ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1480/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Maramureș, la 19 mai 1999, reclamanta S.C. C.B. S.R.L., reprezentată prin administrator P.E., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Baia Mare a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 170.000.000 lei, reprezentând investiții efectuate la spațiul aflat în proprietatea pârâtei, situat în Baia Mare, să constate existența unui drept de retenție, conform art. 1444 C. civ., asupra spațiului, cu cheltuieli de judecată aferente. Judecătoria Maramureș, prin sentința civilă nr. 3426 din 21 iunie 1999, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Tribunalul Maramureș, secția comercială, prin sentința nr. 852 din 12 octombrie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 84.359.000 lei cu titlu de despăgubiri și 3.735.000 lei cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a deținut cu titlu de închiriere un spațiu proprietatea pârâtei, căruia i-a adus îmbunătățiri cu acordul locatorului și a căror contravaloare este refuzată la plată de către pârâtă, deși reclamanta a evacuat spațiul comercial. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Baia Mare, susținând, în motivele de apel, că îmbunătățirile au fost efectuate de ea în perioada 1989-1999, iar cele efectuate de reclamantă au constituit obligația locatarului.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 724 din 21 iunie 2001, a respins apelul, ca nefondat, reținând, în esență, că lucrările de îmbunătățire a spațiului au fost efectuate de reclamantă cu acordul pârâtei, acestea ducând, totodată, la suma de 84.359.000 lei, sumă stabilită prin expertiza efectuată în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Baia Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile formulate de pârâtă se circumscriu dispozițiilor art. 304.9 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte: În plan procesual sunt invocate următoarele excepții : - excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. C.B. S.R.L. care a fost declarată în stare de faliment la momentul introducerii acțiunii ; - excepția lipsei capacității procesuale și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Baia Mare.

În fondul cererii, pârâta arată faptul că, în ceea ce privește concluziile raportului de expertiză, instanța de apel nu menționează hotărârea instanței de fond. În fondul cererii, pârâta arată, referindu-se la raportul de expertiză efectuat în cauză, că instanța de apel, menținând hotărârea instanței de fond, a dat o greșită interpretare concluziilor expertului, în sensul în care trebuia reținut că reparațiile efectuate de chiriaș sunt reparații locative și cad în sarcina locatarului. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la excepțiile lipsei capacității procesuale a reclamantei și a lipsei calității procesuale active a acesteia sunt de reținut următoarele aspecte: Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 252 din 19 aprilie 1999, în baza art. 117 din Legea nr. 64/1995, a dispus închiderea procedurii falimentului pornită împotriva debitoarei S.C. C.B. S.R.L. Baia Mare de către creditoarea S.C. E. S.A. Baia Mare. Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost perimat din oficiu, prin decizia nr. 244 din 9 mai 2000. Se constată, așadar, că la data promovării acțiunii, reclamanta S.C. C.B. S.R.L. Baia Mare avea capacitatea procesuală, respectiv, atât aptitudinea de a avea drepturi și obligații în plan procesual, dobândită de la data înregistrării sale ca persoană juridică (capacitate procesuală de folosință), cât și aptitudinea de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale (capacitate procesuală de exercițiu).

Se reține, totodată, existența unei identități între persoana reclamantei și titularul dreptului reclamat, reclamanta justificându-și calitatea procesuală activă prin indicarea obiectului și temeiului cererii sale, a motivelor de fapt și de drept pe care sprijină fiecare capăt de cerere. Referitor la cea de-a doua serie de excepții invocate, cea a lipsei capacității procesuale a pârâtei, Primăria Municipiului Baia Mare, și cea a lipsei calității procesuale pasive a acesteia, se constată netemeinicia acestora în raport de dispozițiile art. 4 și 44 lit. f) din Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1999, privind administrația publică locală, în vigoare la data introducerii acțiunii și de temeiul cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește fondul cererii de recurs, se constată corecta apreciere, dată de ambele instanțe, concluziilor raportului de expertiză efectuat și întregului material probatoriu administrat în cauză, fiind luate în considerare numai acele lucrări efectuate de reclamantă cu acordul pârâtei, conform contractului (anexa IV) și H. C.M. nr. 860 din 13 iulie 1973. În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând temeinicia și legalitatea deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Baia Mare prin primar, împotriva deciziei nr. 724 din 21 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 martie 2003.