ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 925/2006

Asupra cauzei de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă de instanțe înregistrată la data de 14 septembrie 2004 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta SC N. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P.R. SRL, obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 2224,04 mp aflat la hotarul celor două proprietăți situate în Sighișoara și totodată pârâta să fie obligată să-i restituie echivalentul folosirii terenului pe perioada 1 septembrie 1998 – 30 august 2004 în cuantum de 154.927 dolari S.U.A. plus T.V.A. în valoare de 29.436 dolari S.U.A.

Prin sentința civilă nr. 241 din 21 martie 2005, Tribunalul Comercial Mureș a admis excepția necompetenței sale materiale, excepție invocată de către reclamantă, și în consecință și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă, reținând că litigiul are o natură civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă sub nr. 1425/2005, iar prin încheierea de ședință din data de 4 mai 2005, cauza a fost trimisă spre judecată Tribunalului Cluj, urmare strămutării judecării cauzei la această instanță, potrivit celor dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 8 aprilie 2005.

Tribunalul Cluj, secția civilă, astfel investit, prin sentința civilă nr. 1033 pronunțată la data de 4 octombrie 2005, admite excepția de necompetență materială a soluționării cauzei, excepție invocată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei Tribunalului Comercial Cluj.

Pentru a hotărî astfel instanța reține că, prezumția de comercialitate instituită de art. 4 C. com., conform căruia sunt socotite ca fapte de comerț toate contractele și obligațiile comerciantului, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul, nu a fost combătută, astfel că devin comerciale și actele de natură civilă făcute de un comerciant cu ocazia exercitării comerțului său.

Pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, cauza a fost înregistrată sub nr. 1773/2005, iar prin încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2006, Tribunalul Comercial Cluj constată că în speță există conflict negativ de competență între Tribunalul Mureș și Tribunalul Comercial Cluj și în temeiul art. 21 și 22 pct. 3 C. proc. civ. înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Examinând cauza Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite premizele și condițiile conflictului de competență, în sensul celor statuate de dispozițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:

Pentru a exista conflict negativ de competență, dispozițiile legale evocate impune condiția ca două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile să se declare deopotrivă necompetente de a judeca aceiași pricină, declinându-și competența una în favoarea celeilalte.

Tribunalul Comercial Cluj nu s-a dezinvestit printr-o hotărâre irevocabilă de declinare de competențe, ci a constatat numai ivit conflictul de competență între Tribunalul Mureș și Tribunalul Comercial Cluj, cu încălcarea dispozițiilor art. 21 C. proc. civ. nefiind ultima instanță care s-a pronunțat asupra competenței cu consecința constatării ivirii conflictului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competență.

Trimite cauza la Tribunalul Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 martie 2006.