ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 421/2006

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cluj Napoca, reclamanta SC R.P.B.S.A. SNC în contradictoriu cu

pârâții R.I. și R.M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se constate că între reclamantă și pârâți a intervenit la data de 21 martie

1993 contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul teren în suprafață

de 1000 m.p., să se constate că obiectul contractului se identifică cu terenul

înscris în C.F. în suprafață totală de 2962 m.p. proprietari tabulari fiind pârâții;

să se dezmembreze terenul, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză;

să fie obligați pârâții să încheie act autentic de vânzare-cumpărare pentru

suprafața de teren de 1000 m.p., astfel cum a fost delimitată de expert; să se

constate că pe teren există un edificiu construit de reclamantă; să se dispună

înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului

și a construcției existente pe teren, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a încheiat cu pârâții înscrisul sub semnătură privată intitulat

„contract de vânzare-cumpărare” având ca obiect terenul descris în petit,

urmând ca după ce aceștia vor deveni proprietari tabulari ai terenului, să

încheie contractul în formă autentică.

Pe acest teren, susține reclamanta,

cu acordul pârâților a edificat un atelier de întreținere și reparație.

A mai susținut reclamanta că părțile

au stabilit de comun acord valoarea terenului, valoare ce constituie aport

social al asociatului R.I. la capitalul social al SC R.P.B.S.A. SNC, urmând ca

după definitivarea formelor de validitate și publicitate aceasta să reprezinte

cota de 20 % deținută de asociatul R.I. în societate, cu consecința

transmiterii terenului în proprietatea societății comerciale.

Prin sentința civilă nr. 1921 din 9

februarie 2005, Judecătoria Cluj Napoca a respins acțiunea, reclamanta fiind

obligată la 7.600.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC R.P.B.S.A. SNC și prin încheierea nr. 552 din 16

mai 2005, Tribunalul Cluj, secția civilă a declinat competența de soluționare a

recursului în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.

S-a reținut în considerentele

încheierii că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 44 din Legea nr.

304/2004 privind competența tribunalelor comerciale, dispozițiile art. 4 și art.

56 C. com. S-a stabilit astfel natura comercială a litigiului, competența de

soluționare revenind Tribunalului Comercial Cluj.

Ca urmare a declinării competenței,

Tribunalul Comercial Cluj, prin încheierea din 4 iulie 2005 a recalificat calea

de atac, stabilind că aceasta este apelul, iar prin decizia nr. 181 din 4 iulie

2005, aceeași instanță a declinat competența de soluționare a apelului în

favoarea Curții de Apel Cluj, făcând aplicarea dispozițiilor art. 3, 137, 158

și 159 C. proc. civ.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 243 din 5 octombrie

2005, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

c

omercial Cluj, constatând că la data

investirii sale au intervenit noile dispoziții de modificare a Codului de

procedură civilă reglementate prin Legea nr. 219/2005 și, în consecință,

potrivit acestor noi reglementări, competența de soluționare a litigiului revine

Tribunalului

c

omercial Cluj.

Ca urmare a declinării competenței,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

c

omercial Cluj sub nr. 1810/2005.

Prin încheierea din 28 noiembrie

2005, Tribunalul

c

omercial Cluj a

scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut prin încheierea astfel

pronunțată că exista deja un conflict negativ de competență întrucât Tribunalul

c

omercial Cluj a fost primul care

și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj care, la rândul său,

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Cluj pronunțând o

decizie cu număr în acest sens, cauza nefiind trimisă pe cale administrativă

așa cum prevăd dispozițiile art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005.

Înalta Curte va stabilit competența

de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului

c

omercial Cluj, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 20 C.

proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe

instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

În speță nu se pune problema

calificării naturii juridice a litigiului sau a căii de atac, acestea fiind în

mod corect stabilite de instanțe în mod succesiv.

Modificările Codului de procedură

civilă aduse prin adoptarea Legii nr. 219/2005 ce au reglementat și normele

privind competența instanțelor, au creat în aparență conflicte de competență

care, deși se subscriu definițiilor specifice acestor incidente procedurale, în

realitate sunt caracteristice normelor imperative, în aplicarea cărora au

determinat instanțele să se dezinvestească rând pe rând.

Astfel, în mod corect Curtea de Apel

Cluj investită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă și-a constatat

propria necompetență având în vedere data la care a fost investită în raport de

modificările Codului de procedură civilă imediat intervenită, respectiv dispozițiile

art. 282 C. proc. civ., raportat la art. 2 pct. 2 C. proc. civ.

Împrejurarea că această instanță a

pronunțat o decizie cu număr și nu a trimis cauza pe cale administrativă

potrivit dispozițiilor art. II pct. 4 din Legea nr. 219/2005 nu a fost de

natură a crea un conflict negativ de competență, întrucât legea nou intervenită

obligă instanța necompetentă la dezinvestire având în vedere că normele privind

competența sunt imperative.

Potrivit dispozițiilor art. II pct. 1

din Legea nr. 219/2005 procesele în curs de judecată în primă instanță la data

schimbării competențelor instanțelor legal investite, precum și căile de atac

se judecă de instanțele competente potrivit legii.

Ori, conform dispozițiilor art. 2 pct.

2 C. proc. civ., raportat la art. 44 din Legea nr. 304/2004, tribunalele

comerciale vor judeca apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de

judecătorii în primă instanță.

Prin urmare, în prezent,

soluționarea apelului împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Cluj este

de competența Tribunalului

c

omercial

Cluj.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului

c

omercial Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.