ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4399/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 16 octombrie 2003 și precizată ulterior, reclamanții P.V. și P.P. au chemat

în judecată pârâții R.B.G.P. SA Baia Mare, A.V.A.B., SC E.S. SRL, solicitând ca

în baza sentinței ce se va pronunța să oblige pârâții să lase reclamanților în

deplină proprietate și pașnică folosință terenurile înscrise în C.F. Baia Mare.

Prin sentința civilă nr. 3826 din 17

iunie 2004, Judecătoria Baia Mare a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Maramureș.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că inițial reclamanții au solicitat evacuarea

pârâților din imobilele pe care aceștia le dețin, dar ulterior acțiunea a fost

calificată ca o acțiune în revendicare, iar în urma expertizei efectuate a

rezultat o valoare de circulație de 1.737.388.057 lei situație în care au

devenit incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Tribunalul Maramureș, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 1693 din 28 august 2004 a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reținând

incidența dispozițiilor art. 18

1

C. proc. civ., în sensul că

valoarea litigiului a fost modificată în cursul procesului, respectiv la data

de 28 mai 2004, deși acțiunea a fost înregistrată la 16 octombrie 2003 și constatând

ivirea conflictului negativ de competență a înaintat dosarul la Curtea de Apel

Cluj.

Prin sentința nr. 1004 din 21

octombrie 2004 instanța de apel a stabilit în temeiul art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., că revine Judecătoriei Baia Mare competența materială a

soluționării cauzei întrucât în adevăr acțiunea a fost înregistrată la data de

16 octombrie 2003 și pe parcursul soluționării cauzei, respectiv la 29 mai 2004

s-a precizat o valoare a imobilelor în litigiu superioară cuantumului de un

miliard lei prevăzut de art. 2 oct.1 lit. v C. proc. civ., fiind incidente

dispozițiile art. 18

1

C. proc. civ.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs SC C. SA criticile vizând aspecte de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

3 C. proc. civ.

Astfel se susține că s-a omis faptul

că litigiul dintre părți este de natură civilă și nicidecum de natură

comercială, la Judecătorie fiind soluționat ca un litigiu comercial, situație

în care și conflictul negativ de competență trebuie soluționat de secția civilă

a instanței de apel.

Pe fond recurenta consideră că s-a

făcut o aplicare greșită a art. 18

1

C. proc. civ., întrucât în cauză

a operat o înlocuire a obiectului acțiunii din evacuare, în revendicare deci cu

un obiect evaluabil în bani, ori Judecătoria nu a fost investită ca

soluționarea unei cereri având un obiect evaluabil în bani.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din înscrisurile de

la dosarul de fond imobilele în litigiu au fost dobândite în proprietate de

către recurentă ca urmare a preluării întregului patrimoniu al SC E.S. SRL în

urma procesului de absorbție prin fuziune.

La rândul său SC E.S. SRL a preluat

acest teren ca urmare a procedurii de executare silită a fostului proprietar de

către A.V.A.B. și a adjudecării prin licitație publică.

În acest context rezultă, fără

putință de tăgadă, că imobilul în litigiu, face parte din fondul de comerț al

recurentei astfel că având în vedere și calitatea de comerciant al acesteia

litigiul este de natură comercială, astfel că justificat conflictul de

competență s-a soluționat de secția civilă.

Numai că, potrivit normele de

organizare judiciară, judecătoriile nu au secții de specialitate, iar potrivit art.

1 pct. 1 judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele

date prin lege în competența altor instanțe.

Investită cu soluționarea cauzei al

cărui obiect s-a precizat pe parcurs s-a reținut că valoarea terenurilor ce au

ca obiect acțiunea în revendicare este peste un miliard lei, numai că acestei

situații îi sunt aplicabile dispozițiile art. 18

1

C. proc. civ.,

astfel că justificat în soluționarea conflictului negativ instanța de apel a

stabilit competența în favoarea Judecătoriei Baia Mare neavând relevanță

schimbarea obiectului cauzei care s-a făcut cu respectarea art. 13

2

C.

proc. civ.

În consecință, văzând și

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC C. SA București, împotriva sentinței nr. 1004 din 21

octombrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 30 septembrie 2005.