ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2869/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Constată că prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2003, reclamanții W.I.G. și M.H.H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Sighișoara și Primăria municipiului Sighișoara să se dispună obligarea acestora la emiterea deciziei de soluționare a notificării făcută prin biroul executorului judecătoresc K.A., privind imobilul situat în Sighișoara, înscris în C.F. Sighișoara sub nr.top. 1358; obligarea pârâtului Primarul municipiului Sighișoara la plata sumei de 100.000 lei/fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin notificarea amintită, depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, au solicitat pârâților restituirea în natură a imobilului înscris mai sus. Deși au trimis, odată cu notificarea și toate actele doveditoare, până la data formulării prezentei acțiuni, pârâtul Primarul municipiului Sighișoara nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile art. 23 din lege. Au fost invocate în drept, prevederile art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din Legea nr. 10/2001cu modificările ulterioare. Prin sentința civilă nr. 1291 din 6 decembrie 2004 a Tribunalului Mureș a fost admisă în parte contestația reclamanților, astfel cum a fost precizată și formulată.

A fost anulată dispoziția nr. 177 din 6 februarie 2004 a Primăriei municipiului Sighișoara și s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților, în cota de ½ parte a imobilului corp A de clădire cu o suprafață construită de 164,85 mp și a terenului de 143,22 mp ce reprezintă suprafața curții aferente corpului A din Sighișoara înscris în C.F. Sighișoara, nr.top. 1358 G/A, 1359/III/A. S-a dispus modificarea art. 2 din dispoziția nr. 178 din 6 februarie 2004 a Primăriei municipiului Sighișoara, în sensul atribuirii de despăgubiri pentru corpul B de clădire și terenul aferent acestuia în suprafață de 61,53 mp, situat la aceeași adresă și transcris din C.F. Sighișoara, nr.top. 1358/B/1 în C.F.

Sighișoara nr.top. 1358/B/1, despăgubiri stabilite conform valorii de circulație a bunului prin raportul de expertiză construcție, în cuantum de 210.076.780 lei. A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtului Primarul municipiului Sighișoara la plata de daune cominatorii. A fost obligat pârâtul la plata sumei de 12.700.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților. Prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au făcut atât dovada calității de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, cât și a depunerii actelor doveditoare cerute de art. 22 din lege și art. B din H.G. nr. 614/2001, în vigoare la data depunerii notificării, astfel încât, respingerea notificării în ce privește imobilul corp A clădire și teren aferent cu motivarea că reclamanții nu au depus actele, apare ca fiind nelegală.

S-a mai reținut împrejurarea că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, fiind aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001. Având în vedere faptul că întregul imobil corp A de clădire și terenul aferent sunt în proprietatea statului, s-a dispus, în temeiul art. 1 și art. 7 din lege, restituirea acestora în natură. Cât privește corpul B de clădire și terenul aferent s-a reținut că acesta a fost înstrăinat unei terțe persoane, astfel încât s-au acordat reclamanților măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești în temeiul prevederilor art. 7 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, raportate la valoarea de circulație a imobilului.

A fost respinsă cererea de acordare a daunelor cominatorii justificat de faptul că, pe de o parte, pe parcursul judecării cauzei pârâtul și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr. 10/2001 și că, pe de altă parte pentru acoperirea prejudiciului solicitat de reclamanți și constând în lipsa de folosință a bunului, reclamanții au la îndemână un alt mijloc juridic. Apelurile declarate de reclamanți și pârâtul Primarul municipiului Sighișoara au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 204/A din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș. S-a reținut că temeinic a fost respinsă cererea de acordare a daunelor cominatorii solicitate întrucât eventualele prejudicii suferite de reclamanți pot fi solicitate separat, prin intermediul unui alt mijloc juridic.

Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, s-a reținut că temeinic s-a dispus obligarea pârâților la suma indicată în dispozitiv, față de prevederile art. 276 C. proc. civ., acțiunea reclamanților fiind admisă în parte. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au susținut că hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea și încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Au susținut că greșit a fost respinsă cererea de obligare în solidar a pârâților la plata daunelor cominatorii solicitate și determinate de întârzierea în soluționarea notificării, cât și a cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea cauzei.

S-au invocat prevederile art. 1000 alin. (3) rap. la art. 1003 C. civ., primarul fiind prepusul Primăriei municipiului Sighișoara, care dispune de buget propriu, solidaritate ce permite astfel realizarea obligației impusă pârâților și prevăzută de lege. Greșit a fost respinsă cererea de acordare a daunelor cominatorii solicitate, întrucât din actele dosarului rezultă că și-au îndeplinit obligația de depunere a actelor doveditoare, astfel încât pârâții datorează daune pe perioada cuprinsă de la împlinirea termenului de soluționare a notificării și până la emiterea dispoziții contestate. Sunt îndreptățiți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel și greșit neacordate de instanțe, deși apelul pârâtului a fost respinsă ca nefondat.

Recursul nu este fondat. Pentru a putea fi reținută, solidaritatea invocată de recurenți în îndeplinirea obligației solicitate, este necesar ca acestea să fie prevăzute de lege sau în convenția pârâților. Ori, Legea aplicabilă raportului juridic litigios o constituie Legea nr. 10/2001 care instituie în sarcina unității deținătoare prin reprezentantul acesteia, îndeplinirea obligației prevăzute de art. 23 din Lege. Faptul că, până la data promovării acțiunii pârâtul primarul localității nu s-a conformat prevederilor legale invocate, nu-i îndrituiește pe reclamanți să solicite daune de întârziere, întrucât textul menționat nu prevede o astfel de măsură pecuniară care să poată fi aplicată pârâtei pentru nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de aceste dispoziții legale.

Prin urmare temeinic s-a reținut că cererea reclamanților sub acest aspect nu este întemeiată, soluție legal confirmată și în apel. În scopul îndeplinirii obligației cuprinse în titlul executoriu, reclamanții au la îndemână mijloacele juridice specifice realizării obligațiilor de a face cuprinse în cap. VI al Codului de procedură civilă, de care pot uza cu succes odată cu declanșarea procedurii executării silite. Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la judecata în fond a cauzei se reține că, în aplicarea art. 274, art. 276 C. proc. civ., prima instanță a obligat pârâta la plata cheltuielilor efectuate cu acest titlu în limita pretențiilor admise și sumele justificate cu actele depuse în susținerea acestui capăt de cerere.

Cheltuielile de judecată pretins a fi fost efectuate în apel cu titlu de onorariu de avocat și solicitate prin motivele recursului, temeinic nu au fost acordate întrucât delegația de reprezentare și contractul de asistență juridică depuse în dovedirea acestora nu fac dovada plății sumei solicitate cu acest titlu, dovadă ce o constituie numai chitanța de plată, ci doar a mandatului de reprezentare în proces. Ca urmare, față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de M.H.H., R.H. și W.H.R. împotriva deciziei civile nr. 204/A din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2006.