ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8489/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1019 din 22

decembrie 2003, Tribunalul Mureș a respins ca nefondată contestația formulată

de F.I. și G.A., în contradictoriu cu Primăria Sighișoara, împotriva

dispoziției nr. 551 din 24 iulie 2003.

În fapt, s-a reținut că prin

notificarea formulată de contestatoare, acestea au cerut să li se acorde o

despăgubire reală pentru imobilul înscris în C.F. Sighișoara. Nu s-a formulat

cerere de restituire pentru terenul în suprafață de 1069 mp, înscris în C.F.

Sighișoara și nici pentru terenul în suprafață de 45 mp înscris în C.F.

Sighișoara.

Deoarece aceste imobile nu au făcut

obiectul notificării, intimata nu poate fi obligată să emită dispoziție și

pentru aceste bunuri. Intimata a dispus restituirea în natură a

imobilului-teren și construcții, chiar dacă s-au solicitat doar despăgubiri.

Mai reține instanța de fond, că este

inadmisibil ca despăgubirile primite în baza Legii nr. 112/1995 să fie scăzute

din cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru imobilele înscrise în C.F. Sighișoara

și C.F. Sighișoara, deoarece aceste imobile nu au fost cerute prin notificare,

iar, conform art. 11 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a

imobilelor expropriate este condiționată de rambursarea sumei reprezentând

valoarea despăgubirilor primite, actualizată cu indicele inflației.

Tribunalul reține că decizia atacată

nu încalcă prevederile art. 11 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, pentru că cele

două suprafețe de teren nu au format obiectul cererii de restituire, iar art.

21 alin. (1) din lege prevede că atunci când se cer mai multe imobile se va

face câte o notificare pentru fiecare imobil.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin

decizia civilă nr. 252/A din 15 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul

formulat de reclamante, instanța de apel reținând, în esență, că reclamantele,

prin notificare, nu au cerut cele două suprafețe de teren solicitate doar prin

acțiune, iar restituirea despăgubirilor primite de acestea pentru imobilul

restituit în natură nu poate fi condiționată de scăderea lor din alte despăgubiri

solicitate de contestatoare.

În speță, este incident art. 11 pct.

1 din Legea nr. 10/2001, iar dispoziția atacată nu încalcă prevederile art. 11

pct. 7 și art. 21 alin. (1) din lege, pentru că nerespectarea termenului de

trimitere a notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție

măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamantele care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susțin că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001.

Arată recurentele, că în notificare

au indicat imobilul situat în Sighișoara, înscris în C.F., unde sunt înscrise 2

numere topografice, iar indicarea numărului administrativ al imobilului și

numărului cărții funciare este suficientă pentru identificarea imobilului. Deoarece,

conform art. 2 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 115/1938, obiectul

drepturilor tabulare este corpul funciar, care poate fi alcătuit din una sau

mai multe parcele, indicarea cărții funciare și a numărului administrativ al

imobilului cuprinde toate corpurile funciare existente în cartea funciară. Art.

21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu prevede că trebuie făcută câte o

notificare pentru fiecare corp funciar sau parcelă, ci pentru fiecare imobil,

iar notificarea formulată de recurente cuprinde elementele de identificare

prevăzute de art. 21 alin. (2) din lege, pentru imobilul înscris în C.F. Numărul

topografic din C.F. 2164 nu poate fi considerat un alt imobil.

Intimata, Primăria municipiului

Sighișoara, a formulat întâmpinare, prin care a cerut ca recursul declarat de

reclamante să fie respins, iar recurentele au formulat cerere de suspendare a

judecării recursului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până

la soluționarea cererii, formulate în temeiul Legii nr. 247/2005, pentru

restituirea terenului, înregistrată sub nr. 16.690 din 2 septembrie 2005, la

Primăria Sighișoara.

Pentru considerentele la care ne vom

referi în continuare, se va respinge cererea de suspendare a judecății, precum

și recursul declarat de reclamante.

Suspendarea legală facultativă,

reglementată de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., operează numai atunci când

dezlegarea pricinii depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența

unui drept care face obiectul altei judecăți. Suspendarea privește chestiuni

prealabile, care ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra dreptului dedus

judecății, în sensul că soluția din procesul suspendat depinde de un drept ce

face obiectul altei judecăți.

Or, în prezenta cauză, prin sentința

instanței de fond, păstrată prin decizia atacată, s-a respins acțiunea, motivat

de faptul că, prin notificare, nu au fost cerute imobilele pretinse de

reclamante prin acțiune, iar dezlegarea cererii de recurs nu depinde de modul

în care va fi soluționată cererea formulată de reclamante în temeiul Legii nr. 247/2005,

înregistrată la Primăria Sighișoara, sub nr. 16.690 din 2 septembrie 2005.

De aceea, nu sunt incidente

dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocate de recurente.

Soluția respingerii contestației,

pronunțată de instanța de fond, păstrată prin decizia atacată, este legală,

deoarece, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea atacată, Primarul

municipiului Sighișoara s-a pronunțat asupra notificării formulate de

reclamante, aprobând restituirea în natură a imobilului pentru care s-a

formulat cerere de retrocedare.

Potrivit extrasului din C.F., în

această carte funciară sunt înscrise construcția și două suprafețe de teren,

identificate prin „numere topografice al parcelei” diferite.

La numărul topografic al parcelei

sunt înscrise: casă de piatră cu un etaj, compusă din 5 camere, bucătărie și

curte în suprafață de 767 mp, iar la numărul topografic al parcelei este

înscrisă suprafața de 1069 mp teren grădină din str. B.

Susținerea recurentelor, că

indicarea în notificare a numărului cărții funciare și a numărului

administrativ al imobilului, cuprinde corpul funciar înscris în cele două

parcele, nu este întemeiată, deoarece în cerere nu se indica doar numărul

cărții funciare și numărul administrativ.

În notificarea din data de 22 mai

2001, aflată la dosarul instanței de fond, se precizează că se cere imobilul

„din Sighișoara, str. S., intabulat în C.F.” fără să existe vreo referire la

nr.top., unde este înscrisă suprafața de 1069 mp teren din str. B.

Indicând ca element de identificare

a imobilului solicitat și nr.top., corect prin hotărârea atacată s-a reținut că

obiect al notificării l-a format numai construcția și terenul înscrise la acest

număr topografic.

Art. 21 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 [art. 22 alin. (1) din legea republicată] se referă la „fiecare imobil”

și nu la corp funciar sau parcelă, însă în cauză nu s-a reținut că reclamantele

erau obligate să formuleze mai multe notificări.

Pentru suprafețele de teren și

construcțiile înscrise în C.F. nr. 2164 se putea formula o notificare, dar cu

indicarea ambelor numere topografice.

Or, prin indicarea ca element de

identificare a numărului topografic, rezultă că s-au cerut măsuri reparatorii

doar pentru terenul și construcțiile înscrise la acest număr topografic.

Deoarece în prima etapă a procedurii

de restituire, procedura administrativă prealabilă, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe asupra cererii persoanei îndreptățite, în limitele stabilite

de aceasta prin notificare, iar în cauză cererea reclamantelor a fost

soluționată prin restituirea în natură a imobilului menționat în notificare,

identificat prin nr.top., în cea de a doua etapă, procedura judiciară, nu este

posibilă acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul înscris la nr. top. al

parcelei, nesolicitat prin notificare, așa cum corect s-a reținut prin

hotărârea atacată.

Pentru considerentele expuse, se va

respinge cererea de suspendare a judecării recursului formulată de recurente, precum

și recursul declarat de reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de suspendare a

judecării cauzei formulată de recurentele F.I. și G.A.M.

Respinge recursul declarat de

reclamantele F.I. și G.A.M. împotriva deciziei civile nr. 252/A din 15 aprilie

2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2005.