ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2869/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Constată că prin cererea

înregistrată la data de 30 iulie 2003, reclamanții W.I.G. și M.H.H. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Sighișoara și

Primăria municipiului Sighișoara să se dispună obligarea acestora la emiterea

deciziei de soluționare a notificării făcută prin biroul executorului

judecătoresc K.A., privind imobilul situat în Sighișoara, înscris în C.F. Sighișoara

sub nr.top. 1358; obligarea pârâtului Primarul municipiului Sighișoara la plata

sumei de 100.000 lei/fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii

precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au susținut că prin notificarea amintită, depusă în termenul prevăzut de Legea

nr. 10/2001, au solicitat pârâților restituirea în natură a imobilului înscris

mai sus. Deși au trimis, odată cu notificarea și toate actele doveditoare, până

la data formulării prezentei acțiuni, pârâtul Primarul municipiului Sighișoara

nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde notificării în termenul de 60 de

zile prevăzut de dispozițiile art. 23 din lege.

Au fost invocate în drept,

prevederile art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și art. 40 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001cu modificările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 1291 din 6

decembrie 2004 a Tribunalului Mureș a fost admisă în parte contestația

reclamanților, astfel cum a fost precizată și formulată.

A fost anulată dispoziția nr. 177

din 6 februarie 2004 a Primăriei municipiului Sighișoara și s-a dispus

restituirea în natură în favoarea reclamanților, în cota de ½ parte a

imobilului corp A de clădire cu o suprafață construită de 164,85 mp și a

terenului de 143,22 mp ce reprezintă suprafața curții aferente corpului A din

Sighișoara înscris în C.F. Sighișoara, nr.top. 1358 G/A, 1359/III/A. S-a dispus

modificarea art. 2 din dispoziția nr. 178 din 6 februarie 2004 a Primăriei

municipiului Sighișoara, în sensul atribuirii de despăgubiri pentru corpul B de

clădire și terenul aferent acestuia în suprafață de 61,53 mp, situat la aceeași

adresă și transcris din C.F. Sighișoara, nr.top. 1358/B/1 în C.F. Sighișoara

nr.top. 1358/B/1, despăgubiri stabilite conform valorii de circulație a bunului

prin raportul de expertiză construcție, în cuantum de 210.076.780 lei.

A fost respinsă cererea

reclamanților de obligare a pârâtului Primarul municipiului Sighișoara la plata

de daune cominatorii.

A fost obligat pârâtul la plata

sumei de 12.700.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.

Prima instanță a reținut, în esență,

că reclamanții au făcut atât dovada calității de persoane îndreptățite în

sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, cât și a depunerii actelor

doveditoare cerute de art. 22 din lege și art. B din H.G. nr. 614/2001, în

vigoare la data depunerii notificării, astfel încât, respingerea notificării în

ce privește imobilul corp A clădire și teren aferent cu motivarea că

reclamanții nu au depus actele, apare ca fiind nelegală.

S-a mai reținut împrejurarea că imobilul

în litigiu a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, fiind

aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001. Având în vedere faptul că

întregul imobil corp A de clădire și terenul aferent sunt în proprietatea

statului, s-a dispus, în temeiul art. 1 și art. 7 din lege, restituirea

acestora în natură. Cât privește corpul B de clădire și terenul aferent s-a

reținut că acesta a fost înstrăinat unei terțe persoane, astfel încât s-au

acordat reclamanților măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești în temeiul

prevederilor art. 7 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, raportate la valoarea de

circulație a imobilului.

A fost respinsă cererea de acordare

a daunelor cominatorii justificat de faptul că, pe de o parte, pe parcursul

judecării cauzei pârâtul și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr.

10/2001 și că, pe de altă parte pentru acoperirea prejudiciului solicitat de

reclamanți și constând în lipsa de folosință a bunului, reclamanții au la

îndemână un alt mijloc juridic.

Apelurile declarate de reclamanți și

pârâtul Primarul municipiului Sighișoara au fost respinse ca nefondate prin

decizia civilă nr. 204/A din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.

S-a reținut că temeinic a fost

respinsă cererea de acordare a daunelor cominatorii solicitate întrucât

eventualele prejudicii suferite de reclamanți pot fi solicitate separat, prin

intermediul unui alt mijloc juridic.

Cât privește cuantumul cheltuielilor

de judecată acordate, s-a reținut că temeinic s-a dispus obligarea pârâților la

suma indicată în dispozitiv, față de prevederile art. 276 C. proc. civ.,

acțiunea reclamanților fiind admisă în parte.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au

susținut că hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea și

încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Au susținut că greșit a fost

respinsă cererea de obligare în solidar a pârâților la plata daunelor

cominatorii solicitate și determinate de întârzierea în soluționarea

notificării, cât și a cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea

cauzei.

S-au invocat prevederile art. 1000 alin.

(3) rap. la art. 1003 C. civ., primarul fiind prepusul Primăriei municipiului

Sighișoara, care dispune de buget propriu, solidaritate ce permite astfel

realizarea obligației impusă pârâților și prevăzută de lege.

Greșit a fost respinsă cererea de

acordare a daunelor cominatorii solicitate, întrucât din actele dosarului

rezultă că și-au îndeplinit obligația de depunere a actelor doveditoare, astfel

încât pârâții datorează daune pe perioada cuprinsă de la împlinirea termenului

de soluționare a notificării și până la emiterea dispoziții contestate.

Sunt îndreptățiți la plata

cheltuielilor de judecată efectuate în apel și greșit neacordate de instanțe,

deși apelul pârâtului a fost respinsă ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Pentru a putea fi reținută,

solidaritatea invocată de recurenți în îndeplinirea obligației solicitate, este

necesar ca acestea să fie prevăzute de lege sau în convenția pârâților.

Ori, Legea aplicabilă raportului

juridic litigios o constituie Legea nr. 10/2001 care instituie în sarcina

unității deținătoare prin reprezentantul acesteia, îndeplinirea obligației

prevăzute de art. 23 din Lege.

Faptul că, până la data promovării

acțiunii pârâtul primarul localității nu s-a conformat prevederilor legale

invocate, nu-i îndrituiește pe reclamanți să solicite daune de întârziere,

întrucât textul menționat nu prevede o astfel de măsură pecuniară care să poată

fi aplicată pârâtei pentru nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de

aceste dispoziții legale.

Prin urmare temeinic s-a reținut că

cererea reclamanților sub acest aspect nu este întemeiată, soluție legal

confirmată și în apel.

În scopul îndeplinirii obligației

cuprinse în titlul executoriu, reclamanții au la îndemână mijloacele juridice

specifice realizării obligațiilor de a face cuprinse în cap. VI al Codului de

procedură civilă, de care pot uza cu succes odată cu declanșarea procedurii

executării silite.

Cât privește cuantumul cheltuielilor

de judecată acordate la judecata în fond a cauzei se reține că, în aplicarea art.

274, art. 276 C. proc. civ., prima instanță a obligat pârâta la plata

cheltuielilor efectuate cu acest titlu în limita pretențiilor admise și sumele

justificate cu actele depuse în susținerea acestui capăt de cerere.

Cheltuielile de judecată pretins a

fi fost efectuate în apel cu titlu de onorariu de avocat și solicitate prin

motivele recursului, temeinic nu au fost acordate întrucât delegația de

reprezentare și contractul de asistență juridică depuse în dovedirea acestora

nu fac dovada plății sumei solicitate cu acest titlu, dovadă ce o constituie

numai chitanța de plată, ci doar a mandatului de reprezentare în proces.

Ca urmare, față de considerentele

expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de M.H.H., R.H. și W.H.R. împotriva deciziei civile nr. 204/A din 26

aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 martie

2006.