ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5746/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Prin contestația înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 5039/2004, reclamantul E.R.J. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Sighișoara, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea Dispoziției nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighișoara deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a imobilului compus din construcție și terenul aferente, situat în Sighișoara, înscris în C.F. nr. 511/11, sub nr. top 9196, 9199, 9278 și 9271/2 , în suprafață totală de 28007 mp.

În motivarea contestației, reclamantul a arătat că este moștenitorul legal al foștilor proprietari tabulari, că a depus notificarea nr. 11/2002, înregistrată la Primăria municipiului Sighișoara sub nr. 252 din 11 februarie 2002, prin care, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului menționat, care a fost naționalizat în baza Legii nr. 187/1945, de la antecesorii săi, E.F. și soția sa, M. născută F., fără ca aceștia să beneficieze de prevederile Decretului nr. 81/1954. Reclamantul a mai arătat că, neefectuându-se publicitatea față de terți a dreptului de proprietate dobândit în temeiul Legii nr. 18/1991, nu-i este opozabil nici unul din titlurile de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991 pe numele altor persoane, titluri despre care se susține că ar exista, dar a căror existență nu este dovedită în nici un fel.

Cu privire la momentul la care a contestat dispoziția, reclamantul a arătat că a depus o contestație la Prefectura Mureș prin care a arătat că nu este de acord cu soluția dată de pârât, dar că această contestație nu a mai fost nici soluționată și nici înaintată Tribunalului Mureș. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 304 din 23 februarie 2006, a respins contestația formulată de E.F. și soția sa, M. născută F., în contradictoriu cu Pârâtul Primarul municipiului Sighișoara. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că, în raport cu data emiterii Dispoziției nr. 361 din 08 mai 2003, cu data înregistrării la Prefectura județului Mureș a cererii formulate de E.R.J.

pentru „sprijin în vederea completării dispoziției" (respectiv data de 09 mai 2005), cu data răspunsului Primăriei Sighișoara la solicitarea reanalizării dispoziției emise și cu prevederile Legii nr. 10/2001 care în art. 24 alin. (7) arată că „persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia în termen de 30 de zile", contestația înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 24 septembrie 2004 este tardiv introdusă.

Instanța de fond a avut în vedere și faptul că o parte din terenul a cărui restituire în natură a fost cerută de reclamant a fost înstrăinat de antecesorii reclamantului iar restul de teren a fost atribuit, în conformitate cu Legea nr. 18/1991 unor persoane, emițându-se titluri de proprietate conform dispozițiilor legale, stabilindu-se prin expertiza ce s-a administrat în cauză că terenul ce face obiectul notificării este identic cu cel atribuit respectivelor persoane, situație în care nu poate fi restituit în natură cu atât mai mult cu cât atribuirea terenului către terțe persoane s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, ceea ce face ca în cauză să fie incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 iar imobilul să fie exceptat de la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 143 A din 22 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul E.R.J. în baza acelorași considerente reținute de instanța de fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul E.R.J., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul E.R.J. a susținut că imobilul în litigiu a fost naționalizat în baza Legii nr. 187/1945 de la antecesorii săi, E.F.

și soția sa, M. născută F., fără ca aceștia să beneficieze de prevederile Decretului nr. 81/1954; că a formulat notificare în calitate de moștenitor legal al proprietarilor tabulari, solicitând restituirea în natură a imobilului și depunând toate actele doveditoare și că, din concluziile expertizei administrate în cauză, reiese că parcela cadastrală cu nr. top 2038/2/1 ce cuprinde parcelele indicate la poziția A+1 și A+2 din C.F. nr. 511/11 Sighișoara nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, existând o suprafață liberă de 3743 mp, astfel că instanțele trebuiau să țină seama de acest. Criticile recurentului-reclamant au mai vizat, de pe altă parte, faptul că deși expertul precizează că terenurile înscrise în C.F.

511/11 nu au fost măsurate, întrucât au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, instanțele nu aveau cum să concluzioneze că terenul este liber sau nu, cauza dedusă judecății fiind soluționată în mod nelegal. Recursul va fi respins pentru considerentele care succed. Prin dispoziția nr. 361 din 08 mai 2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul municipiului Sighișoara a dispus ca notificarea formulată de E.R.J., înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 11/2002, prin care solicită restituirea în natură a imobilului - construcții și teren - situat în Sighișoara, înscris în C.F. nr. 511/11, sub nr. top 9196, 9199, 9278 și 9271/2 să fie înaintată Prefecturii județului Mureș în vederea acordării unor juste despăgubiri întrucât construcțiile au fost înstrăinate de către stat.

Prin aceeași dispoziție s-a apreciat că valoarea construcțiilor este de 8.000 lei, indexată la data plății (acesta fiind prețul de vânzare-cumpărare stabilit la data de 30 august 1986) iar cu privire la teren s-a reținut că valoarea nu poate fi precizată, față de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 (fila 12 din dosarul nr. 5039/2004 al Tribunalului Mureș). La data de 09 mai 2003, E.R.J. s-a adresat Prefecturii județului Mureș cu o petiție olografă, înregistrată sub nr. 6267 din 09 mai 2003, prin care, referindu-se la dispoziția nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighișoara, a arătat că „nu s-a luat corect în discuție restituirea în natură a terenului aferent imobilului situat în Sighișoara, înscris în C.F.

511/11", că solicită să-i fie restituit în natură, în temeiul art. 9 - 11 din Legea nr. 10/2001, „terenul în discuție în suprafață de cea. 10000 mp" pentru care justifică dreptul de proprietate și că, în acest sens, are rugămintea de a fi sprijinit la Primăria municipiului Sighișoara pentru ca solicitarea sa să fie soluționată favorabil prin completarea dispoziției nr. 361 din 8 mai 2003. La data de 24 septembrie 2004, E.R.J. a formulat contestație în contradictoriu cu Primarul municipiului Sighișoara, înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 5039/2004, prin care a cerut instanței să dispună anularea Dispoziției nr. 361 din 08 mai 2003 și să-i fie restituit în natură imobilul compus din construcție și teren aferent, situat în Sighișoara , înscris în C.F.

nr. 511/11 - Sighișoara sub nr. top 9169, 9199, 9278, 9271/2, în suprafață totală de 28.007 mp. Potrivit art. 23 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 (în prezent art. 25, după republicarea legii), în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Totodată, potrivit art. 24 alin. (1) al legii în redactarea în vigoare la data soluționării cauzei, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului iar potrivit alin. (7) al aceluiași articol, persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

În speță, deși reclamantul a avut cunoștință de Dispoziția nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighișoara încă din data de 09 mai 2003, dată când s-a adresat printr-o petiție Prefecturii județului Mureș prin care a cerut să fie sprijinit la Primăria municipiului Sighișoara pentru ca notificarea sa să fie soluționată favorabil, prin completarea dispoziției (fila 40 din dosarul nr, 5039/2004 al Tribunalului Mureș) , acesta a formulat contestație împotriva dispoziției menționate abia la data de 24 septembrie 2004. Așa fiind, demersul judiciar al reclamantului a fost inițiat mult după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7), în prezent art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, termen în care, nemulțumit de soluția dată prin Dispoziția nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighișoara, avea posibilitatea s-o atace în justiție, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se afla sediul unității deținătoare și de a supune cercetării judecătorești toate apărările pe care a înțeles să le formuleze.

Față de dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, rezultă cu evidență că petiția pe care reclamantul E.R.J. a adresat-o, la data de 09 mai 2003 Prefecturii județului Mureș, în care își exprima nemulțumirea față de soluția dată prin Decizia nr. 361 din 08 mai 2003 emisă de Primarul municipiului Sighișoara și solicita sprijin în reanalizarea notificării, nu poate fi în nici un caz a similată contestației prevăzute de articolul de lege menționat, contestație pe care acesta trebuia s-o formuleze și s-o înregistreze, în termenul legal, la instanța competentă s-o soluționeze, potrivit legii, în cazul în care nu era de acord cu modul în care i-a fost rezolvată notificarea. Astfel fiind, în mod legai instanța de apel a confirmat hotărârea pronunțată de instanța de fond prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamant cu motivarea că a fost tardiv formulată.

Înalta Curte, având în vedere considerentul pentru care a fost respinsă contestația reclamantului, constată că nu se impune examinarea criticilor invocate de recurentul-reclamant, care privesc exclusiv fondul cauzei, recursul urmând a fi respins pentru temeiurile menționate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul E.R.J. împotriva deciziei nr. 143 A din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, s ecția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2007.