ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5746/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Prin

contestația înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 5039/2004, reclamantul E.R.J.

a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului

Sighișoara, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea Dispoziției

nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighișoara deoarece a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și restituirea în

natură a imobilului compus din construcție și terenul

aferente, situat în Sighișoara, înscris în C.F. nr. 511/11, sub

nr.

top 9196, 9199, 9278 și 9271/2 , în suprafață totală de 28007 mp.

În motivarea contestației, reclamantul a

arătat că este moștenitorul legal al foștilor proprietari tabulari, că a depus

notificarea nr. 11/2002, înregistrată la

Primăria

municipiului Sighișoara sub nr. 252 din 11 februarie 2002, prin care, în

temeiul

art. 21 din Legea nr. 10/2001 a solicitat restituirea în natură

a imobilului menționat, care a fost naționalizat în baza Legii nr. 187/1945, de

la antecesorii săi, E.F. și soția sa, M. născută F., fără ca aceștia să

beneficieze de prevederile Decretului nr. 81/1954.

Reclamantul a mai arătat că,

neefectuându-se publicitatea față de terți a dreptului de proprietate dobândit

în temeiul Legii nr. 18/1991, nu-i este opozabil nici unul din titlurile de

proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 pe numele altor persoane,

titluri despre care se susține că ar exista, dar a căror existență nu este

dovedită în nici un fel.

Cu privire la momentul la care a

contestat dispoziția, reclamantul a arătat că a depus o contestație la

Prefectura Mureș prin care a arătat că nu este de acord cu soluția dată de

pârât, dar că această contestație nu a mai fost nici soluționată și nici

înaintată Tribunalului Mureș.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă

nr. 304 din 23 februarie 2006, a respins contestația formulată de E.F. și soția

sa, M. născută F., în contradictoriu cu Pârâtul Primarul municipiului

Sighișoara.

Pentru a decide astfel, instanța de

fond a reținut că, în raport cu data

emiterii

Dispoziției nr. 361 din 08 mai 2003, cu data înregistrării la Prefectura

județului

Mureș a cererii

formulate de E.R.J. pentru „sprijin în vederea completării dispoziției"

(respectiv data de 09 mai 2005), cu data răspunsului Primăriei Sighișoara la

solicitarea reanalizării dispoziției emise și cu prevederile Legii nr. 10/2001

care în art. 24 alin. (7) arată că „persoana îndreptățită poate ataca în

justiție decizia în termen de 30 de zile", contestația înregistrată la

Tribunalul Mureș la data de 24 septembrie 2004 este tardiv introdusă.

Instanța de fond a avut în vedere și

faptul că o parte din terenul a cărui restituire în natură a fost cerută de

reclamant a fost înstrăinat de antecesorii reclamantului iar restul de teren a

fost atribuit, în conformitate cu Legea nr. 18/1991 unor persoane, emițându-se

titluri de proprietate conform dispozițiilor legale, stabilindu-se prin

expertiza ce s-a administrat în cauză că terenul ce face obiectul notificării

este identic cu cel atribuit respectivelor persoane, situație în care nu poate

fi restituit în natură cu atât mai mult cu cât atribuirea terenului către terțe

persoane s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991,

ceea ce face ca în cauză să fie incidente

prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001

iar imobilul să fie exceptat de

la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia

nr. 143 A din 22 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul E.R.J. în baza acelorași considerente reținute de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul E.R.J., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul E.R.J.

a susținut

că imobilul în litigiu a fost

naționalizat în baza Legii nr. 187/1945 de la antecesorii

săi, E.F. și

soția sa, M. născută F., fără ca aceștia să beneficieze de prevederile

Decretului nr. 81/1954; că a formulat notificare în calitate de moștenitor

legal al proprietarilor tabulari, solicitând restituirea în natură a imobilului

și depunând toate actele doveditoare și că, din concluziile expertizei

administrate în cauză, reiese că parcela cadastrală cu nr. top 2038/2/1 ce

cuprinde parcelele indicate la poziția A+1 și A+2 din C.F. nr. 511/11

Sighișoara nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, existând o suprafață liberă

de 3743 mp, astfel că instanțele trebuiau să țină seama de acest.

Criticile recurentului-reclamant au mai

vizat, de pe altă parte, faptul că

deși

expertul precizează că terenurile înscrise în C.F. 511/11 nu au fost măsurate,

întrucât

au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, instanțele nu aveau cum să concluzioneze

că terenul este liber sau nu, cauza dedusă judecății fiind soluționată în mod

nelegal.

Recursul va fi respins pentru considerentele care

succed.

Prin

dispoziția nr. 361 din 08 mai 2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001,

Primarul municipiului Sighișoara a dispus ca notificarea formulată de E.R.J.,

înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 11/2002, prin care solicită

restituirea în natură a imobilului - construcții și teren - situat în

Sighișoara, înscris în C.F. nr. 511/11, sub nr.

top 9196, 9199,

9278 și 9271/2 să fie înaintată Prefecturii județului

Mureș în vederea acordării

unor juste

despăgubiri întrucât construcțiile au fost înstrăinate de către stat.

Prin aceeași dispoziție s-a apreciat că

valoarea construcțiilor este de 8.000 lei, indexată la data plății (acesta

fiind prețul de vânzare-cumpărare stabilit la data de 30 august 1986) iar cu

privire la teren s-a reținut că valoarea nu poate fi

precizată, față de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 (fila 12

din dosarul nr.

5039/2004 al Tribunalului Mureș).

La data de 09 mai 2003, E.R.J. s-a

adresat Prefecturii județului Mureș cu o petiție olografă, înregistrată sub nr.

6267 din 09 mai 2003, prin care, referindu-se la dispoziția nr. 361 din 08 mai

2003 emisă de Primarul municipiului Sighișoara, a arătat că „nu s-a luat corect

în discuție restituirea în natură a terenului aferent imobilului situat în

Sighișoara, înscris în C.F. 511/11", că solicită să-i fie restituit în

natură, în temeiul art. 9 - 11

din Legea

nr. 10/2001, „terenul în discuție în suprafață de cea. 10000 mp" pentru

care

justifică dreptul de proprietate și că, în acest sens, are rugămintea de a fi

sprijinit la Primăria municipiului Sighișoara pentru ca solicitarea sa să fie

soluționată favorabil prin completarea dispoziției nr. 361 din 8 mai 2003.

La data de 24 septembrie 2004, E.R.J. a

formulat contestație în contradictoriu cu Primarul municipiului Sighișoara,

înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 5039/2004, prin care a cerut instanței

să dispună anularea Dispoziției nr. 361 din 08 mai 2003 și să-i fie restituit

în natură imobilul compus din construcție și teren aferent, situat în Sighișoara

, înscris în C.F. nr. 511/11 - Sighișoara sub nr.

top 9169, 9199, 9278, 9271/2, în

suprafață totală de 28.007 mp.

Potrivit art. 23 alin. (1) al Legii nr.

10/2001 (în prezent art. 25, după

republicarea

legii), în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz,

de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare

este obligată să se pronunțe, prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată,

asupra cererii de restituire în

natură.

Totodată, potrivit art. 24 alin. (1) al

legii în redactarea în vigoare la data soluționării cauzei, dacă restituirea în

natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului

este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în

termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă

de restituire prin echivalent, corespunzătoare

valorii imobilului iar potrivit alin. (7) al aceluiași articol,

persoana îndreptățită poate

ataca în justiție decizia prevăzută la alin.

(1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

În speță, deși reclamantul a avut

cunoștință de Dispoziția nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului

Sighișoara încă din data de 09 mai

2003,

dată când s-a adresat printr-o petiție Prefecturii județului Mureș prin care a

cerut

să fie sprijinit la Primăria municipiului Sighișoara pentru ca notificarea sa

să fie soluționată favorabil, prin completarea

dispoziției (fila 40 din dosarul nr,

5039/2004

al Tribunalului Mureș)

, acesta a

formulat contestație împotriva dispoziției

menționate abia la data de 24

septembrie 2004.

Așa fiind, demersul judiciar al

reclamantului a fost inițiat mult după expirarea termenului de 30 de zile

prevăzut de art. 24 alin. (7), în prezent art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, termen în care, nemulțumit

de soluția dată prin Dispoziția

nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de

Primarul municipiului Sighișoara, avea posibilitatea s-o atace în justiție, la

secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se afla

sediul unității deținătoare și de a supune cercetării judecătorești toate

apărările pe care a înțeles să le formuleze.

Față de dispozițiile art. 24 alin. (7)

din Legea nr. 10/2001, rezultă cu evidență că petiția pe care reclamantul E.R.J.

a adresat-o, la data de 09 mai 2003 Prefecturii județului Mureș, în care își

exprima nemulțumirea față de soluția dată prin Decizia nr. 361 din 08 mai 2003

emisă de Primarul municipiului Sighișoara și solicita sprijin în reanalizarea

notificării, nu poate fi în nici un caz

a

similată

contestației prevăzute de articolul de lege menționat, contestație pe care

acesta trebuia s-o formuleze și s-o înregistreze, în termenul legal, la

instanța competentă s-o soluționeze, potrivit legii, în cazul în care nu era de

acord cu modul în care i-a fost rezolvată notificarea.

Astfel

fiind, în mod legai instanța de apel a confirmat hotărârea pronunțată

de instanța de fond prin care a fost respinsă contestația formulată de

reclamant cu motivarea că a fost tardiv formulată.

Înalta Curte, având în vedere

considerentul pentru care a fost respinsă contestația reclamantului, constată

că nu se impune examinarea criticilor invocate de recurentul-reclamant, care

privesc exclusiv fondul cauzei, recursul urmând a fi respins pentru temeiurile

menționate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul E.R.J.

împotriva deciziei nr. 143 A din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, s

ecția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2007.