ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10378/2006

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 158 din12 februarie 2004 Primarul Municipiului Târgu Mureș a admis cerere formulată de A.C.M. și a dispus restituirea în natură a spațiului I, Alimentarea Mercur, în suprafață de 324,2 mp cu birourile și depozitului în suprafață de 46,5 mp, din imobilul situat în Târgu Mureș precum și a spațiului II din aceleași imobil cu o suprafață de 70,50 mp, ocupat în prezent, în baza unui contract de încheiere de SC C.S.

SRL(1). Prin aceiași dispoziție a fost respinsă cererea petentei prin care solicita restituirea în natură a spațiilor ocupate de Filiala Crucea Roșie Mureș și Direcția de Sănătate Publică Mureș, spații pentru care s-a făcut o propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în condiții art. 36 din Legea nr. 10/2001, reținându-se că în raport de dispozițiile art. 16 din lege, acestea sunt exceptate de la restituirea în natură (art. 2). Totodată, a fost respinsă cererea petentei privind restituirea în natură a spațiului ocupat de Loteria Națională motivat de faptul că este „în proprietatea și administrarea” acestei regii (art. 3) iar cu privire la cotele de teren aferente construcțiilor retrocedate pârâtul a statuat că urmează să se pronunțe ulterior după efectuarea unor expertize topografice (art. 4). Prin cererea înregistrată la 18 martie 2004 reclamanta B.G.B., născută A.C.M., a cerut modificarea mențiunilor de la art. 2, art. 3 și art. 4 din dispoziție și restituirea, în întregime, în natură a imobilului în litigiu apreciind că și spațiile menționate la art. 2 și art. 3 pot fi restituite în natură.

Prin sentința civilă nr. 1385 din 28 octombrie 2005, Tribunalul Mureș a admis, în parte, contestația și a modificat în parte dispoziția atacată în sensul înlăturării mențiunilor cuprinse în art. 2 și art. 4 și a dispus restituirea către reclamantă, în natură și a spațiilor III, IV, VI, VII, IX, X XII, a apartamentelor 1 și 2 și a spațiilor XIII și XIV situate în corpurile de clădire A și C ale imobilului situat în Târgu Mureș, astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de inginer H.C.V. (filele 340-378) care face parte integrantă din sentință precum și a terenului aferent corpurilor A și C înscris în C.F. Târgu Mureș, nr. top 660, 661, 662/1/1 și nr. 582/2/2/1/1/2.

Prin aceeași sentință s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru corpurile de construcții demolate pentru o valoare echivalentă valorii de circulație a acestora anume de 104.577 lei noi (RON). Totodată s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 266,5 mp ocupate de corpul de clădire B al imobilului amintit și de șopronul dintre corpurile B și C. S-au menținut prin sentința arătată dispozițiile art. 1 și art. 3 (în ceea ce privește spațiul XI, încăperile 16 și 17, pentru care unitate deținătoare este RA „Loteria Română”. Totodată pârâtul a fost obligat să plătească să plătească reclamantei 20.866.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței s-a reținut că atâta timp cât imobilul a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, în raport de dispozițiile art. 1, art. 7 alin. (1) și (9) din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptățită să-i fie restituite în natură toate spațiile deținute de Primăria Târgu Mureș și SC L. Târgu Mureș precum și măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate, cu excepția celor deținute de RA „Loteria Română”, regie care are, potrivit dispozițiilor aceluiași act normativ, calitatea de unitate deținătoare. Prin decizia civilă nr. 41/A din 24 martie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș.

În motivarea deciziei s-a reținut, în ceea ce privește partea din imobil ocupată de RA Loteria Națională, că notificarea a fost transmisă acestei regii care este competentă potrivit legii să o soluționeze, caz în care critica formulată de reclamantă cu privire la acest aspect se dovedește a fi nefondată. Cât privește apelul declarat de pârâtă, instanța de apel a constatat că imobilul în litigiu a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză, atât sub aspectul locului situării cât și sub aspectul deținătorilor, stabilindu-se cu exactitate ce spații și care suprafețe de teren urmează să fie restituite în natură reclamantei, fără a se aduce atingere dreptului de proprietate asupra corpului B de clădire ori terenului aferent acestuia și care a fost înstrăinat unor terțe persoane.

Totodată, instanța de apel a reținut că atâta timp cât demersul juridic a fost determinat de modul defectuos în care pârâtul a examinat și soluționat cererea notificată de reclamantă în mod corect și pe deplin justificat în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat să suporte contravaloarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă la judecata în primă instanță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Târgu Mureș invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului pârâtul susține că prin soluția adoptată de instanțele de fond s-a adus atingere dreptului de proprietate aparținând altor persoane cu privire la parte din imobilul în litigiu, fără a se arăta în concret în ce anume constă aceste atingeri și dreptul cărei persoane ar fi fost încălcat.

Reiterează pârâtul critica potrivit căreia imobilul a cărei retrocedare s-a cerut de reclamantă este situat în strada B. nr. 1 în timp ce, instanțele de fond au dispus măsuri cu privire la imobilul situat în strada B. nr. 1-3. Totodată pârâtul solicită a se înlătura obligația dispusă în sarcina sa privind plata cheltuielilor de judecată, apreciind că nu erau date condițiile legale pentru acordarea acestora atâta timp cât prin însăși dispoziția emisă a reținut că era necesară expertizarea imobilului iar la judecata în primă instanță nu a formulat obiecțiuni la expertiză. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se poate cere modificarea unei hotărâri judecătorești când a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcare sau aplicarea greșită a legii. Or, în speță, deși pârâtul invocă formal motivul de recurs mai sus arătat în dezvoltarea recursului acesta evocă, în mod contradictoriu, aspecte de fapt ale procesului, susținând că imobilul în litigiu nu a fost pe deplin identificat ca număr de stradă, că ar fi fost încălcat dreptul de proprietate aparținând unor terțe persoane și, respectiv, că a fost greșit obligat la plata cheltuielilor de judecată. Or, stabilirea chestiunilor de fapt ale procesului aparține judecătorilor fondului cauzei, iar eventuale critici sub acest aspect nu se circumscriu motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. De altminteri, referitor la identificarea imobilului în litigiu este de observat că prin însăși decizia contestată pârâtul a constat că imobilul situat în strada B. nr. 1 „formează corp comun” cu cel de la nr. 3 și că acestea nu sunt dezmembrate „în două corpuri de clădire distincte”. Mai mult, prin recursul pe care l-a formulat, pârâtul arată că nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză prin care imobilul în litigiu a fost individualizat în cursul judecății, situație în care, formularea unor astfel de critici prin recurs nu este justificată ca, de altminteri, nici cele formale privind pretinse încălcări ale dreptului de proprietate al altor persoane (fără ca aceste încălcări să fie explicitate) caz în care urmează a fi respinse.

Referitor la cheltuielile de judecată avansate de reclamantă la judecată în primă instanță, este de menționat că atâta timp cât pârâtul a căzut în pretenții ca urmare a nesoluționării cu respectarea dispozițiilor legale incidente a cererii care îi fusese notificată, în mod corect și în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., acesta a fost obligat la plata lor, de altminteri, nici cu privire la această critică pârâtul nedezvoltând prin recurs vreo critică care să se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Așa fiind, cum hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, recursul declarat de pârât se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 41/A din 24 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2006.