ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2081/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2081/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 1998)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 4 februarie 1997 M.E.O. și M.G., prin

acțiune oblică modificată, au chemat în judecată pe D.P., D.S., C.E., E.C., G.F.,

P.D. și P.C.C. și G.N.L., precum și pe G.P., decedat în cursul procesului și

succedat în drepturi de G.F.A., G.V. și G.N.L., cerând: să se constate că pârâții

sunt coproprietarii construcției și terenului, identificat cu p.t.nr. 10863/2/1

din C.F. 111645 A+1 Cluj, situat în Cluj-Napoca, să se constate că pârâții D.P.

și D.S. au folosința apartamentului de la etajul II din imobilul menționat, să

se efectueze partajul imobilului , să se efectueze înscrierea drepturilor

rezultate în cartea funciară, să se încuviințeze executarea silită și vânzarea

prin licitație publică a construcțiilor și notarea în C.F. a acesteia, pentru

realizarea unei creanțe de 6522 mărci germane cu penalități de întârziere

datorate în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 23/1996,

garantat prin ipoteca întabulată în C.F. nr. 111645 Cluj, sub nr. 1959/1997, să

se constate că D.P. a dobândit prin schimb proprietatea apartamentului 4,

înscris în C.F. 122672 Cluj, A+7, p.t.nr.10873/2/IV și situat în Cluj-Napoca, referitor

la care, dacă părțile din contract refuză încheierea actului autentic, să se

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic; în temeiul art. 974 C.

civ., să fie subrogați în drepturile debitorului lor D.P. asupra apartamentului

nr. 4.

La termenul din 25 martie 1998

pârâtul D.P. a formulat o cerere în temeiul dispozițiilor art. 64 C. proc. civ.,

arătând că titularul dreptului asupra apartamentului este SC P.I.C. SRL, urmând

ca aceasta să fie citată în proces.

Printr-o altă acțiune, înregistrată

la data de 16 februarie 1998 S.C.M. și S.G.A. au chemat în judecată pe G.N.L., D.P.

și D.S., cerând să se constate că în baza contractului de schimb încheiat la

data de 1 mai 1996 între prima pârâtă și secunda pârâtă, aceștia din urmă au

dobândit în proprietate apartamentul înscris în C.F. 122672 Cluj-Napoca sub

nr.top 10873/2/N situat în municipiul Cluj-Napoca, să se dispună înscrierea în C.F.

a dreptului de proprietate asupra apartamentului pe numele pârâților D.P. și D.S.,

să se constate că reclamanții au dobândit în proprietate apartamentul menționat

prin convenție de vânzare-cumpărare, încheiată cu D.P. și D.S. la 14 decembrie

1996, referitor la care să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act

autentic, să se dispună înscrierea în C.F. pe numele reclamanților a dreptului

de proprietate asupra acestui apartament.

În ședința publică din 3 iunie 1998

Tribunalul Cluj a dispus în temeiul art. 164 C. proc. civ. conexarea acestor

două pricini.

În fine, printr-o altă acțiune

înregistrată la 10 februarie 1997 G.N.L. a chemat în judecată pe SC P.I.C. SRL pentru

rezoluțiunea contractului de schimb din 1 mai 1996 privitor la apartamentul

situat în municipiul Cluj-Napoca, str. T. nr. 24.

Primul ciclu procesual s-a încheiat cu decizia

nr. 5219 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin care au fost admise recursurile declarate de reclamanții M.E.O. și

M.G. precum și de pârâții G.N.L., G.V. și G.F. împotriva deciziei nr. 88 din 3

mai 2000 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, care, împreună cu sentința nr. 175

din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, secția civilă, au fost casate, cauza fiind

trimisă la tribunal spre rejudecare. A fost respins ca inadmisibil recursul

pârâtului D.P. în nume propriu și ca reprezentant al SC P.I.C. SRL Cluj.

Pentru a pronunța această decizie instanța a

reținut în esență că instanțele nu au respectat limitele învestirii, au

determinat greșit cadrul procesual sub aspectul părților, obiectului și cauzei

fiecăreia din cererile de chemare în judecată. Fără învestire, urmare

conexării, s-au pronunțat asupra unei acțiuni retrase în baza art. 246 C. proc.

civ. și, prin omisiune, nu s-au pronunțat asupra capătului de cerere dedus

judecății, prin modificarea acțiunii reclamanților M.E.O. și M.G. și nici

asupra cererii de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul D.P. Fără

dezbateri a fost părăsită cauza cererii de chemare în judecată formulată de

reclamanții M.E.O. și M.G., prin înlăturarea nejustificată a art. 974 C. civ.

și extrapolarea temeiului juridic al pricinii pe tărâmul gajului general al

creditorilor chirografari și al stipulației pentru altul. Aceste greșeli au

generat dispoziții contradictorii cu privire la apartamentul întabulat sub nr. 10873/2/IV

din C.F. 122672 Cluj. Situația juridică a acestui bun nu putea fi determinată

corect decât după soluționarea chestiunii prejudiciale formând obiectul

dosarului nr.7123/1999 al Tribunalului Cluj. Recursul pârâtului D.P. a fost

respins, omisso medio, datorită neapelării sentinței.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 86 din 30

ianuarie 2004 Tribunalul Cluj a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului D.P.

A respins acțiunea civilă formulată, precizată,

completată și extinsă, formulată de reclamanții M.E.O. și M.G., împotriva

pârâților D.P. și D.S., C.E. și E.C., G.F.A. și G.P., ultimul decedat pe

parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de moștenitorii G.F.A.,

G.N.L. și G.V., P.D., P.C.C., G.N.L., în nume propriu și în calitate de

moștenitoare a pârâtului decedat G.P.

A fost respinsă cererea de arătare a titularului

dreptului formulată de pârâtul D.P.

A fost respinsă cererea reconvențională

formulată și precizată de pârâții D.P. și D.S.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de

reclamanții S.C.M. și S.G.A., din dosarul conexat nr. 1105/1998, formulată

împotriva pârâților G.N.L., D.P. și D.S.

S-a constatat că în baza contractului de schimb

intervenit între pârâta G.N.L., și pârâtul D.P., acesta din urmă a dobândit

dreptul de proprietate asupra apartamentului înscris în C.F. nr. 122672 Cluj

Napoca, nr. top 10873/2/IV, compus din 4 camere, hol, vestibul, bucătărie, WC,

două sas-uri, 2 logii, 2 balcoane, cu suprafața de 124,59 mp, cu cota de 11,39%

parte din părțile indivize comune înscrise în C.F. colectivă nr. 122671 Cluj

Napoca.

A fost obligată pârâta G.N.L. să încheie cu

pârâtul D.P. act apt pentru intabulare, în caz contrar hotărârea urmând să țină

loc de act apt pentru intabulare.

S-a dispus intabularea în C.F. a dreptului de

proprietate al pârâților D.P. și D.S. asupra acestui imobil, cu titlu de

schimb.

S-a constatat că în baza contractului de vânzare

cumpărare intervenit între pârâții D.P. și D.S. cu reclamanții S.C.M. și S.G.A.,

la data de 14 decembrie 1996, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate

asupra apartamentului situat în Cluj Napoca, mai sus individualizat.

Au fost obligați pârâții D.P. și D.S. să încheie

cu reclamanții S.C.M. și S.G.A., act apt pentru intabulare, în caz contrar

hotărârea urmând să țină loc de act autentic.

S-a dispus intabularea în C.F. nr. 122672 Cluj,

nr. top 10873/2/IV a dreptului de proprietate al reclamanților S.C.M. și S.G.A.

asupra acestui imobil, cu titlu de cumpărare ca bun comun.

Au fost obligați pârâții D.P. și D.S. să

plătească reclamanților S.C.M. și S.G.A. suma de 14.330.000. lei cheltuieli de

judecată.

Acțiunile formulate și conexate au fost

înregistrate urmării casării pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 609/2002.

În cadrul soluționării acțiunii, cu ocazia

rejudecării cauzei, pârâtul D.P. a formulat cerere reconvențională, solicitând

rezoluțiunea contractului încheiat la data de 14 decembrie 1996 între acesta și

reclamanții S.C.M. și S.G.A., arătând în esență că acest contract s-a perfectat

sub o condiție suspensivă ce depindea de un eveniment viitor și incert, iar din

motive independente de voința părților, timpul fixat a expirat, iar evenimentul

nu s-a produs, acesta nedobândind dreptul de proprietate asupra apartamentului

în litigiu și nu poate transmite dreptul de proprietate în favoarea

cumpărătorilor, iar în atare situație se impune rezoluțiunea contractului

întemeiat pe dispozițiile art. 1022 C. civ.

Ulterior, același pârât D.P. a formulat

extindere și precizare a acțiunii reconvenționale, chemând în judecată pe

pârâta G.N.L. și solicitând instanței a constata că în baza contractului de

schimb încheiat la data de 1 mai 1996, acesta a dobândit dreptul de proprietate

asupra apartamentului nr. 4, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. nr. 122671

și 122672 a terenului cota parte de 11,39%, cu intabularea în cartea funciară a

dreptului de proprietate a acestuia, obligarea pârâtei G.N.L. la predarea

bunurilor rămase în acest apartament, iar în subsidiar, obligarea acesteia la

achitarea contravalorii lucrărilor executate, conform devizului de lucrări în

sumă de 112.780.000 lei, echivalent în Euro la data plății, cu dobânzile

bancare.

Analizând acțiunile formulate, cererea

reconvențională, precum și cererea de arătare a titularului dreptului prin

prisma actelor dosarului, a probelor administrate în cauză, precum și a

dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:

Între reclamanții M.E.O., M.G., în calitate de

împrumutător și pârâții D.P. și D.S., în calitate de împrumutați s-a încheiat

contractul de împrumut autentificat sub nr. 23 din 20 august 1996, de notarul

public D.A.P., prin care primii dădeau celor din urmă cu titlu de împrumut suma

de 6522 mărci germane, stabilindu-se drept termen de restituire data de 17

octombrie 1996.

Din cuprinsul contractului de împrumut a

rezultat faptul că, în cazul neîndeplinirii obligației asumate, debitorii s-au

obligat față de creditori, în vederea garantării creanței cu înscrierea unei ipoteci

în favoarea împrumutătorilor asupra imobilului teren proprietatea pârâților D.P.

și D.S.

La rândul său, pârâtul D.P., în calitate de

reprezentant al „P.I.C." SRL a încheiat cu pârâta G.N.L. contractul de

schimb din data de 1 mai 1996, prin care societatea comercială sus amintită se

obliga să execute în favoarea beneficiarei G.N.L. lucrările de construcții,

compuse din forța de muncă materiale proprii, la imobilul situat în

Cluj-Napoca, urmând ca beneficiara pentru prestațiile prevăzute în contract să

transmită dreptul de proprietate pârâtului D.P. asupra unui apartament în

suprafață de 156 mp, situat la etajul 3 al imobilului din Cluj Napoca, și a

terenului în cotă parte aferent acestui apartament, apoi, între aceleași părți

s-a încheiat Actul adițional din data de 22 octombrie 1996 prin care s-a

modificat termenul de finalizare a lucrării, până la data de 31 iulie 1996,

restul clauzelor contractuale rămânând neschimbate.

La data de 7 octombrie 1996 pârâții D.P. și D.S.

au încheiat cu reclamanții S.C.M. și S.G.A. un contract de vânzare-cumpărare,

prin care se înstrăina cota de 1/4 parte din terenul situat în Cluj Napoca,

str. E. nr. 43, Județul Cluj, în suprafață de 5 mp, înscris în C.F. nr. 111645

cu nr.top 10863/2/1. Cu acea ocazie între părți s-a făcut o ofertă de vânzare

și a apartamentului situat în Cluj-Napoca str. T. nr. 24, apartament compus din

5 camere și dependințe, îi suprafață totală de 156 mp, care nu era înscris în

C.F.

In aceste condiții, în aceeași zi de 7

octombrie 1996, s-a încheiat și un antecontract de vânzare cumpărare, având ca

obiect acest imobil, făcându-se în același timp mențiunea că apartamentul la

aceea dată nu era înscris în cartea funciară, urmând ca ulterior să se încheie

actul autentic. La acea dată reclamanții S.C.M. și S.G.A., au achitat pârâtului

D.P. în calitate de vânzător suma de 26.600 mărci germane. Întrucât din

susținerile pârâtului D.P. apartamentul în litigiu aparținea SC „P.I.C."

SRL, în urma unui contract de schimb încheiat cu pârâta G.N.L., fiind necesare

unele lucrări de finisare ale imobilului în litigiu, apartamentul urmând să

revină pârâtului D.P., ca persoană fizică s-a mai încheiat între reclamanți și

pârâtul D.P. un act sub semnătură privată prin care aceștia împrumutau pârâtul

cu suma de 11.900 mărci germane, menționându-se astfel suma totală de 38.300 mărci

germane, ca ulterior cu ocazia negocierii prețului final de vânzare a

apartamentului să se stabilească prețul de 54.000 mărci germane, fapt pentru

care s-a achitat și diferența de către pârâții S.C.M. și S.G.A.

Ca atare, au fost analizate deopotrivă

contractul de împrumut cu garanție imobiliară încheiat între reclamanții M.E.O.

și M.G. și pârâții D.P. și D.S., contractul de schimb și actul adițional la

acesta încheiat între pârâta G.N.L. și SC „P.I.C. SRL, prin reprezentantul său

pârâtul D.P., și de asemenea antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între

reclamanții S.C.M. și S.G.A. și pârâtul D.P.

Cât privește contractul de împrumut cu ipotecă

constituită, acesta a fost înscris în foaia de sarcini din C.F. nr. 111645

Cluj, asupra cotei de 1/4 parte din proprietatea pârâților D.P. și D.S. de sub

B 6-7, drept de ipotecă înscris pentru suma de 6522 mărci germane.

Acest drept de ipotecă înscris în cartea

funciară conferă reclamanților M.E.O. și M.G. calitatea de creditori ipotecari

Ipoteca, ca drept real accesoriu, are ca obiect

un bun imobil al debitorului sau chiar a unei terțe persoane, fără deposedare,

ce conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea

oricui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți creditori

pentru prețul acestui bun.

Creditorii ipotecari, respectiv reclamanții M.E.O.

și M.G.A., au avut deja garantată creanța de 6.500 mărci germane, prin

instituirea ipoteci convenționale asupra imobilului teren înscris în C.F. nr.

111645 Cluj.

Acțiunea formulată, precizată și extinsă de

reclamanții M.E.O. și M.G. a fost considerată de instanță o acțiune oblică,

reglementată de dispozițiile art. 974 C. civ., care a constituie un mijloc de

conservare a patrimoniului, cât și un mijloc preventiv de amânare împotriva

pericolului insolvabilități debitorilor.

Cu ocazia formulări unei acțiunii oblice,

creditorii exercită drepturile și acțiunile debitorului lor care stă în

pasivitate, în baza dreptului de gaj general asupra întregului patrimoniu al

debitorului.

Cu toate acestea reclamanții având deja garantat

dreptul lor de creanță, prin ipoteca convențională înscrisă asupra imobilului

mai sus arătat, având deci calitatea de creditori ipotecari cu drepturi

specifice și nu doar de simpli creditori chirografari , instanța a apreciat că

acțiunea reclamanților nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de

dispozițiile art. 974 C. civ., pentru formularea acțiunii oblice, așa încât a

fost respinsă acțiunea formulată, precizată și completată de către reclamanții M.E.O.

și M.G.

Prin contractul de schimb încheiat la data de 1

mai 1996, între pârâta G.N.L. și SC „P.I.C." SRL, reprezentată prin

asociat unic D.P. se stipulează expres la pct. 3, vizând obligațiile părților

în alin.2, că beneficiara G.N.L., pentru prestațiile prevăzute în acest

contract va transmite dreptul de proprietate în totalitate pârâtului D.P. al

unui apartament cu o suprafață de 156 mp, situat la etaj 3 și a terenului în

cotă parte, beneficiara garantând că apartamentul ce face obiectul contractului

se află în circuitul civil.

Interpretând această clauză

contractuală, rezultă că voința reală a părților a fost aceea de a transfera

pârâtului D.P. și nu societății comerciale, al cărui reprezentant este acesta, dreptul

de proprietatea asupra apartamentului, așa cum acesta a fost individualizat în

schimbul unei contraprestații, anume aceea de finalizare a lucrărilor de

finisare la imobilul în litigiu.

Aceeași concluzie se desprinde și din

raportul de expertiza contabilă întocmit, în sensul că doar un procent de 5,40%

aparține SC „P.I.C." SRL, care a efectuat lucrări imobilul proprietatea

pârâtei G.N.L., restul lucrărilor fiind realizate pe cheltuiala pârâtului D.P.,

în sensul celor arătate sunt răspunsurile la interogator ale pârâtului D.P.

Pentru aceste considerente, s-a

respins ca nefondată cererea reconvențională, precizată și formulată de pârâții

D.P. și D.S. în contradictoriu cu pârâta G.N.L., precum și cererea de arătare a

titularului dreptului formulată de pârâtul D.P.

Referitor la antecontractul de vânzare

cumpărare încheiat între reclamanții S.C.M. si S.G.A. cu pârâtul D.P., contract

ce face obiectul acțiunii în prestație tabulară formulată pe calea acțiunii

oblice instanța a reținut:

Pentru admisibilitatea acțiunii în prestație

tabulară se cer a fi analizate următoarele condiții: lucrul vândut trebuie să

existe, să fie în circuitul civil și să fie determinat sau determinabil.

In ceea ce privește imobilul în litigiu, acesta

exista și era individualizat la data încheierii antecontractului de vânzare

cumpărare din 7 octombrie 1996, întrucât în contract se arată numărul

încăperilor, suprafața utilă și de asemenea etajul la care se găsea. Bunul

astfel individualizat nu se găsea în nici una din situațiile prohibite de lege,

în ceea ce privește înstrăinarea, nefiind sechestrat, ipotecat sau gajat.

Prețul vânzării ca element esențial de validitate a unui contract a fost

stabilit în bani, respectiv 54.000 mărci germane și achitat integral de

reclamanți. Acesta este un preț serios reprezentând valoarea reală a bunului

înstrăinat, fiind determinat astfel cum am arătat mai sus. Indiferent de

obiectul convenției, cauza acesteia trebuie să îndeplinească la rândul său

anumite condiții prevăzute expres de lege, respectiv să existe, să fie reală,

licită și morală. Existând o prestație și o contraprestație, respectiv bunul

înstrăinat și prețul acestuia fără putință de tăgadă, contractul are o cauza

reală. Banii achitați cu titlu de preț de către reclamanți au rezultat așa cum

rezultă din actele dosarului, din vânzarea altui apartament, nefiind vorba de o

fraudare a legii, așa încât toate condițiile intrinseci ale contractului de

vânzare cumpărare fiind îndeplinite, acesta trebuie să își producă efectele

specifice unui antecontract valabil încheiat și să dea naștere la drepturi și

obligații caracteristice părților contractante.

La data încheierii contractului, respectiv 7

octombrie 1996, potrivit principiului consensualismului caracteristic

contractelor bilaterale, proprietatea a fost transferată de la vânzător la

cumpărător, în momentul realizării acordului de voință.

Instanța a reținut că sunt îndeplinite

condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de

act autentic, atâta timp cât pârâtul D.P. a devenit proprietar al imobilului în

momentul efectuări lucrărilor de finisare la imobilul aparținând pârâtei G.N.L.

Față de cele mai sus arătate, în temeiul

dispozițiilor art. 974 C. civ.,raportat la dispozițiile art. 22-24 din

Decretul-lege nr. 115/1938, instanța a apreciat că acțiunea formulată de

reclamanții S.C.M. și S.G.A. din dosar conexat nr. 1105/1998 este întemeiată,

motiv pentru care a fost admisă.

Cât privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului D.P., aceasta a fost respinsă în temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., ca fiind neîntemeiată pentru următoarele

considerente:

Din analiza actelor și probelor administrate în

cauza, respectiv cu precădere contractul de vânzare cumpărare în care se

menționează numele vânzătorilor D.P. și D.S., a rezultat că acesta este

proprietarul imobilului și drept urmare titularul dreptului având astfel

calitate procesuală pasivă.

Pârâții D.P. și D.S., aflându-se în culpă

procesuală în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., au fost obligați să

plătească reclamanților S.C.M. și S.G.A. suma de 14.330.000 lei, cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

reclamanții M.O. și M.E., precum și pârâții D.P. și D.S. și pârâții G.V., G.F.

și G.N.L.

Reclamanții au solicitat admiterea apelului și

schimbarea sentinței civile nr. 86 din 30 ianuarie 2004 a Tribunalului Cluj, în

sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata cheltuielilor de

judecată.

In motivarea apelului au arătat că probele

administrate în cursul judecății dovedesc susținerile din acțiunea extinsă,

precizată și completată, astfel încât se impunea constatarea că debitorul

reclamanților, D.P., prin contractul de schimb încheiat cu pârâta G.N.L. la

data de 1 mai 1996, a dobândit proprietatea asupra apartamentului nr. 4,

înscris în C.F. ind. nr. 122672 Cluj, nr.top 10873/2/IV, urmând a-1 obliga să

încheie act autentic de înstrăinare, în caz de refuz, hotărârea urmând să țină

loc de act autentic.

Trebuia să se dispună intabularea dreptului de

proprietate pentru apartament în favoarea pârâților D.P. și S., cu titlu de

drept cumpărare ca bun comun și să se dispună intabularea în favoarea

reclamanților a unui drept de ipotecă pentru garantarea sumei de 6522 mărci

germane.

Admiterea acțiunii reclamanților S.V., cu

ignorarea drepturilor anterior născute în favoarea reclamanților, respectiv a

dreptului de ipotecă, este nelegală.

Reclamanții S.V. au calitatea de creditori

chirografari, creanța lor nefiind însoțită de vreo garanție reală sau

personală, în timp ce reclamanții apelanți sunt creditori ipotecari,

privilegiați, față de creditorii chirografari.

Pârâții D.P. și S. au solicitat prin apel

schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții S.C.M.

și S.G.A. și admiterea cererii reconvenționale formulate de pârâții apelanți în

contradictoriu cu reclamanții S.V. și pârâta G.N.L.

În motivare au arătat că, admițând

acțiunea reclamanților S.V., instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

legale privind interpretarea contractelor și cele ale art. 1019 și urm. C. civ.

În baza contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între apelanți și reclamanții S.V., primii s-au obligat să vândă

cumpărătorilor S.V. pentru prețul de 54.000 mărci germane apartamentul situat

în Cluj-Napoca.

Întrucât la data încheierii acestui contract, 14

decembrie 1996, pârâții nu dețineau dreptul de proprietate asupra

apartamentului, vânzarea a fost încheiată sub condiția rezolutorie a dobândirii

acestui imobil în proprietatea promitenților vânzători, până la data de 30 mai 1997,

în caz contrar, urmând a fi ținuți la restituirea prețului încasat.

Dobândirea dreptului de proprietate de către

pârâți era afectată de o condiție mixtă, respectiv transmiterea dreptului de

proprietate în favoarea acestora de către pârâta G.N.L., cu titlu de schimb.

Întrucât din culpa acestei pârâte, pârâții

apelanți nu au dobândit dreptul de proprietate a operat condiția rezolutorie

privind contractul încheiat la data de 14 decembrie 1996 , pârâții fiind ținuți

numai la restituirea prețului de 54.000 mărci germane.

În acest sens, reclamanții S.V. i-au și

notificat pe pârâți la data de 16 septembrie 1997, solicitând restituirea sumei

de 54.000 mărci germane.

Operând condiția rezolutorie menționată și

pactul comisoriu expres de gradul III, instanța nu mai putea decât să constate rezoluțiunea

contractului, neputând dispune executarea silită a obligației, în condițiile în

care debitorii nu au avut nici o culpă în neexecutarea obligației.

Respingând integral cererea reconvențională,

prima instanță a respins și petitul privind constatarea dobândirii de către

pârâții apelanți, cu titlu de schimb, a dreptului de proprietate asupra

apartamentului din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24.

Această dispoziție a instanței vine în

contradicție cu cele statuate în considerentele hotărârii, prin care se reține

că pârâtul D.P. și SC P.I.C. SRL și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau în

baza contractului de schimb și a actului adițional încheiat cu pârâta G.N.L.,

astfel încât respingerea integrală a cererii reconvenționale precizate apare ca

nelegală și contradictorie față de considerente.

Admiterea aceluiași petit din cuprinsul acțiunii

reclamanților S.V.M. și G.A. face ca unul și același petit să fi fost admis și

respins totodată, în baza acelorași rețineri de fapt față de actele dosarului

și fără o motivare în drept.

Un ultim motiv de apel invocat vizează omisiunea

primei instanțe de a se pronunța asupra tuturor petitelor din cererea reconvențională,

însă motivarea se referă numai la două dintre petite.

O soluție corectă din punct de vedere legal și

conformă cu indicațiile deciziei de casare impunea cu necesitate ca instanța de

fond să analizeze și să se pronunțe punctual cu privire la toate aceste cereri,

iar în ipoteza în care precizarea cererii reconvenționale înregistrată la data

de 16 ianuarie 2004, ar fi fost considerată tardivă, se impunea cel puțin

analizarea petitului prin care pârâții au solicitat obligarea pârâtei G.N.L. la

plata sumei de 112.780.000 lei, cu titlu de contravaloare a lucrărilor

efectuate.

Pârâții G.N.L., G.F.A. și G.V. au solicitat schimbarea

în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților S.C.M. și G.A.

și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, acești pârâți au arătat

următoarele că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Raportat la respingerea cererii reconvenționale

formulate de pârâții D., acțiunea reclamanților S.V. promovată împotriva

acestor pârâți nu era admisibilă, în sensul ca pârâții D. nu puteau fi obligați

față de reclamanți să semneze un contract de vânzare-cumpărare autentic, având

ca obiect un apartament asupra căruia nu li s-a stabilit nici un drept. Se mai

arată că SC P.I.C. SRL era administrată de pârâtul D.P., care s-a obligat să

execute lucrările de construcții în baza contractului de schimb încheiat cu

pârâta G.N.L., nu și-a îndeplinit această obligație, aspect ce rezultă atât din

expertiza efectuată în cauză, care a relevat că lucrările au fost efectuate

doar în procent de 5%, cât și din hotărârea judecătorească irevocabilă

pronunțată în dosar nr. 7123/1999 al Tribunalului Cluj, prin care pârâta G.N.L.

a fost obligată să plătească reclamantei SC P.I.C. SRL suma de 780 dolari SUA,

reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de această societate la

apartamentul proprietatea pârâtei G.N.L. În consecință, se impunea rezoluțiunea

contractului de schimb.

Netemeinicia hotărârii vizează și modalitatea de

soluționare a pretențiilor reclamanților S.C.M. și G.A.

Întrucât SC P.I.C. SRL nu și-a îndeplinit

obligația asumată în baza contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L.

(constând în executarea unei lucrări în construcții până la termenul de 30

septembrie 1995, prelungit prin actul adițional la 31 mai 1996), pârâta G.N.L.

nu putea transmite dreptul de proprietate.

Reclamanții S.V. au încheiat cu pârâții D. un

contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul înscris în C.F. 11645

Cluj, nr.top 10863/2/1, obligându-se ca în caz de neintabulare a apartamentului

ce făcea obiectul contractului până la 30 mai 1997, vânzătorul D. să restituie suma

primită de 54.000 mărci germane.

Apartamentul ce a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între pârâții D. și reclamanții S.V. - nr.top

10863/2/1 - este distinct de cel ce urma să facă obiectul schimbului între

pârâtul D.P. și pârâta G.N.L. - nr.top 10873/2/IV.

Această confuzie între cele două imobile a fost

avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia judecării

recursului și casării deciziei, cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării

apelului.

Tot Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

analizarea posibilității transferului dreptului de proprietate asupra

apartamentului în litigiu (nr.top 10873/2/IV), ca aparținând pârâtei G.N.L. sau

pârâtului D.P. numai prin stabilirea îndeplinirii sau neîndeplinirii

obligațiilor asumate de către societatea al cărei reprezentant este pârâtul D.P.,

față de pârâta G.N.L., adică pe baza unei expertize care să stabilească ce

lucrări a efectuat societatea, reținând că expertiza care s-a efectuat a

relevat procentul de 5% din totalul lucrărilor asumate, însă nu a fost luată în

considerare de instanță.

Cererea de intabulare în C.F. a sentinței civile

nr. 175 din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, formulată de reclamanții S.V. a

fost respinsă prin încheierea C.F. nr. 8573 din 8 iunie 2000 a Serviciului C.F.

a Judecătoriei Cluj-Napoca, iar în urma exercitării căilor de atac împotriva

acestei încheieri, aceasta a fost menținută, prin decizia civilă nr. 2752/2001

a Curții de Apel Cluj.

Ulterior, prin încheierea C.F. nr. 16200

reclamanții S.V. au reușit să își intabuleze dreptul de proprietate în baza

deciziei definitive și executorii prin care s-a soluționat apelul declarat

împotriva sentinței civile nr. 175 din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, în

sensul respingerii apelului (decizia civilă nr. 88 din 3 mai 2000 a Curții de

Apel Cluj).

Expertiza efectuată cu ocazia rejudecării

fondului a relevat că apartamentele situate pe nr.top 10873/2 (ce face obiectul

contractului de schimb încheiat între pârâta G.N.L. și SC P.I.C. SRL) și pe

nr.top 10863/2/1 (ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între pârâții D. și reclamanții S.V.), sunt distincte.

Analizând apelurile declarate, curtea a reținut

următoarele:

M.E.O. și M.G. s-a reținut că între reclamanții M. și pârâții D. s-a încheiat

la data de 20 august 1996 contractul de împrumut autentificat sub nr. 23 la Biroul Notarului Public D.A.P., în baza căruia reclamanții împrumutau pârâților suma de 6522 mărci

germane, scadența restituirii fiind stabilită la 17 octombrie 1996.

În baza acestui contract de împrumut, în

favoarea împrumutătorilor M.E.O. și M.G. s-a înscris în foaia C a C.F. 111645

Cluj, asupra imobilului cu nr.top 10863/2/1 teren în suprafață de 200 mp situat

în Cluj-Napoca, drept de ipotecă pentru suma de 6522 mărci germane.

Imobilul pentru care s-a înscris ipoteca ce

garantează creanța reclamanților a făcut ulterior, respectiv la data de 7

octombrie 1996 obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 89

la Biroul Notarului Public O.M., încheiat între pârâții D.P. și S. (vânzători)

și reclamantul S.C.M. (cumpărător), act autentic în baza căruia primii au

înstrăinat cota de 1/4 parte din terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafață de

50 mp, înscris în C.F. 111645 Cluj. Dreptul de proprietate dobândit în baza

acestui contract nu a fost intabulat în C.F., întrucât asupra imobilului exista

o stare de coproprietate ce nu era sistată.

La data încheierii acestui contract de

vânzare-cumpărare, dreptul de ipotecă al împrumutătorilor M. nu era evidențiat

în C.F., ipoteca în favoarea lor fiind intabulată ulterior în baza încheierii C.F.

nr. 1959 din 31 ianuarie 1997.

Acest aspect însă, al intabulării dreptului

de ipotecă asupra imobilului grevat ulterior înstrăinării acestuia de către

debitor unei terțe persoane (în speță reclamantul S.V.C.) nu impietează asupra

calității de creditori ipotecari ai împrumutătorilor M., din următoarele

considerente:

Pe de o parte, în sistemul de publicitate al

cărților funciare în vigoare la data constituirii ipotecii (art. 64 și urm. din

Decretul-lege nr. 115/1938), acest drept real imobiliar se constituia numai din

momentul înscrierii lui în foaia de sarcini a C.F.

Pe de altă parte, în același sistem de

publicitate, dreptul de proprietate se dobândea numai prin intabularea sa în C.F.,

ceea ce în speță nu a operat cu privire la înstrăinarea cotei de 1/4 parte din

imobilul grevat de sarcină în favoarea reclamantului S.V.M.C., astfel încât

ipoteca intabulată la 31 ianuarie 1997, ulterior încheierii actului de

vânzare-cumpărare între pârâții D. și reclamantul S.V., însă anterior

intabulării dreptului de proprietate al cumpărătorului în C.F., nu impietează

asupra calității de creditori ipotecari ai împrumutătorilor M.

Aceștia au deja garantat dreptul lor de creanță

prin ipoteca ce le conferă atributul de urmărire a bunului, indiferent în

stăpânirea cui s-ar afla acesta și atributul de preferință.

Acțiunea promovată de reclamanții M., având

caracterul unei acțiuni oblice, reglementată de art. 974 C. civ., nu este

admisibilă în raport de calitatea lor de creditori ipotecari, întrucât acest

mijloc de exercitare a drepturilor și acțiunilor debitorului pe calea acțiunii

oblice este recunoscută creditorilor chirografari, în temeiul dreptului de gaj

general al acestora, asupra patrimoniului datornicului.

Or, reclamanții M. nu sunt simpli creditori

chirografari, ci au calitatea de creditori ipotecari, având posibilitatea de

a-și exercita dreptul conferit pentru urmărirea imobilului grevat de dreptul de

ipotecă, indiferent în stăpânirea cui s-ar afla.

Prima instanță corect a reținut că reclamanții M.

nu pot fi titularii unei acțiuni oblice, promovată în numele debitorului D.P.,

astfel încât apelul declarat de aceștia a fost respins ca nefondat.

și D.S., instanța a reținut că între pârâții D.P. și S. și reclamanții S.C.M.

și S.G.A., pe lângă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 89 din

7 octombrie 1996, încheiat la Biroul Notarului Public O.M. - având ca obiect cota de ¼ parte din imobilul înscris în C.F. 111645 Cluj, nr.top

10863/2/1, la care s-a făcut referire cu ocazia analizării apelului declarat de

reclamanții M. - la data de 14 decembrie 1996 s-a încheiat și un contract de

vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect apartamentul situat în

Cluj-Napoca, str. T. nr. 24, etaj 3, compus din 5 camere, bucătărie, 2 băi, wc

serviciu, în suprafață de 156 mp, neintabulat în C.F.

S-a prevăzut în cuprinsul acestui act că în caz

de neintabulare a apartamentului pe numele cumpărătorilor până la 30 mai 1997,

vânzătorii D. se obligă să restituie suma primită cu titlu de preț - 54.000 mărci

germane.

Această clauză inserată în cuprinsul

contractului este apreciată în apel de promitenții vânzători D., ca fiind una

rezolutorie.

Analizând această clauză prin prisma

disp. art. 1004 - 1019 C. civ., instanța constată următoarele:

De condiția intabulării cumpărătorilor depindea

consolidarea înstrăinării, astfel încât din punct de vedere al efectelor

aceasta este o condiție suspensivă și nu rezolutorie, cum susțin pârâții D. în

apel.   De altfel, efectul suspensiv al condiției a fost invocat și în

cuprinsul cererii reconvenționale formulată de pârâții D. (f.34 dosar nr. 609/2002

al Tribunalului Cluj), lipsa de consecvență în calificarea caracterului

condiției fiind nejustificată.

Din punctul de vedere al voinței părților în

realizarea evenimentului - intabularea cumpărătorilor - aceasta trebuie

analizată din următoarea perspectivă: întabularea dreptului de proprietate al

cumpărătorilor S.V. depindea de intabularea prealabilă a vânzătorilor D. (adică

a debitorilor obligației de transfer a dreptului de proprietate), fiind, prin

urmare, din acest punct de vedere, o condiție pur potestativă.

Conform dispozițiilor art. 1010 C. civ.,

obligația asumată sub condiție suspensivă pur potestativă din partea

debitorului este nulă, astfel încât această clauză inserată în cuprinsul antecontractului

de vânzare-cumpărare nu este producătoare de efecte juridice.

Critica vizând soluționarea paradoxală a cererii

reconvenționale formulată de pârâții D. în sensul respingerii acesteia,

coroborată cu soluția de admitere a acțiunii reclamanților S.V. a fost găsită

de instanță ca nefondată.

Obiectul cererii reconvenționale formulată de

pârâții D. cu ocazia rejudecării fondului cauzei, în urma casării dispuse prin

decizia civilă nr. 5219 din 16 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție

(f.34 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), l-a constituit dispunerea

rezoluțiunii contractului încheiat la 14 decembrie 1996 între pârâții D. și

reclamanții S.V., pe motiv că acest contract a fost încheiat sub condiția

suspensivă a intabulării dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorilor.

Prima instanță corect a reținut că în baza

contractului de schimb intervenit între pârâta G.N.L. și SC P.I.C. SRL,

încheiat la 1 mai 1996, de fapt pârâtului D.P. i-a fost transferat prin schimb

apartamentul din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24 Cluj și nu se impune rezoluțiunea

antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între beneficiarul schimbului

având calitatea de promitent vânzător în cadrul contractului a cărui

rezoluțiune o solicită, acesta dobândind, în mod valabil, în baza contractului

de schimb, dreptul de proprietate asupra apartamentului, fiind la rândul său

apt de a înstrăina apartamentul obținut prin schimb, astfel încât rezoluțiunea

nu se impune.

Pe de altă parte, s-a reținut că este corectă modalitatea

de soluționare a acțiunii reclamanților S.V., împotriva pârâților D., formulată

pe calea executării silite atipice a antecontractului de vânzare-cumpărare,

încheiat la 14 decembrie 1996, având ca obiect apartamentul situat în

Cluj-Napoca, str. T. nr. 24, în condițiile în care s-a reținut că acest

antecontract este valabil încheiat, existența sa este dovedită în condițiile

dreptului comun, că promitentul vânzător D.P. refuză încheierea unui act

autentic, că promitentul cumpărător și-a îndeplinit obligația de plată a

prețului, că promitentul vânzător este proprietar al bunului vândut (în baza

contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L.), iar promitentul cumpărător

nu este incapabil de a dobândi bunul.

Prin urmare, în mod corect s-a admis acțiunea

reclamanților S.V. cu privire la obligarea pârâților D. să încheie act autentic

de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament, hotărârea astfel

pronunțată nefiind condiționată de admiterea prealabilă a extinderii cererii

reconvenționale formulată de pârâții D. (f.247 dosar nr. 609/2002 al

Tribunalului Cluj), având ca obiect constatarea dobândirii de către aceștia a

dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Cluj-Napoca, str. T. nr.

24 și intabularea dreptului lor de proprietate în C.F., în cazul unor

înstrăinări succesive valabile, existând posibilitatea intabulării dreptului de

proprietate în favoarea ultimului dobânditor.

Implicit, prin obligarea pârâților D. la

semnarea actului autentic de vânzare-cumpărare în favoarea cumpărătorilor S.V.,

contractul de schimb încheiat între D.P. și pârâta G.N.L., având ca obiect

același imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare intervenit

între pârâtul D.P. și reclamantul S.V.C., a fost validat, cererea de restituire

a contravalorii lucrărilor de construcții efectuate de pârâtul D.P., formulată

de altfel în subsidiar față de petitul vizând validarea contractului de schimb,

apărând ca nefondată.

Din acest considerent, susținerea apelanților D.

vizând nepronunțarea instanței asupra cererii reconvenționale în integralitatea

ei a fost găsită de instanță nefondată și a fost înlăturată.

În ceea ce privește precizarea cererii

reconvenționale formulată de pârâții D. prin care s-a solicitat obligarea

pârâtei G.N.L. să recunoască pârâților D. dreptul de proprietate asupra

apartamentului, constatarea nulității obligației de a plăti acestei pârâte suma

de 8544 dolari SUA, obligarea pârâtei să plătească 36.000.000 lei reprezentând

refacerea unui zid demolat, 11.200.000 lei contravaloarea ușii de stejar și 300

Euro lunar cu titlu de daune, decurgând din împiedicarea pârâților D. de a

folosi apartamentul nr. 4, începând cu 2 februarie 1997 (f. 271 dosar nr. 609/2002

al Tribunalului Cluj), s-a reținut că s-a depus după închiderea dezbaterilor și

acordarea cuvântului asupra fondului, nefiind comunicată tuturor părților și

pusă în discuția acestora, cu respectarea principiului oralității și

contradictorialității în procesul civil.

Or, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ.,

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Depunerea acestei precizări a cererii

reconvenționale sub nici o formă nu impunea repunerea cauzei pe rol și

redeschiderea dezbaterilor, pretențiile formulate în cuprinsul său fiind de

natură a tergiversa soluționarea cauzei și a înfrânge principiul celerității

soluționării, pârâții având posibilitatea de a formula menționatele pretenții

pe cale separată.

Prin urmare, cererea reconvențională și

extinderea acesteia (f. 34 și 247 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), au

fost integral soluționate, iar asupra completării depuse după încheierea

dezbaterilor (f.271), în mod corect instanța nu s-a pronunțat, nefiind

formulată cu respectarea cerințelor legale.

Cu privire la soluționarea extinderii cererii

reconvenționale, în sensul respingerii, s-a reținut soluționarea irevocabilă în

cursul judecării prezentelor apeluri a acțiunii promovate de reclamanții D.P.

și S., împotriva pârâților S.C.M. și S.G.A., având ca obiect constatarea

simulației, respectiv a faptului că actul intitulat „contract de

vânzare-cumpărare imobil" încheiat la data de 12 decembrie 1996 între D.P.

în calitate de vânzător și S.C.M., în calitate de cumpărător și actul intitulat

„contract de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 14 decembrie 1996

între aceleași părți, având calități identice, ambele având ca obiect

apartamentul din str. T. nr. 24, constituie de fapt împrumuturi cu garanție

imobiliară.

Prin sentința civilă nr. 11765 din 19 decembrie 2005

a Judecătoriei Cluj-Napoca, această acțiune a fost respinsă, hotărârea rămânând

definitivă și irevocabilă.

a fost respins pentru următoarele considerente:

Nemotivarea sentinței nu constituie un motiv

întemeiat, pentru că prima instanță a procedat la o analiză temeinică a

pretențiilor formulate de toate părțile procesului (cererea de chemare în

judecată principală extinsă, completată, cererea reconvențională extinsă și

completată, cererea de arătare a titularului dreptului, acțiunea conexată

promovată de reclamanții S.V.), prin prisma tuturor contractelor (de împrumut

și schimb) și antecontractelor depuse la dosar și a tuturor probelor

administrate, făcând referiri riguroase și pertinente redate pe larg în

cuprinsul considerentelor hotărârii.

În legătură cu greșeala constând în eronata

soluționare a acțiunii reclamanților S.V. în raport de soluția de respingere a

cererii reconvenționale formulată de reclamanții D., s-a reținut că nu

constituie un motiv întemeiat, pentru aceleași considerente expuse cu ocazia

analizării apelului declarat de pârâții D.P. și D.S. Instanța a reținut că

apelanții apreciază că rezoluțiunea contractului de schimb încheiat între

pârâta G.N.L. și pârâtul D.P. apare ca evidentă, față de neîndeplinirea de

către antreprenoarea SC P.I.C. SRL a obligației asumate în baza acestui

contract, respectiv față de faptul că lucrările la efectuarea cărora s-a

obligat societatea administrată de pârâtul D.P., au fost prestate doar în

procent de 5%.

S-a mai reținut că din raportul de expertiză

contabilă efectuat cu ocazia primei judecări a cauzei în dosar nr. 435/1998 al

Tribunalului Cluj, reiese că SC P.I.C. SRL a efectuat lucrări de construcții

pentru imobilul din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24 în proporție de 5,40%, din

devizul general întocmit la 5 mai 1996 (f. 216-220, 227, 228, 239-242 dosar nr.

435/1998).

Tot atât de adevărat este însă și

faptul că în mod irevocabil, prin soluționarea acțiunii promovate de reclamanta

SC P.I.C. SRL împotriva pârâtei G.N.L., pârâta a fost obligată să restituie

reclamantei contravaloarea unor materiale de construcții, reclamanta la rândul

său a fost obligată să plătească pârâtei suma de 20.000.0000 lei despăgubiri materiale

și a fost respinsă cererea reconvențională având ca obiect rezoluțiunea

contractului de schimb încheiat între părți la 1 mai 1996 și a actului

adițional la acest contract încheiat la 22 octombrie 1996.

Această modalitate de soluționare a litigiului

dintre SC P.I.C. SRL și G.N.L., a fost statuată prin sentința civilă nr. 2245

din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, menținută prin decizia civilă nr. 24

din 3 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, și a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor promovate

de ambele părți, prin decizia civilă nr. 4706 din 27 noiembrie 2003 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția comercială, (f. 182-186 dosar

nr.11647/33/2004 a Curții de Apel Cluj).

În cuprinsul acestei hotărâri se arată, cu

autoritate de lucru judecat, că este valabilă clauza inserată de părți în art. 2

pct. 3 din contractul încheiat la 1 mai 1996 în sensul transmiterii, în

schimbul plății prețului lucrărilor a dreptului de proprietate asupra

apartamentului în favoarea terțului beneficiar, respectiv în favoarea lui D.P.,

ca persoană fizică.

Prin urmare, nu se mai poate pune în

discuție neîndeplinirea obligației asumate de SC P.I.C., care și-a îndeplinit

numai în procent de 5,40% obligația de edificare a construcției, cât timp prin

hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat asupra dobândirii de către D.P.

a dreptului de proprietate asupra apartamentului, respingându-se cererea de

rezoluțiune a contractului de schimb.

Dobândirea de către pârâtul D.P. a

dreptului de proprietate asupra apartamentului este statuată cu autoritate de

lucru judecat.

Susținerea apelanților privind lipsa de

identitate între apartamentul ce a făcut obiectul contractului de schimb

încheiat între SC P.I.C. SRL și G.N.L. (contract în baza căruia pârâtul D.P. a

dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la etajul III în

suprafață de 156 mp) și apartamentul ce a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între pârâții D.P. și S. și reclamanții S.C.M. și S.V.A.G.,

este contrazisă de cuprinsul și concluziile raportului de expertiză efectuat cu

ocazia rejudecării fondului (f. 165-180 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului

Cluj, f.232-234).

Această lucrare având ca obiect identificarea în

regim C.F. a terenului ce face obiectul contractului de schimb încheiat între G.N.L.

și SC P.I.C. SRL și identificarea în regim C.F. a terenului ce face obiectul

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între D.P. și D.S. în calitate de

vânzători și S.C.M. și S.G.A., în calitate de cumpărători, identificarea

construcțiilor existente pe fiecare din terenurile menționate și stabilirea

dacă terenul care a făcut obiectul contractului de schimb are edificată vreo

construcție și dacă această construcție face și obiectul contractului de

vânzare-cumpărare, a statuat că terenul pe care s-a construit imobilul subsol,

parter și 4 etaje are nr. top 10873/2, situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24.

Obiectul contractului de schimb este

apartamentul de la etajul III, cu suprafața de 156 mp și terenul aferent (f.232

dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj).

În contractul de vânzare-cumpărare obiect este

apartamentul de la etajul III, cu suprafața de 156 mp, care stă pe terenul cu

nr.top 10873/2, pe care s-a construit un imobil cu S+P+4E (f.234 dosar nr. 609/2002

al Tribunalului Cluj).

Identitatea între apartamentele ce au făcut obiectul

schimbului și ulterior obiectul promisiunii de vânzare fiind stabilită, motivul

de apel invocat sub acest aspect a fost respins.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții

G.N.L., G.V. și G.F., precum și pârâții D.P. și D.S.

Recurenții D.P. și D.S. își întemeiază recursul

pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

decizia este criticată arătându-se că D.P. a solicitat prin cerere

reconvențională să se constate că în baza contractului de schimb încheiat la

data de 1 mai 1996 cu pârâta G.N.L. a dobândit drept de proprietate asupra

apartamentului nr. 4 din Cluj-Napoca, str. T., nr. 24 și cota aferentă de teren

de 11,39% imobile înscrise în C.F. nr. 122671 și 122672 Cluj cu întabularea în C.F.

a dreptului său de proprietate și să se dispună rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 decembrie 1996

între el și S.C.M. și S.G.A., având ca obiect aceleași imobil. S-a arătat că

acest petit a fost cerut și de S.C.M. și S.G.A., iar prin faptul că instanța de

fond (soluție menținută de instanța de apel) a admis acest petit formulat de S.V.

fiind respins pentru D. s-a creat un paradox ce nu poate fi justificat în mod

legal.

În acest context se arată că hotărârea nu este

motivată, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304, pct. 7 C. proc. civ.

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv instanța de apel a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura acestuia.

Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare

din data de 14 decembrie 1996, dacă D.P. și D.S. nu dobândeau dreptul de

proprietate până la 30 mai 1997 și nu se întabulau până la acea dată erau

ținuți de restituirea sumei de 54.000 mărci germane primită cu titlu de preț,

convenția urmând să fie rezoluționată de drept cu punerea părților în situația

anterioară.

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Decizia instanței de apel este dată

cu încălcarea legii, respectiv a art. 24, art. 25 din Legea nr. 7/1996.

Astfel, pentru ca ultimul dobânditor al

dreptului de proprietate să-și înscrie dreptul în C.F. toate înstrăinările

succesive trebuie operate în prealabil în C.F. În litigiul purtat între P.I.C.

SRL (al cărei administrator a fost D.P.) și G.N.L., soluționat irevocabil prin

decizia nr. 4706/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că

este valabilă clauza din contractul încheiat la 1 mai 1996 în sensul

transmiterii în schimbul plății prețului lucrărilor a dreptului de proprietate

asupra apartamentului în favoarea terțului beneficiar D.P., care deci a

dobândit dreptul de proprietate pentru apartament.

De asemenea au fost greșit aplicate dispozițiile

art. 977 și art. 1019 C. civ.

După cum rezultă din probele dosarului

întabularea dreptului de proprietate se putea face doar ca urmare a validării

contractului de schimb încheiat la 1 mai 1996 cu G.N.L.

Aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale

față de D. și a introdus acțiune în rezoluțiunea contractului de schimb,

soluționată prin sentința civilă nr. 2245/2000 a Tribunalului Cluj, rămasă

irevocabilă la 27 noiembrie 2003.

Îndeplinirea obligațiilor lui D. față de pârâții

S.V. nu depindea de voința lui D.

Din acest motiv pârâții S.V. nu se aflau în

situație reglementată de art. 1021 C. civ., care să le dea drept de opțiune

între a obține executarea silită a convenției sau a solicita rezoluțiunea, căci

în sarcina lui D., față de cele prezentate nu se poate reține vreo culpă în

neîndeplinirea obligației asumate până la data de 30 mai 1997, ei putând obține

doar rezoluțiunea convenției și daune intere