ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2857/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 februarie 2000, reclamanții W.I.G. și M.H.H., au chemat în judecată pe

pârâții SC B.C. SRL, P.M.S. și SC A.T.T. SA Sighișoara, solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se constate că prin hotărârea nr. 817 din 1 mai 1998 a

Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 112/1995, s-a dispus restituirea în

natură a corpului A din clădirea situată în Sighișoara str. Horia Teculescu, în

favoarea lui W.H. să se constate că la data de 26 mai 1998 pârâtele au

organizat o licitație publică pentru închirierea suprafeței de 58,50 mp din

clădirea cu destinație din spațiu comercial, dată la care pârâta SC B.C. SRL a

adjudecat spațiul și a încheiat contractul de închiriere din 3 iunie 1998, cu

toate că se dispusese restituirea în natură, să se constate nulitatea absolută

a contractului de închiriere din 3 iunie 1998 a licitației, să se dispună

anularea acestora și evacuarea necondiționată a pârâtei SC B.C. SRL, să se

dispună obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 36 milioane lei cât

și constatarea că pârâta SC B.C. SRL a făcut unele lucrări de amenajare a

spațiului fără acordul reclamanților și să se dispună obligarea acesteia să

readucă pe cheltuială proprie, spațiul în situația anterioară.

Tribunalul Mureș prin sentința

civilă nr. 407 din 13 februarie 2004, a admis în parte acțiunea reclamanților

și s-a dispus restituirea în natură a corpului A de clădire din Sighișoara în

favoarea lui W.H., a constatat că la data de 26 mai 1998 pârâtele 2 și 3 au

organizat o licitație publică pentru închirierea suprafeței de 58,50 mp din

clădire cu destinație de spațiu comercial, dată la care pârâta 1 a adjudecat

spațiul și a încheiat contractul de închiriere din 3 iunie 1998, constatând și

nulitatea absolută a contractului de închiriere și a licitației. S-a mai dispus

evacuarea necondiționată a pârâtei SC B.C. SRL din spațiul menționat, iar

pârâtele SC A.T.T. SA Sighișoara și P.M.S. au fost obligate în solidar să

plătească reclamanților daune în cuantum de 41.990.943 lei, fiind disjuns

petitul privind pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta SC B.C. SRL

făcându-se aplicarea art. 35 din Legea nr. 64/1995. Constatând că pârâta SC B.C.

SRL a efectuat lucrări de amenajare a spațiului fără acordul reclamanților s-a

dispus obligarea în solidar a pârâților să readucă spațiul în situația

anterioară pe cheltuiala acesteia. A fost respins petitul privind daunele

cominatorii și s-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâta SC B.C.

SRL prin lichidator.

În motivarea soluției date, instanța

de fond a reținut că Hotărârea Comisiei județene de restituire a imobilului a

fost comunicată P.M.S., proprietara imobilului până la data restituirii, la 3

iulie 1998 și aceasta a transmis la rândul său către SC A.T.T. SA Sighișoara,

care avea calitatea de administrator, lista hotărârilor rămase definitive

întemeiat pe prevederile Legii nr. 112/1995 republicată, printru care și cea

emisă în favoarea reclamanților, fiind înregistrată la data de 21 octombrie

1998.

Licitația pentru închirierea

spațiului a avut loc la data de 26 mai 1998, contractul de închiriere s-a

încheiat la data de 3 iunie 1998, dată la care chiriașa a ocupat spațiul.

S-a respins apărarea pârâtelor P.M.S.

și SC A.T.T. SA Sighișoara, cum că ar fi de bună credință deoarece la data

organizării licitației nu a avut cunoștință de existența hotărârii de

restituire, deoarece lista spațiilor supuse licitației se întocmește de comisia

celor două pârâte apoi la data de 25 iulie 1996 a fost înregistrată cererea de

restituire a imobilului, propunere făcută de Comisia locală din care făcea

parte și primarul în calitate de președinte și reprezentantul SC A.T.T. SA ca

membru al comisiei, fiind de restituire în natură.

Instanța de fond a reținut că cele

două pârâte aveau obligația să clarifice situația juridică a imobilului înainte

de scoaterea lui la licitație. Totodată văzând prevederile art. 22 alin. ultim

din Legea nr. 112/1995 se justifică cererea privind nulitatea contractului de

închiriere.

S-a considerat întemeiat și capătul

de cerere privind plata chiriei, iar suma de 29 milioane lei, reprezentând

contravaloare îmbunătățiri cade în sarcina noilor proprietari, pârâtele având

obligația să readucă imobilul în starea inițială.

Cererea privind plata daunelor

cominatorii a fost respinsă motivat de faptul că potrivit art. 580 ind. 3 C.

proc. civ., există modalitatea ca o persoană să poată fi constrânsă la

îndeplinirea unei obligații.

Împotriva soluției instanței de fond

au promovat apel atât reclamanții cât și pârâții.

Reclamanții au invocat faptul că

întâmpinarea pârâtei în mod eronat a fost reținută ca o cerere reconvențională,

fiind netimbrată și nesusținută.

Apelanții-reclamanți susțin că este

nelegală obligarea proprietarilor la plata contravalorii lucrărilor executate

de chiriaș în condițiile în care spațiul a fost scos la licitație cu încălcarea

legii, iar investiția nu se regăsește în contabilitate suma fiind determinată

prin expertiză, iar cheltuielile pretins efectuate cad în sarcina

proprietarului.

Apelanta-pârâtă P.M.S. a cerut

respingerea acțiunii motivând că la data la care i-a fost comunicată Hotărârea nr.

817/1998 contractul de închiriere era în derulare și că, la data încheierii

protocolului de predare-primire din 15 martie 1999, în mod eronat pârâta SC A.T.T.

SA a predat și spațiul cu altă destinație decât de locuință din corpul A de

clădire, spațiu care trebuia să rămână mai departe proprietatea statului.

În apelul formulat de către SC B.C.

SRL prin lichidator, se critică soluția instanței de fond prin care a fost

obligată să readucă spațiul în situația anterioară întrucât efectuarea

lucrărilor de amenajare a fost justificată de existența contractului de

închiriere.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 128 din 13 iulie

2004 a admis apelurile, a schimbat în parte sentința civilă criticată și pe

fond a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC B.C. SRL

înlăturând obligarea reclamanților la plata sumei de 29 milioane lei

contravaloare lucrări executate.

A respins totodată cererea

reconvențională cu obligare în solidar a pârâtelor la readucerea spațiului pe

cheltuială proprie în situația anterioară.

În motivarea soluției date instanța

de control judiciar a reținut că P.M.S. nu se poate prevala de faptul că i s-a

adus oficial la cunoștință Hotărârea nr. 817 din 6 mai 1998 doar la data de 3

iulie 1998, atâta timp cât prin răspunsul la interogatoriu recunoaște că la

data licitației știa că imobilul a fost propus pentru restituire, iar regulamentul

de organizare a licitației la pct. 2 rezultă că lista spațiilor supuse

licitației se întocmește de comisia comună, consiliul local, SC A.T.T. SA.

Prin urmare, precizează instanța de

apel, exista obligația rezolvării prealabile a situației juridice a imobilului

în litigiu, iar pe de altă parte potrivit art. 21 din regulamentul precizat,

modificările, îmbunătățirile și reparațiile curente îl privesc pe chiriaș care

nu va solicita nici o despăgubire pentru acestea, iar cheltuielile legate de

punerea în funcțiune a spațiului nu se pot compensa cu chiria.

S-a mai reținut că raționamentul

juridic al primei instanțe este corect în ceea ce privește soluționarea

petitului privind daunele precum și daunele cominatorii care țin de obligația

de a face și nu de a da o sumă de bani.

Cu petițiile înregistrate sub nr. 1819

din 1 septembrie 2004 au declarat recurs reclamanții și pârâta P.M.S. criticile

vizând aspecte de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanții susțin că în mod greșit

instanța de apel a reținut că dată fiind clauza din protocolul de

predare-primire a imobilului încheiat la data de 15 martie 1999, conform căruia

ambele părți au acceptat preluarea acestuia „în starea în care se află în

momentul de față” nu mai acționează obligarea predării în starea inițială atâta

timp cât acesta nu poate fi folosit în conformitate cu destinația ce urmează a

o da invocând dispozițiile art. 998 C. civ.

De asemenea se critică și reținerea

de ambele instanțe a dispozițiilor art. 580 ind. 3 C. proc. civ., cu privire la

daunele cominatorii motivat de faptul că acest text reglementează procedura în

cazul existenței unui titlu executoriu care nu poate fi executat.

Pârâta P.M.S. susține că în mod

eronat s-a susținut că odată făcută propunerea de restituire avea obligația să

clarifice situația juridică a imobilului înainte de a-l scoate la licitație,

deoarece comisia locală făcea doar propuneri, neavând competența și nici

obligativitatea în această privință, cea care decide este comisia Județeană.

De asemenea susține că instanțele au

omis faptul că la data la care s-a organizat licitația și a fost adjudecat

spațiul, statul Român era încă proprietarul imobilului, astfel încât nu exista

nici un impediment pentru a nu organiza licitația.

Recursurile sunt nefondate.

În ce privesc criticile

reclamanților, privind soluția instanței de respingere a capătului de cerere

privind readucerea spațiului în situația inițială se reține că investițiile

executate de către SC B.C. SRL s-au realizat în baza contractului de

închiriere, ca fiind necesare și utile, iar în conformitate cu prevederile art.

21 din convenția încheiată, îmbunătățirile și reparațiile curente îl privesc pe

chiriaș.

Pe de altă parte la data de 15

martie 1999, când s-a semnat protocolul de predare-primire, reclamanții au

acceptat predarea și reluarea spațiului în starea în care se afla în momentul

predării.

În ceea ce privește capătul de

cerere privind daunele cominatorii, acestea nu sunt justificate atâta timp cât

nu se impune repunerea imobilului în situația anterioară.

De reținut însă că acestea sunt sume

de bani pe care debitorul obligației de a face sau a nu face este obligat să le

plătească până la executarea în natură a obligației.

Așa cum a reținut și instanța de

apel, în această cale de atac recurenții-reclamanți au solicitat daune

cominatorii, făcând o confuzie a acestora cu daunele interese ce reprezintă

suma echivalentă cu chiria licitată de la data notificării contractelor și până

în septembrie 2003 actualizată cu rata inflației, sume de care a beneficiat prin

soluțiile pronunțate.

În ce privesc criticile pârâtei P.M.S.,

acestea apar ca nefondate, actele dosarului relevând reaua credință a acesteia.

Astfel la data organizării

licitației și încheierii contractului de închiriere prin hotărârea nr. 817 din

6 mai 1998 a comisiei județene Mureș de aplicare a Legii nr. 112/1995, imobilul

din care a fost închiriat spațiul în litigiu era deja restituit.

Așa cum au reținut și instanțele

inferioare în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) pct. 2

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 care, pentru

apartamentele rămase libere, imobilul fiind preluat cu destinație de locuință

la naționalizare dispun „contractelor de închiriere încheiate pentru

apartamentele prevăzute la alin. (1) lit. c), după eliberarea acestora le sunt

aplicabile dispozițiile legale, privind nulitatea actelor juridice, această

sancțiune fiind dată și de art. 44 din O.U.G. nr. 40/1999.

De altfel recurenta a recunoscut la

interogator că, știa la data organizării licitației că imobilul a fost propus

de comisia locală pentru restituirea în natură.

Față de cele arătate se reține că

hotărârile au fost date cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în

materie, astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

pârâta P.M.B. și reclamanții W.I.G. și M.H.H., împotriva deciziei nr. 128/ A

din 13 iulie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 13 mai 2005.