ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10378/2006

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 158 din12

februarie 2004 Primarul Municipiului Târgu Mureș a admis cerere formulată de

A.C.M. și a dispus restituirea în natură a spațiului I, Alimentarea Mercur, în

suprafață de 324,2 mp cu birourile și depozitului în suprafață de 46,5 mp, din

imobilul situat în Târgu Mureș precum și a spațiului II din aceleași imobil cu

o suprafață de 70,50 mp, ocupat în prezent, în baza unui contract de încheiere

de SC C.S. SRL(1).

Prin aceiași

dispoziție a fost respinsă cererea petentei prin care solicita restituirea în

natură a spațiilor ocupate de Filiala Crucea Roșie Mureș și Direcția de

Sănătate Publică Mureș, spații pentru care s-a făcut o propunere de acordare de

măsuri reparatorii prin echivalent în condiții art. 36 din Legea nr. 10/2001,

reținându-se că în raport de dispozițiile art. 16 din lege, acestea sunt

exceptate de la restituirea în natură (art. 2).

Totodată, a fost respinsă cererea

petentei privind restituirea în natură a spațiului ocupat de Loteria Națională

motivat de faptul că este „în proprietatea și administrarea” acestei regii

(art. 3) iar cu privire la cotele de teren aferente construcțiilor retrocedate

pârâtul a statuat că urmează să se pronunțe ulterior după efectuarea unor

expertize topografice (art. 4).

Prin cererea înregistrată la 18

martie 2004 reclamanta B.G.B., născută A.C.M., a cerut modificarea mențiunilor

de la art. 2, art. 3 și art. 4 din dispoziție și restituirea, în întregime, în

natură a imobilului în litigiu apreciind că și spațiile menționate la art. 2 și

art. 3 pot fi restituite în natură.

Prin sentința civilă nr. 1385 din 28

octombrie 2005, Tribunalul Mureș a admis, în parte, contestația și a modificat

în parte dispoziția atacată în sensul înlăturării mențiunilor cuprinse în art.

2 și art. 4 și a dispus restituirea către reclamantă, în natură și a spațiilor

III, IV, VI, VII, IX, X XII, a apartamentelor 1 și 2 și a spațiilor XIII și XIV

situate în corpurile de clădire A și C ale imobilului situat în Târgu Mureș,

astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de

inginer H.C.V. (filele 340-378) care face parte integrantă din sentință precum

și a terenului aferent corpurilor A și C înscris în C.F. Târgu Mureș, nr. top

660, 661, 662/1/1 și nr. 582/2/2/1/1/2.

Prin aceeași sentință s-a stabilit

în favoarea reclamantei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

corpurile de construcții demolate pentru o valoare echivalentă valorii de

circulație a acestora anume de 104.577 lei noi (RON).

Totodată s-a stabilit în favoarea

reclamantei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de

teren de 266,5 mp ocupate de corpul de clădire B al imobilului amintit și de

șopronul dintre corpurile B și C.

S-au menținut prin sentința arătată

dispozițiile art. 1 și art. 3 (în ceea ce privește spațiul XI, încăperile 16 și

17, pentru care unitate deținătoare este RA „Loteria Română”.

Totodată pârâtul a fost obligat să

plătească să plătească reclamantei 20.866.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței s-a reținut

că atâta timp cât imobilul a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, în

raport de dispozițiile art. 1, art. 7 alin. (1) și (9) din Legea nr. 10/2001,

reclamanta este îndreptățită să-i fie restituite în natură toate spațiile

deținute de Primăria Târgu Mureș și SC L. Târgu Mureș precum și măsuri

reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate, cu excepția celor

deținute de RA „Loteria Română”, regie care are, potrivit dispozițiilor

aceluiași act normativ, calitatea de unitate deținătoare.

Prin decizia civilă nr. 41/A din 24

martie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamantă și de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureș.

În motivarea deciziei s-a reținut,

în ceea ce privește partea din imobil ocupată de RA Loteria Națională, că

notificarea a fost transmisă acestei regii care este competentă potrivit legii

să o soluționeze, caz în care critica formulată de reclamantă cu privire la

acest aspect se dovedește a fi nefondată.

Cât privește apelul declarat de

pârâtă, instanța de apel a constatat că imobilul în litigiu a fost identificat

prin expertiza efectuată în cauză, atât sub aspectul locului situării cât și

sub aspectul deținătorilor, stabilindu-se cu exactitate ce spații și care

suprafețe de teren urmează să fie restituite în natură reclamantei, fără a se

aduce atingere dreptului de proprietate asupra corpului B de clădire ori

terenului aferent acestuia și care a fost înstrăinat unor terțe persoane.

Totodată, instanța de apel a reținut

că atâta timp cât demersul juridic a fost determinat de modul defectuos în care

pârâtul a examinat și soluționat cererea notificată de reclamantă în mod corect

și pe deplin justificat în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. pârâtul

a fost obligat să suporte contravaloarea cheltuielilor de judecată avansate de

reclamantă la judecata în primă instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Primarul Municipiului Târgu Mureș invocând incidența art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâtul

susține că prin soluția adoptată de instanțele de fond s-a adus atingere

dreptului de proprietate aparținând altor persoane cu privire la parte din

imobilul în litigiu, fără a se arăta în concret în ce anume constă aceste

atingeri și dreptul cărei persoane ar fi fost încălcat.

Reiterează pârâtul critica potrivit

căreia imobilul a cărei retrocedare s-a cerut de reclamantă este situat în

strada B. nr. 1 în timp ce, instanțele de fond au dispus măsuri cu privire la

imobilul situat în strada B. nr. 1-3.

Totodată pârâtul solicită a se

înlătura obligația dispusă în sarcina sa privind plata cheltuielilor de

judecată, apreciind că nu erau date condițiile legale pentru acordarea acestora

atâta timp cât prin însăși dispoziția emisă a reținut că era necesară

expertizarea imobilului iar la judecata în primă instanță nu a formulat

obiecțiuni la expertiză.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 304 pct. 9

C. proc. civ. se poate cere modificarea unei hotărâri judecătorești când a fost

pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcare sau aplicarea greșită

a legii.

Or, în speță, deși pârâtul invocă

formal motivul de recurs mai sus arătat în dezvoltarea recursului acesta evocă,

în mod contradictoriu, aspecte de fapt ale procesului, susținând că imobilul în

litigiu nu a fost pe deplin identificat ca număr de stradă, că ar fi fost

încălcat dreptul de proprietate aparținând unor terțe persoane și, respectiv, că

a fost greșit obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Or, stabilirea chestiunilor de fapt

ale procesului aparține judecătorilor fondului cauzei, iar eventuale critici

sub acest aspect nu se circumscriu motivului de recurs prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

De altminteri, referitor la

identificarea imobilului în litigiu este de observat că prin însăși decizia

contestată pârâtul a constat că imobilul situat în strada B. nr. 1 „formează

corp comun” cu cel de la nr. 3 și că acestea nu sunt dezmembrate „în două

corpuri de clădire distincte”.

Mai mult, prin recursul pe care l-a

formulat, pârâtul arată că nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de

expertiză prin care imobilul în litigiu a fost individualizat în cursul

judecății, situație în care, formularea unor astfel de critici prin recurs nu

este justificată ca, de altminteri, nici cele formale privind pretinse

încălcări ale dreptului de proprietate al altor persoane (fără ca aceste

încălcări să fie explicitate) caz în care urmează a fi respinse.

Referitor la cheltuielile de

judecată avansate de reclamantă la judecată în primă instanță, este de

menționat că atâta timp cât pârâtul a căzut în pretenții ca urmare a

nesoluționării cu respectarea dispozițiilor legale incidente a cererii care îi fusese

notificată, în mod corect și în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., acesta a fost obligat la plata lor, de altminteri, nici cu privire la

această critică pârâtul nedezvoltând prin recurs vreo critică care să se

circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, cum hotărârea a fost

pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, recursul

declarat de pârât se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

Primarul Municipiului Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 41/A din 24 martie

2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 decembrie 2006.