ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2515/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2515/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 749 din 1 iulie 2004, Tribunalul Mureș a admis în parte cererea formulată de reclamantul G.G. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Târgu Mureș și, în consecință, a anulat Dispoziția nr. 155 din 25 februarie 2005 a Primarului Municipiului Târgu Mureș, dispunând restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureș, înscris în C.F. Târgu Mureș din C.F. Târgu Mureș, nr.top. 1864. S-a respins petitul privind radierea înscrierii transferului dreptului de proprietate în favoarea Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului. A fost obligată pârâta la 22.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
La pronunțarea sentinței menționate, instanța a avut în vedere concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză, din cuprinsul căreia rezultă că îmbunătățirile aduse imobilului, în cuantumul valoric indicat, nu sunt de natură să-l transforme într-un imobil nou, în sensul prevăzut de art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel încât s-a reținut că nu se justifică respingerea notificării formulată de reclamant. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea în tot a hotărârii criticate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și menținerii dispoziției emise de Primarul Municipiului Târgu Mureș. Apelanta pârâtă a apreciat că prima instanță nu a lămurit pe deplin situația imobilului, probatoriul administrat fiind neconcludent, contradictoriu și insuficient.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 48/A din 25 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei și a obligat-o pe aceasta la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată. Prin considerentele deciziei menționate, instanța de apel a reținut, având în vedere concluziile expertizei, însușite de părți, că imobilul în litigiu nu este un imobil transformat prin lucrările de reparații capitale și investițiile efectuate, astfel încât să devină un imobil nou în sensul dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs Primarul Municipiului Târgu Mureș, ca reprezentant al Primăriei la 24 martie 2005, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.
civ. S-a criticat decizia recurată ca nelegală pentru incorecta fixare a cadrului procesual, motiv pe care instanța de apel nu l-a cercetat, cât și pentru nepronunțarea asupra apărării sale în sensul că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza unui titlu valabil, situație reținută cu putere de lucru judecat și de decizia nr. 1776 din 27 octombrie 1996, hotărâre irevocabilă. Recurentul a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere împrejurarea că pentru imobilul în litigiu, reclamantului i-au fost acordate despăgubiri bănești prin Hotărârea nr. 829/1998 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995. Ultima critică formulată prin motivele de recurs a vizat greșita restituire în natură a imobilului în litigiu în temeiul art. 1 alin. (1) art. 2 lit. g) și art. 9 alin. (1), deși imobilul în litigiu este un imobil nou, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 2 lit. g) și art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
S-a arătat că expertizele efectuate în cauză nu au fost riguroase și nu au avut în vedere că adăugarea unor corpuri de zidărie și volumele din alte materiale reprezintă peste 50% din suprafața construită inițial. Intimatul-reclamant a depus la 6 martie 2006 întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată. În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile invocate de pârât, Înalta Curte de Casație și Justiție aprecia că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente: În ceea ce privește invocarea motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.
civ., fără dezvoltarea acestuia și fără a se arăta la care dintre tezele acestui articol se face referire, Curtea va reține că se impune respingerea criticii aduse deciziei recurate, instanța pronunțându-se numai asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv anularea dispoziției contestate și restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureș. Critica referitoare la incorecta stabilire a cadrului procesual este nefondată. Contestația a fost formulată în contradictoriu cu unitatea deținătoare, Primăria Târgu Mureș conform art. 21, atât sentința cât și decizia recurată fiind pronunțate în contradictoriu cu aceasta. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vor fi, de asemenea, apreciate ca nefondate.
Principiul general, consacrat de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, este acela că imobilele preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se restituie, de regulă, în natură. Art. 2 din lege definește noțiunea de imobil preluat în mod abuziv.
Dacă în forma sa, anterioară modificării aduse prin Legea nr. 247/2005 erau aplicabile în cauză dispozițiilor art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, care cuprindea în noțiunea de imobil preluat abuziv și orice alt imobil preluat de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările anterioare, categorie în care intrau și imobilele preluate în temeiul Decretul nr. 92/1950, act în baza căruia a fost preluat imobilul în litigiu de la reclamant), în forma sa de după adoptarea Legii nr. 247/2005, legiuitorul a precizat, la art. 2 lit. a), că sunt imobile preluate abuziv și, deci, trebuie restituite în natură, imobile naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 precum și prin alte acte normative de naționalizare.
Ca atare, instanțele de fond și apel au apreciat corect că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv și, ca atare, se impune restituirea în natură. Critica formulată prin ultimul motiv de recurs, critică ce vizează incidența în cauză a dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, se referă explicit la netemeinicia hotărârii recurate pentru nelămurirea pe deplin a situației imobilului în litigiu, considerat de recurentă a fi un imobil nou. Deși întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. această critică vizează, în realitate, greșita stabilire a situației de fapt, pe baza unui probatoriu insuficient, contradictoriu și neconcludent. Aprecierea probelor nu mai poate constitui motiv de recurs ulterior abrogării pct. 11 al.
art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 și ca atare nu poate fi analizat. Dacă înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, art. 18 evoca ca excepție de la principiul restituirii în natură, situația în care imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, prin modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, lit. c) a art. 18 a fost abrogată, ceea ce înseamnă că oricum aceste categorii de imobile nu mai sunt exceptate de la restituirea în natură. Față de aceste considerente, se va aprecia că decizia recurată este legală și temeinică și se va respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiul Târgu Mureș prin primar, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu Mureș, prin primar împotriva deciziei civile nr. 48/A din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș ca nefondat. Obligă recurenta la 1000 RON cheltuieli de judecată către reclamantul G.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.