ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5272/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin notificare formulată în temeiul

art. 21 din Legea nr. 1072001, G.B.S., G.A. și C.I.A., în calitate de

moștenitori ai proprietarilor tabulari G.V. și G.S. , au solicitat Primăriei

Sighișoara restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.342 mp situat în

Sighișoara, și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în

valoare de 5.100.000.000 lei pentru casa clădită pe teren, imobilele fiind

trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 302 din 3 noiembrie

1948 prin decizia nr. 66403 din 10 noiembrie 1949 a Ministerului Sănătății,

clădirea situată pe teren fiind demolată în anul 1989, terenul rămânând liber

de orice sarcini, valoarea terenului fiind de 900.000.000 lei, iar clădirea

demolată având valoarea de 5.100.000.000 lei.

Primăria Sighișoara nu a rezolvat

cererea în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

calculat de la data primirii notificării.

Aceeași notificare a fost transmisă

distinct și prefecturii județului Mureș, care, prin adresa nr. 10785/D.I. din

13 iulie 2001, a recomandat petiționarei G.B.S. de a înainta notificarea

persoanei juridice deținătoare a imobilului.

Prin acțiunea civilă din 7 august

2001, precizată și completată la 4 octombrie 2001, G.B.S., G.A. și C.I.A. au

solicitat Tribunalului Mureș obligarea Prefecturii județului Mureș să le acorde

despăgubiri în sumă de 5.100.000.000 lei pentru imobilul clădit și demolat și

obligarea Primăriei municipiului Sighișoara să le restituie în natură în

deplină proprietate și posesie terenul intravilan în suprafață de 1.342 mp.

Acțiunea astfel formulată a fost

admisă în parte prin sentința civilă nr. 705 din 23 decembrie 2002 pronunțată

de Tribunalul Mureș, secția civilă, dispunându-se restituirea în natură a

terenului în suprafață de 1045 mp identificat prin planul de situație aflat la

fila 206 în dosar întocmit de expertul M.F. și stabilindu-se îndreptățirea

reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma

despăgubirilor în valoare de 1.846.928.870 lei pentru restul terenului în

suprafață de 201,75 mp și pentru construcțiile corp A și corp B demolate

ulterior naționalizării.

Apelurile declarate de toate părțile

cauzei au fost admise de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, care, prin

decizia civilă nr. 130/A din 6 octombrie 2003, a schimbat în parte sentința

primei instanțe în sensul că, păstrându-i celelalte dispoziții, a dispus că

restituirea terenului în suprafață de 1.045 mp se va face de către Primăria

municipiului Sighișoara, iar cheltuielile de judecată se reduc de la suma de

12.200.000 lei stabilită în primă instanță la suma de 6.100.000 lei și se vor

suporta de către Primăria municipiului Sighișoara.

Primăria municipiului Sighișoara a

declarat recurs solicitând, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., casarea deciziei instanței de apel și pe fond respingerea contestației.

În dezvoltarea recursului se

susține, ca prin aspect, încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G.

nr. 10/2003 aprobată prin Legea nr. 289/2003, prin care termenul pentru

depunerea actelor doveditoare a fost prelungit până la data de 1 iulie 2003, de

la care începe să curgă termenul de 60 zile pentru soluționarea notificării,

astfel că, dat fiind că reclamanții nu au depus toate actele doveditoare

privind calitatea lor de moștenitori ai foștilor proprietari, acțiunea adresată

instanței de judecată a fost prematur introdusă, trebuind a fi respinsă ca

atare.

Sub al doilea aspect, dar pentru

aceleași argumente, recurenta susține că, neavând culpă procesuală, în mod

nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, fiind încălcate și

dispozițiile art. 276-277 C. proc. civ., instanța de apel nefiind preocupată a

acorda cheltuielile de judecată proporțional cu câtimea admisă din pretenții,

potrivit cu interesul fiecărui reclamant și după felul raporturilor dintre

părți. De asemenea, recurenta susține că nu datorează cheltuieli de judecată și

pentru că reclamanții trebuie să suporte spezele necesare restabilirii

situației juridice a imobilului.

Recursul nu este întemeiat și va fi

respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

pentru cele ce succed.

Din examinarea dosarului de primă

instanță se constată că, odată cu notificarea, reclamanții au transmis

Primăriei municipiului Sighișoara toate actele de stare civilă care atestă

descendența lor de prim grad a defunctului G.V. și rudenia colaterală de grad

III ai defunctei G.S., foștii proprietari ai imobilului trecut în proprietatea

statului.

De altfel, după primirea

notificării, primăria nu a cerut reclamanților completarea actelor doveditoare

ale invocatei lor calități de moștenitori.

Ca urmare, termenul de 60 de zile

prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a început să curgă de la

data primirii notificării și a actelor doveditoare, împlinindu-se la 4

septembrie 2001, înăuntrul căruia primăria nu și-a îndeplinit obligația de a se

pronunța asupra cererii obiect al notificării prin decizie sau, după caz,

dispoziție motivată potrivit textului legal mai sus arătat.

Neîndeplinirea obligației de către

primărie a născut dreptul reclamanților de a cere prin justiție soluționarea

cererii de restituire în natură obiect al notificării, materializat la data de

4 octombrie 2001 prin completarea acțiunii introduse la 7 august 2001 în contra

Prefecturii județului Mureș, astfel încât acțiunea nu poate fi calificată drept

prematură cum greșit se susține prin prima critică din recurs.

Aceeași neîndeplinire a obligației

constituie culpă procesuală a pârâtei recurente, care justifică obligarea sa la

plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamanți, ceea ce face netemeinică

și secunda critică din același recurs sub toate aspectele sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Primăria municipiului Sighișoara împotriva deciziei nr. 130/A din 6

octombrie 2003 a Curții de apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.