ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9121/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub

nr. 2674/2003 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta G.V. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Sighișoara, Primăria

municipiului Sighișoara și Prefectura județului Mureș completarea dispoziției

nr. 147 din 10 februarie 2003 emisă de primul pârât în temeiul Legii nr.

10/2001, în sensul restituirii în natură și a suprafeței de 100 mp teren pentru

care s-a acordat drept de folosință pe durata existenței construcțiilor

familiei S.A. și S.F., iar în situația în care nu este posibilă restituirea în

natură să se stabilească despăgubiri bănești la valoarea reală de circulație a

acestui teren.

În motivarea cererii, contestatoarea

a arătat că a depus notificare pentru restituirea în natură a imobilului situat

în Sighișoara, înscris în C.F. Sighișoara, nr. top 3427/7/a, 3428/1 și

3429/1/a, format din construcții și teren în suprafață de 583 și că, prin

dispoziția atacată s-a dispus restituirea în natură a construcțiilor și a

suprafeței de 483 mp teren, nefiind soluționată situația diferenței de 100 mp

teren.

Pe parcursul judecării cauzei,

Primarul municipiului Sighișoara a emis dispoziția nr. 702 din 2 octombrie

2003, prin care a dispus modificarea și completarea art. 1 din dispoziția nr. 147/2003,

aprobând restituirea în natură a suprafeței de 583 mp.

Dosarul nr. 7502/2003 în care

reclamanta a formulat contestație împotriva celei de-a doua dispoziții a fost

conexat la dosarul nr. 2674/2003.

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 679 din 16 iunie 2004, a admis în parte contestația formulată în

contradictoriu cu Primarul municipiului Sighișoara, a modificat art.1 din

dispozițiile nr. 147 și 702/2003 în sensul aprobării restituirii în natură a

întregului teren înscris în C.F. nr. top 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a, cu

excepția parcelei de 100 mp teren atribuită familiei Stoica în temeiul Legii

nr. 18/1991, pentru care a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii

sub forma despăgubirilor bănești evaluate la 47.549.242 lei prin raportul de

expertiză efectuat de expertul inginer M.M.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ce nefondat a apelului declarat de Primarul municipiului

Sighișoara, potrivit deciziei civile nr. 1037/A din 7 decembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, în dosarul nr.

1799/2004/C.

Pentru a adopta această soluție,

instanțele au reținut următoarele:

Prin notificare, reclamanta a

solicitat restituirea în natură a întregului imobil înscris în C.F. Sighișoara

și a anexat la notificare o copie fidelă a cărții funciare, din cuprinsul

căreia rezultă că în foaia A este menționată suprafața de 583 mp teren,

proprietarii tabulari ai întregului imobil la data preluării abuzive de către

stat fiind autorii reclamantei.

Prima dispoziție a fost emisă pentru

o suprafață de 483 mp teren și corpul B de clădire.

Prin dispoziția nr. 702/2003

(contestația împotriva acesteia formând obiectul dosarului conexat) s-a dispus

restituirea către reclamantă a suprafeței de 583 mp.

Cu ocazia demersurilor efectuate

pentru intabularea în C.F. a dreptului de proprietate reconstituit, reclamanta

a constat că s-a procedat la rectificarea suprafeței de teren de la 583 mp la

754 mp, motiv pentru care a contestat dispoziția nr. 702/2003.

Prima instanță a constatat că, după

înregistrarea notificării de către reclamantă, s-a rectificat suprafața în

foaia A a cărții funciare, că potrivit înscrisurilor actuale reclamanta este

proprietara tabulară a corpului B de clădire și a suprafeței de 583 mp teren,

numiții S.A. și S.F. sunt proprietarii corpului A de clădire și a suprafeței de

100 mp teren și că în foaia B a cărții funciare a mai rămas intabulat Statul

Român pe o suprafață de 71 mp teren, concluzionând că nici în urma emiterii

dispoziției nr. 702/2003, prin care s-a modificat și completat dispoziția nr.

147/2003, reclamantei nu i s-a restituit întregul teren liber.

Motivul de apel invocat de pârât, în

sensul că reclamantei i s-a restituit în natură exact suprafața de teren

solicitată prin notificare, a fost înlăturat de Curtea de Apel Târgu Mureș, cu

motivarea că în notificare au fost indicate numărul cărții funciare și numerele

de top fără să fie menționată vreo suprafață de teren, că antecesorii

reclamantei au fost deposedați de imobilul înscris în C.F. Sighișoara, cu

suprafața reală, fiind irelevantă suprafața înscrisă în C.F., cunoscut fiind

faptul că C.F. nu garantează suprafața ci numai proprietatea și că, în această

situație, reclamantei trebuia să i se restituie întreaga suprafață de teren

liberă, exceptând suprafața de 100 mp teren, atribuită în mod legal familiei

Stoica, pentru care reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii sub

forma despăgubirilor bănești.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs comun Primarul Municipiului Sighișoara și Primăria Municipiului

Sighișoara, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

În urma notificării nr. 58/2001,

prin dispoziția nr. 147/2003 s-a dispus restituirea în natură a corpului B din

imobilul situat în Sighișoara, cu teren aferent de 483 mp.

Urmare a contestației reclamantei,

s-a reanalizat notificarea acesteia și s-a constatat că: „Din măsurătorile

efectuate precum și din fișele cadastrale (…) rezultă cu 171 mp mai mult decât

suprafața înscrisă în C.F.(…)”, situație în care recurentul a modificat și

completat dispoziția contestată, dispunând restituirea a 583 mp teren „așa cum

rezultă din înscrisurile de C.F.”.

Este netemeinică solicitarea

intimatei reclamante privind restituirea în natură a 654 mp teren, atâta timp

cât acesteia i s-a restituit ceea ce a cerut prin notificare, respectiv terenul

de 583 mp.

„Nu poate fi primită motivarea

instanței de apel”, potrivit căreia, în urma comparării copiei fidele de C.F.

anexată la notificare, cu cea emisă în luna aprilie 2004, se constată că după

înregistrarea notificării s-a procedat la o rectificare a suprafeței de teren,

iar la B5 din C.F. Statul Român deține o suprafață de 71 mp nerestituită

reclamantei. „Susținerea nu poate fi primită, deoarece notificarea reclamantei

a fost soluționată pe baza actelor depuse de aceasta mai exact a C.F., iar la

data soluționării notificării, în C.F. exista înscrisă doar suprafața de 583

mp.”.

În privința acordării de despăgubiri

pentru suprafața de 100 mp dobândită de S.A., soluția instanței este

„neîntemeiată” atâta timp cât intimatei i s-a restituit exact suprafața de 583

mp teren de care au fost deposedați antecesorii ei.

La data de 18 aprilie 2006 a fost

depusă o cerere de intervenție accesorie, în interesul recurenților de către

S.F., prin mandatar S.D., cerere admisă în principiu, conform dispozițiilor

art. 51 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată următoarele:

Prima critică invocată prin motivele

de recurs se încadrează în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ. (

plus petita

), caz ce nu este însă incident în cauză.

În cuprinsul notificării depuse de

intimata reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, contrar

afirmației recurenților, imobilul teren preluat abuziv din patrimoniul

antecesorilor acesteia nu este individualizat prin indicarea suprafeței de 583

mp, ci prin indicarea numărului C.F. și a numerelor topografice ale celor trei

parcele, 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a.

Este necontestat în prezenta cauză

că întregul imobil înscris în C.F. Sighișoara a fost preluat de stat în anul

1950, respectiv toate cele trei parcele solicitate de reclamantă prin

notificare, a căror suprafață reală rezultată în urma măsurătorilor efectuate este

de 754 mp astfel cum rezultă și din extrasul de carte funciară eliberat la data

de 11 noiembrie 2003 (fila 4 dosar nr. 7502/2003).

Sub acest aspect, soluția

instanțelor anterioare, în sensul că reclamanta este îndreptățită la măsuri

reparatorii pentru întregul imobil preluat din patrimoniul autorilor săi este

corectă, iar obligația unității deținătoare de a efectua măsurători pentru

determinarea suprafețelor de teren preluate de stat în mod abuziv este

evidentă, în condițiile în care, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 sunt

supuse restituirii în natură, construcțiile care nu au fost legal înstrăinate

unor terțe persoane precum și terenurile care, în accepțiunea legii sunt libere

(libere de construcții, neafectate de servituți legale și alte amenajări de

utilitate publică).

Or, stabilirea cu exactitate a

situației de fapt, respectiv a limitelor în care este posibilă restituirea în

natură a imobilelor solicitate, presupune efectuarea de măsurători în cadrul

cărora să se determine și suprafața reală a terenurilor înscrise în cartea

funciară pe numele persoanelor îndreptățite sau a autorilor lor, înscrisurile

garantând întinderea dreptului de proprietate numai în raport cu numărul

topografic al parcelelor, nu și cu suprafețele menționate în cartea funciară.

Recursul este fondat pentru

următoarele motive, apreciate de Curte ca fiind de ordine publică:

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

247/2005 (act normativ ce nu era în vigoare la data pronunțării hotărârii

recurate și a redactării motivelor de recurs):

„(…) pentru suprafața ocupată de

construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de

utilitate publică (…) măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.

Din raportul de expertiză

topometrică întocmit de expert M.M. rezultă că din totalul de 754 mp (suprafața

parcelelor cu nr. top. 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a ) o parte se află în „zona de

protecție” a liniilor C.F.R, precum și faptul că locuința familiei Stoica ocupă

o suprafață mai mare de teren decât cea de 100 mp, atribuită acestei familii în

proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Tribunalul Mureș, admițând

contestația, a dispus restituire în natură a întregului teren înscris în C.F.,

nr. top. menționate, cu excepția parcelei de 100 mp atribuită familiei S., deși

parte din teren se află (pe latura estică) la o distanță de mai puțin de 20 m

de axul căii ferate.

Conform art. 25 alin. (2) și (3) din

O.U.G. nr. 12/1998, aprobată prin Legea nr. 88/1999, zona de siguranță a

infrastructurii feroviare publice cuprinde fâșiile de teren, în limită de 20 m.

fiecare, situate de o parte și de alta a axei căii ferate, reprezentând

amenajări de utilitate publică națională, situație în care nu sunt supuse

restituirii în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, art. 10 alin. (3).

Pentru determinarea cu precizie a

suprafeței din terenul proprietatea antecesorilor reclamantei, care reprezintă

zonă de siguranță a căii ferate și deducerea acesteia din terenul restituit în

natură prin sentința primei instanțe, este necesară completarea raportului de

expertiză.

De asemenea, în măsura în care

construcția (corpul A de clădire) proprietatea numiților S.A. și S.F. este o

construcție nouă sau a fost extinsă în continuarea corpului A preluat de la autorii

reclamantei, iar extinderea s-a realizat fie anterior anului 1990, fie după

data de 1 ianuarie 1990, cu autorizație de construire, în aplicarea art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în 2005, tot terenul pe care este

amplasată construcția este exceptată de la restituirea în natură și nu numai

suprafața de 100 mp în limita căreia li s-a eliberat titlul de proprietate în

baza Legii nr. 18/1991.

Lămurirea acestei situații de fapt

presupune suplimentarea probatoriului administrat în fazele procesuale

anterioare.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) și a dispozițiilor art. 313-314 C. proc.

civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze decizia și să trimită cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Ca o consecință a admiterii

recursului, va fi admisă și cererea de intervenție accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Primarul municipiului Sighișoara și Primăria municipiului Sighișoara împotriva deciziei

nr. 1037/A din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Admite cererea de intervenție

formulată de intervenienta S.F., prin mandatar S.D., în interesul recurenților.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2006.