ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2081/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 4 februarie 1997 M.E.O. și M.G., prin acțiune oblică modificată, au chemat în judecată pe D.P., D.S., C.E., E.C., G.F., P.D. și P.C.C. și G.N.L., precum și pe G.P., decedat în cursul procesului și succedat în drepturi de G.F.A., G.V. și G.N.L., cerând: să se constate că pârâții sunt coproprietarii construcției și terenului, identificat cu p.t.nr. 10863/2/1 din C.F. 111645 A+1 Cluj, situat în Cluj-Napoca, să se constate că pârâții D.P. și D.S. au folosința apartamentului de la etajul II din imobilul menționat, să se efectueze partajul imobilului , să se efectueze înscrierea drepturilor rezultate în cartea funciară, să se încuviințeze executarea silită și vânzarea prin licitație publică a construcțiilor și notarea în C.F.

a acesteia, pentru realizarea unei creanțe de 6522 mărci germane cu penalități de întârziere datorate în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 23/1996, garantat prin ipoteca întabulată în C.F. nr. 111645 Cluj, sub nr. 1959/1997, să se constate că D.P. a dobândit prin schimb proprietatea apartamentului 4, înscris în C.F. 122672 Cluj, A+7, p.t.nr.10873/2/IV și situat în Cluj-Napoca, referitor la care, dacă părțile din contract refuză încheierea actului autentic, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic; în temeiul art. 974 C. civ., să fie subrogați în drepturile debitorului lor D.P. asupra apartamentului nr. 4. La termenul din 25 martie 1998 pârâtul D.P. a formulat o cerere în temeiul dispozițiilor art. 64 C. proc.

civ., arătând că titularul dreptului asupra apartamentului este SC P.I.C. SRL, urmând ca aceasta să fie citată în proces. Printr-o altă acțiune, înregistrată la data de 16 februarie 1998 S.C.M. și S.G.A. au chemat în judecată pe G.N.L., D.P. și D.S., cerând să se constate că în baza contractului de schimb încheiat la data de 1 mai 1996 între prima pârâtă și secunda pârâtă, aceștia din urmă au dobândit în proprietate apartamentul înscris în C.F. 122672 Cluj-Napoca sub nr.top 10873/2/N situat în municipiul Cluj-Napoca, să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra apartamentului pe numele pârâților D.P. și D.S., să se constate că reclamanții au dobândit în proprietate apartamentul menționat prin convenție de vânzare-cumpărare, încheiată cu D.P.

și D.S. la 14 decembrie 1996, referitor la care să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, să se dispună înscrierea în C.F. pe numele reclamanților a dreptului de proprietate asupra acestui apartament. În ședința publică din 3 iunie 1998 Tribunalul Cluj a dispus în temeiul art. 164 C. proc. civ. conexarea acestor două pricini. În fine, printr-o altă acțiune înregistrată la 10 februarie 1997 G.N.L. a chemat în judecată pe SC P.I.C. SRL pentru rezoluțiunea contractului de schimb din 1 mai 1996 privitor la apartamentul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. T. nr. 24. Primul ciclu procesual s-a încheiat cu decizia nr. 5219 din 16 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin care au fost admise recursurile declarate de reclamanții M.E.O.

și M.G. precum și de pârâții G.N.L., G.V. și G.F. împotriva deciziei nr. 88 din 3 mai 2000 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, care, împreună cu sentința nr. 175 din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, secția civilă, au fost casate, cauza fiind trimisă la tribunal spre rejudecare. A fost respins ca inadmisibil recursul pârâtului D.P. în nume propriu și ca reprezentant al SC P.I.C. SRL Cluj. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut în esență că instanțele nu au respectat limitele învestirii, au determinat greșit cadrul procesual sub aspectul părților, obiectului și cauzei fiecăreia din cererile de chemare în judecată. Fără învestire, urmare conexării, s-au pronunțat asupra unei acțiuni retrase în baza art. 246 C. proc.

civ. și, prin omisiune, nu s-au pronunțat asupra capătului de cerere dedus judecății, prin modificarea acțiunii reclamanților M.E.O. și M.G. și nici asupra cererii de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul D.P. Fără dezbateri a fost părăsită cauza cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M.E.O. și M.G., prin înlăturarea nejustificată a art. 974 C. civ. și extrapolarea temeiului juridic al pricinii pe tărâmul gajului general al creditorilor chirografari și al stipulației pentru altul. Aceste greșeli au generat dispoziții contradictorii cu privire la apartamentul întabulat sub nr. 10873/2/IV din C.F. 122672 Cluj. Situația juridică a acestui bun nu putea fi determinată corect decât după soluționarea chestiunii prejudiciale formând obiectul dosarului nr.7123/1999 al Tribunalului Cluj.

Recursul pârâtului D.P. a fost respins, omisso medio, datorită neapelării sentinței. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 86 din 30 ianuarie 2004 Tribunalul Cluj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.P. A respins acțiunea civilă formulată, precizată, completată și extinsă, formulată de reclamanții M.E.O. și M.G., împotriva pârâților D.P. și D.S., C.E. și E.C., G.F.A. și G.P., ultimul decedat pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de moștenitorii G.F.A., G.N.L. și G.V., P.D., P.C.C., G.N.L., în nume propriu și în calitate de moștenitoare a pârâtului decedat G.P. A fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul D.P.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată și precizată de pârâții D.P. și D.S. A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții S.C.M. și S.G.A., din dosarul conexat nr. 1105/1998, formulată împotriva pârâților G.N.L., D.P. și D.S. S-a constatat că în baza contractului de schimb intervenit între pârâta G.N.L., și pârâtul D.P., acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului înscris în C.F. nr. 122672 Cluj Napoca, nr. top 10873/2/IV, compus din 4 camere, hol, vestibul, bucătărie, WC, două sas-uri, 2 logii, 2 balcoane, cu suprafața de 124,59 mp, cu cota de 11,39% parte din părțile indivize comune înscrise în C.F. colectivă nr. 122671 Cluj Napoca. A fost obligată pârâta G.N.L.

să încheie cu pârâtul D.P. act apt pentru intabulare, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act apt pentru intabulare. S-a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al pârâților D.P. și D.S. asupra acestui imobil, cu titlu de schimb. S-a constatat că în baza contractului de vânzare cumpărare intervenit între pârâții D.P. și D.S. cu reclamanții S.C.M. și S.G.A., la data de 14 decembrie 1996, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Cluj Napoca, mai sus individualizat. Au fost obligați pârâții D.P. și D.S. să încheie cu reclamanții S.C.M. și S.G.A., act apt pentru intabulare, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de act autentic.

S-a dispus intabularea în C.F. nr. 122672 Cluj, nr. top 10873/2/IV a dreptului de proprietate al reclamanților S.C.M. și S.G.A. asupra acestui imobil, cu titlu de cumpărare ca bun comun. Au fost obligați pârâții D.P. și D.S. să plătească reclamanților S.C.M. și S.G.A. suma de 14.330.000. lei cheltuieli de judecată. Acțiunile formulate și conexate au fost înregistrate urmării casării pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. 609/2002. În cadrul soluționării acțiunii, cu ocazia rejudecării cauzei, pârâtul D.P. a formulat cerere reconvențională, solicitând rezoluțiunea contractului încheiat la data de 14 decembrie 1996 între acesta și reclamanții S.C.M.

și S.G.A., arătând în esență că acest contract s-a perfectat sub o condiție suspensivă ce depindea de un eveniment viitor și incert, iar din motive independente de voința părților, timpul fixat a expirat, iar evenimentul nu s-a produs, acesta nedobândind dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu și nu poate transmite dreptul de proprietate în favoarea cumpărătorilor, iar în atare situație se impune rezoluțiunea contractului întemeiat pe dispozițiile art. 1022 C. civ. Ulterior, același pârât D.P. a formulat extindere și precizare a acțiunii reconvenționale, chemând în judecată pe pârâta G.N.L. și solicitând instanței a constata că în baza contractului de schimb încheiat la data de 1 mai 1996, acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F.

nr. 122671 și 122672 a terenului cota parte de 11,39%, cu intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate a acestuia, obligarea pârâtei G.N.L. la predarea bunurilor rămase în acest apartament, iar în subsidiar, obligarea acesteia la achitarea contravalorii lucrărilor executate, conform devizului de lucrări în sumă de 112.780.000 lei, echivalent în Euro la data plății, cu dobânzile bancare. Analizând acțiunile formulate, cererea reconvențională, precum și cererea de arătare a titularului dreptului prin prisma actelor dosarului, a probelor administrate în cauză, precum și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele: Între reclamanții M.E.O., M.G., în calitate de împrumutător și pârâții D.P.

și D.S., în calitate de împrumutați s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 23 din 20 august 1996, de notarul public D.A.P., prin care primii dădeau celor din urmă cu titlu de împrumut suma de 6522 mărci germane, stabilindu-se drept termen de restituire data de 17 octombrie 1996. Din cuprinsul contractului de împrumut a rezultat faptul că, în cazul neîndeplinirii obligației asumate, debitorii s-au obligat față de creditori, în vederea garantării creanței cu înscrierea unei ipoteci în favoarea împrumutătorilor asupra imobilului teren proprietatea pârâților D.P. și D.S. La rândul său, pârâtul D.P., în calitate de reprezentant al „P.I.C." SRL a încheiat cu pârâta G.N.L. contractul de schimb din data de 1 mai 1996, prin care societatea comercială sus amintită se obliga să execute în favoarea beneficiarei G.N.L.

lucrările de construcții, compuse din forța de muncă materiale proprii, la imobilul situat în Cluj-Napoca, urmând ca beneficiara pentru prestațiile prevăzute în contract să transmită dreptul de proprietate pârâtului D.P. asupra unui apartament în suprafață de 156 mp, situat la etajul 3 al imobilului din Cluj Napoca, și a terenului în cotă parte aferent acestui apartament, apoi, între aceleași părți s-a încheiat Actul adițional din data de 22 octombrie 1996 prin care s-a modificat termenul de finalizare a lucrării, până la data de 31 iulie 1996, restul clauzelor contractuale rămânând neschimbate. La data de 7 octombrie 1996 pârâții D.P. și D.S. au încheiat cu reclamanții S.C.M. și S.G.A. un contract de vânzare-cumpărare, prin care se înstrăina cota de 1/4 parte din terenul situat în Cluj Napoca, str. E. nr. 43, Județul Cluj, în suprafață de 5 mp, înscris în C.F.

nr. 111645 cu nr.top 10863/2/1. Cu acea ocazie între părți s-a făcut o ofertă de vânzare și a apartamentului situat în Cluj-Napoca str. T. nr. 24, apartament compus din 5 camere și dependințe, îi suprafață totală de 156 mp, care nu era înscris în C.F. In aceste condiții, în aceeași zi de 7 octombrie 1996, s-a încheiat și un antecontract de vânzare cumpărare, având ca obiect acest imobil, făcându-se în același timp mențiunea că apartamentul la aceea dată nu era înscris în cartea funciară, urmând ca ulterior să se încheie actul autentic. La acea dată reclamanții S.C.M. și S.G.A., au achitat pârâtului D.P. în calitate de vânzător suma de 26.600 mărci germane. Întrucât din susținerile pârâtului D.P.

apartamentul în litigiu aparținea SC „P.I.C." SRL, în urma unui contract de schimb încheiat cu pârâta G.N.L., fiind necesare unele lucrări de finisare ale imobilului în litigiu, apartamentul urmând să revină pârâtului D.P., ca persoană fizică s-a mai încheiat între reclamanți și pârâtul D.P. un act sub semnătură privată prin care aceștia împrumutau pârâtul cu suma de 11.900 mărci germane, menționându-se astfel suma totală de 38.300 mărci germane, ca ulterior cu ocazia negocierii prețului final de vânzare a apartamentului să se stabilească prețul de 54.000 mărci germane, fapt pentru care s-a achitat și diferența de către pârâții S.C.M. și S.G.A. Ca atare, au fost analizate deopotrivă contractul de împrumut cu garanție imobiliară încheiat între reclamanții M.E.O.

și M.G. și pârâții D.P. și D.S., contractul de schimb și actul adițional la acesta încheiat între pârâta G.N.L. și SC „P.I.C. SRL, prin reprezentantul său pârâtul D.P., și de asemenea antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanții S.C.M. și S.G.A. și pârâtul D.P. Cât privește contractul de împrumut cu ipotecă constituită, acesta a fost înscris în foaia de sarcini din C.F. nr. 111645 Cluj, asupra cotei de 1/4 parte din proprietatea pârâților D.P. și D.S. de sub B 6-7, drept de ipotecă înscris pentru suma de 6522 mărci germane. Acest drept de ipotecă înscris în cartea funciară conferă reclamanților M.E.O. și M.G. calitatea de creditori ipotecari Ipoteca, ca drept real accesoriu, are ca obiect un bun imobil al debitorului sau chiar a unei terțe persoane, fără deposedare, ce conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul în stăpânirea oricui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți creditori pentru prețul acestui bun.

Creditorii ipotecari, respectiv reclamanții M.E.O. și M.G.A., au avut deja garantată creanța de 6.500 mărci germane, prin instituirea ipoteci convenționale asupra imobilului teren înscris în C.F. nr. 111645 Cluj. Acțiunea formulată, precizată și extinsă de reclamanții M.E.O. și M.G. a fost considerată de instanță o acțiune oblică, reglementată de dispozițiile art. 974 C. civ., care a constituie un mijloc de conservare a patrimoniului, cât și un mijloc preventiv de amânare împotriva pericolului insolvabilități debitorilor. Cu ocazia formulări unei acțiunii oblice, creditorii exercită drepturile și acțiunile debitorului lor care stă în pasivitate, în baza dreptului de gaj general asupra întregului patrimoniu al debitorului.

Cu toate acestea reclamanții având deja garantat dreptul lor de creanță, prin ipoteca convențională înscrisă asupra imobilului mai sus arătat, având deci calitatea de creditori ipotecari cu drepturi specifice și nu doar de simpli creditori chirografari , instanța a apreciat că acțiunea reclamanților nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 974 C. civ., pentru formularea acțiunii oblice, așa încât a fost respinsă acțiunea formulată, precizată și completată de către reclamanții M.E.O. și M.G. Prin contractul de schimb încheiat la data de 1 mai 1996, între pârâta G.N.L. și SC „P.I.C." SRL, reprezentată prin asociat unic D.P. se stipulează expres la pct. 3, vizând obligațiile părților în alin.2, că beneficiara G.N.L., pentru prestațiile prevăzute în acest contract va transmite dreptul de proprietate în totalitate pârâtului D.P.

al unui apartament cu o suprafață de 156 mp, situat la etaj 3 și a terenului în cotă parte, beneficiara garantând că apartamentul ce face obiectul contractului se află în circuitul civil. Interpretând această clauză contractuală, rezultă că voința reală a părților a fost aceea de a transfera pârâtului D.P. și nu societății comerciale, al cărui reprezentant este acesta, dreptul de proprietatea asupra apartamentului, așa cum acesta a fost individualizat în schimbul unei contraprestații, anume aceea de finalizare a lucrărilor de finisare la imobilul în litigiu. Aceeași concluzie se desprinde și din raportul de expertiza contabilă întocmit, în sensul că doar un procent de 5,40% aparține SC „P.I.C." SRL, care a efectuat lucrări imobilul proprietatea pârâtei G.N.L., restul lucrărilor fiind realizate pe cheltuiala pârâtului D.P., în sensul celor arătate sunt răspunsurile la interogator ale pârâtului D.P.

Pentru aceste considerente, s-a respins ca nefondată cererea reconvențională, precizată și formulată de pârâții D.P. și D.S. în contradictoriu cu pârâta G.N.L., precum și cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul D.P. Referitor la antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanții S.C.M. si S.G.A. cu pârâtul D.P., contract ce face obiectul acțiunii în prestație tabulară formulată pe calea acțiunii oblice instanța a reținut: Pentru admisibilitatea acțiunii în prestație tabulară se cer a fi analizate următoarele condiții: lucrul vândut trebuie să existe, să fie în circuitul civil și să fie determinat sau determinabil. In ceea ce privește imobilul în litigiu, acesta exista și era individualizat la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din 7 octombrie 1996, întrucât în contract se arată numărul încăperilor, suprafața utilă și de asemenea etajul la care se găsea.

Bunul astfel individualizat nu se găsea în nici una din situațiile prohibite de lege, în ceea ce privește înstrăinarea, nefiind sechestrat, ipotecat sau gajat. Prețul vânzării ca element esențial de validitate a unui contract a fost stabilit în bani, respectiv 54.000 mărci germane și achitat integral de reclamanți. Acesta este un preț serios reprezentând valoarea reală a bunului înstrăinat, fiind determinat astfel cum am arătat mai sus. Indiferent de obiectul convenției, cauza acesteia trebuie să îndeplinească la rândul său anumite condiții prevăzute expres de lege, respectiv să existe, să fie reală, licită și morală. Existând o prestație și o contraprestație, respectiv bunul înstrăinat și prețul acestuia fără putință de tăgadă, contractul are o cauza reală.

Banii achitați cu titlu de preț de către reclamanți au rezultat așa cum rezultă din actele dosarului, din vânzarea altui apartament, nefiind vorba de o fraudare a legii, așa încât toate condițiile intrinseci ale contractului de vânzare cumpărare fiind îndeplinite, acesta trebuie să își producă efectele specifice unui antecontract valabil încheiat și să dea naștere la drepturi și obligații caracteristice părților contractante. La data încheierii contractului, respectiv 7 octombrie 1996, potrivit principiului consensualismului caracteristic contractelor bilaterale, proprietatea a fost transferată de la vânzător la cumpărător, în momentul realizării acordului de voință. Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic, atâta timp cât pârâtul D.P.

a devenit proprietar al imobilului în momentul efectuări lucrărilor de finisare la imobilul aparținând pârâtei G.N.L. Față de cele mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 974 C. civ.,raportat la dispozițiile art. 22-24 din Decretul-lege nr. 115/1938, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanții S.C.M. și S.G.A. din dosar conexat nr. 1105/1998 este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D.P., aceasta a fost respinsă în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente: Din analiza actelor și probelor administrate în cauza, respectiv cu precădere contractul de vânzare cumpărare în care se menționează numele vânzătorilor D.P.

și D.S., a rezultat că acesta este proprietarul imobilului și drept urmare titularul dreptului având astfel calitate procesuală pasivă. Pârâții D.P. și D.S., aflându-se în culpă procesuală în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., au fost obligați să plătească reclamanților S.C.M. și S.G.A. suma de 14.330.000 lei, cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M.O. și M.E., precum și pârâții D.P. și D.S. și pârâții G.V., G.F. și G.N.L. Reclamanții au solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile nr. 86 din 30 ianuarie 2004 a Tribunalului Cluj, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată. In motivarea apelului au arătat că probele administrate în cursul judecății dovedesc susținerile din acțiunea extinsă, precizată și completată, astfel încât se impunea constatarea că debitorul reclamanților, D.P., prin contractul de schimb încheiat cu pârâta G.N.L.

la data de 1 mai 1996, a dobândit proprietatea asupra apartamentului nr. 4, înscris în C.F. ind. nr. 122672 Cluj, nr.top 10873/2/IV, urmând a-1 obliga să încheie act autentic de înstrăinare, în caz de refuz, hotărârea urmând să țină loc de act autentic. Trebuia să se dispună intabularea dreptului de proprietate pentru apartament în favoarea pârâților D.P. și S., cu titlu de drept cumpărare ca bun comun și să se dispună intabularea în favoarea reclamanților a unui drept de ipotecă pentru garantarea sumei de 6522 mărci germane. Admiterea acțiunii reclamanților S.V., cu ignorarea drepturilor anterior născute în favoarea reclamanților, respectiv a dreptului de ipotecă, este nelegală. Reclamanții S.V.

au calitatea de creditori chirografari, creanța lor nefiind însoțită de vreo garanție reală sau personală, în timp ce reclamanții apelanți sunt creditori ipotecari, privilegiați, față de creditorii chirografari. Pârâții D.P. și S. au solicitat prin apel schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții S.C.M. și S.G.A. și admiterea cererii reconvenționale formulate de pârâții apelanți în contradictoriu cu reclamanții S.V. și pârâta G.N.L. În motivare au arătat că, admițând acțiunea reclamanților S.V., instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind interpretarea contractelor și cele ale art. 1019 și urm. C. civ. În baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între apelanți și reclamanții S.V., primii s-au obligat să vândă cumpărătorilor S.V.

pentru prețul de 54.000 mărci germane apartamentul situat în Cluj-Napoca. Întrucât la data încheierii acestui contract, 14 decembrie 1996, pârâții nu dețineau dreptul de proprietate asupra apartamentului, vânzarea a fost încheiată sub condiția rezolutorie a dobândirii acestui imobil în proprietatea promitenților vânzători, până la data de 30 mai 1997, în caz contrar, urmând a fi ținuți la restituirea prețului încasat. Dobândirea dreptului de proprietate de către pârâți era afectată de o condiție mixtă, respectiv transmiterea dreptului de proprietate în favoarea acestora de către pârâta G.N.L., cu titlu de schimb. Întrucât din culpa acestei pârâte, pârâții apelanți nu au dobândit dreptul de proprietate a operat condiția rezolutorie privind contractul încheiat la data de 14 decembrie 1996 , pârâții fiind ținuți numai la restituirea prețului de 54.000 mărci germane.

În acest sens, reclamanții S.V. i-au și notificat pe pârâți la data de 16 septembrie 1997, solicitând restituirea sumei de 54.000 mărci germane. Operând condiția rezolutorie menționată și pactul comisoriu expres de gradul III, instanța nu mai putea decât să constate rezoluțiunea contractului, neputând dispune executarea silită a obligației, în condițiile în care debitorii nu au avut nici o culpă în neexecutarea obligației. Respingând integral cererea reconvențională, prima instanță a respins și petitul privind constatarea dobândirii de către pârâții apelanți, cu titlu de schimb, a dreptului de proprietate asupra apartamentului din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24. Această dispoziție a instanței vine în contradicție cu cele statuate în considerentele hotărârii, prin care se reține că pârâtul D.P.

și SC P.I.C. SRL și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau în baza contractului de schimb și a actului adițional încheiat cu pârâta G.N.L., astfel încât respingerea integrală a cererii reconvenționale precizate apare ca nelegală și contradictorie față de considerente. Admiterea aceluiași petit din cuprinsul acțiunii reclamanților S.V.M. și G.A. face ca unul și același petit să fi fost admis și respins totodată, în baza acelorași rețineri de fapt față de actele dosarului și fără o motivare în drept. Un ultim motiv de apel invocat vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra tuturor petitelor din cererea reconvențională, însă motivarea se referă numai la două dintre petite.

O soluție corectă din punct de vedere legal și conformă cu indicațiile deciziei de casare impunea cu necesitate ca instanța de fond să analizeze și să se pronunțe punctual cu privire la toate aceste cereri, iar în ipoteza în care precizarea cererii reconvenționale înregistrată la data de 16 ianuarie 2004, ar fi fost considerată tardivă, se impunea cel puțin analizarea petitului prin care pârâții au solicitat obligarea pârâtei G.N.L. la plata sumei de 112.780.000 lei, cu titlu de contravaloare a lucrărilor efectuate. Pârâții G.N.L., G.F.A. și G.V. au solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților S.C.M. și G.A. și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, acești pârâți au arătat următoarele că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Raportat la respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâții D., acțiunea reclamanților S.V. promovată împotriva acestor pârâți nu era admisibilă, în sensul ca pârâții D. nu puteau fi obligați față de reclamanți să semneze un contract de vânzare-cumpărare autentic, având ca obiect un apartament asupra căruia nu li s-a stabilit nici un drept. Se mai arată că SC P.I.C. SRL era administrată de pârâtul D.P., care s-a obligat să execute lucrările de construcții în baza contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L., nu și-a îndeplinit această obligație, aspect ce rezultă atât din expertiza efectuată în cauză, care a relevat că lucrările au fost efectuate doar în procent de 5%, cât și din hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în dosar nr. 7123/1999 al Tribunalului Cluj, prin care pârâta G.N.L.

a fost obligată să plătească reclamantei SC P.I.C. SRL suma de 780 dolari SUA, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de această societate la apartamentul proprietatea pârâtei G.N.L. În consecință, se impunea rezoluțiunea contractului de schimb. Netemeinicia hotărârii vizează și modalitatea de soluționare a pretențiilor reclamanților S.C.M. și G.A. Întrucât SC P.I.C. SRL nu și-a îndeplinit obligația asumată în baza contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L. (constând în executarea unei lucrări în construcții până la termenul de 30 septembrie 1995, prelungit prin actul adițional la 31 mai 1996), pârâta G.N.L. nu putea transmite dreptul de proprietate. Reclamanții S.V. au încheiat cu pârâții D. un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul înscris în C.F.

11645 Cluj, nr.top 10863/2/1, obligându-se ca în caz de neintabulare a apartamentului ce făcea obiectul contractului până la 30 mai 1997, vânzătorul D. să restituie suma primită de 54.000 mărci germane. Apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții D. și reclamanții S.V. - nr.top 10863/2/1 - este distinct de cel ce urma să facă obiectul schimbului între pârâtul D.P. și pârâta G.N.L. - nr.top 10873/2/IV. Această confuzie între cele două imobile a fost avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia judecării recursului și casării deciziei, cu trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului. Tot Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus analizarea posibilității transferului dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu (nr.top 10873/2/IV), ca aparținând pârâtei G.N.L.

sau pârâtului D.P. numai prin stabilirea îndeplinirii sau neîndeplinirii obligațiilor asumate de către societatea al cărei reprezentant este pârâtul D.P., față de pârâta G.N.L., adică pe baza unei expertize care să stabilească ce lucrări a efectuat societatea, reținând că expertiza care s-a efectuat a relevat procentul de 5% din totalul lucrărilor asumate, însă nu a fost luată în considerare de instanță. Cererea de intabulare în C.F. a sentinței civile nr. 175 din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, formulată de reclamanții S.V. a fost respinsă prin încheierea C.F. nr. 8573 din 8 iunie 2000 a Serviciului C.F. a Judecătoriei Cluj-Napoca, iar în urma exercitării căilor de atac împotriva acestei încheieri, aceasta a fost menținută, prin decizia civilă nr. 2752/2001 a Curții de Apel Cluj.

Ulterior, prin încheierea C.F. nr. 16200 reclamanții S.V. au reușit să își intabuleze dreptul de proprietate în baza deciziei definitive și executorii prin care s-a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 175 din 12 mai 1999 a Tribunalului Cluj, în sensul respingerii apelului (decizia civilă nr. 88 din 3 mai 2000 a Curții de Apel Cluj). Expertiza efectuată cu ocazia rejudecării fondului a relevat că apartamentele situate pe nr.top 10873/2 (ce face obiectul contractului de schimb încheiat între pârâta G.N.L. și SC P.I.C. SRL) și pe nr.top 10863/2/1 (ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții D. și reclamanții S.V.), sunt distincte. Analizând apelurile declarate, curtea a reținut următoarele: 1. în ce privește apelul declarat de reclamanții M.E.O.

și M.G. s-a reținut că între reclamanții M. și pârâții D. s-a încheiat la data de 20 august 1996 contractul de împrumut autentificat sub nr. 23 la Biroul Notarului Public D.A.P., în baza căruia reclamanții împrumutau pârâților suma de 6522 mărci germane, scadența restituirii fiind stabilită la 17 octombrie 1996. În baza acestui contract de împrumut, în favoarea împrumutătorilor M.E.O. și M.G. s-a înscris în foaia C a C.F. 111645 Cluj, asupra imobilului cu nr.top 10863/2/1 teren în suprafață de 200 mp situat în Cluj-Napoca, drept de ipotecă pentru suma de 6522 mărci germane. Imobilul pentru care s-a înscris ipoteca ce garantează creanța reclamanților a făcut ulterior, respectiv la data de 7 octombrie 1996 obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 89 la Biroul Notarului Public O.M., încheiat între pârâții D.P.

și S. (vânzători) și reclamantul S.C.M. (cumpărător), act autentic în baza căruia primii au înstrăinat cota de 1/4 parte din terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafață de 50 mp, înscris în C.F. 111645 Cluj. Dreptul de proprietate dobândit în baza acestui contract nu a fost intabulat în C.F., întrucât asupra imobilului exista o stare de coproprietate ce nu era sistată. La data încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, dreptul de ipotecă al împrumutătorilor M. nu era evidențiat în C.F., ipoteca în favoarea lor fiind intabulată ulterior în baza încheierii C.F.

nr. 1959 din 31 ianuarie 1997. Acest aspect însă, al intabulării dreptului de ipotecă asupra imobilului grevat ulterior înstrăinării acestuia de către debitor unei terțe persoane (în speță reclamantul S.V.C.) nu impietează asupra calității de creditori ipotecari ai împrumutătorilor M., din următoarele considerente: Pe de o parte, în sistemul de publicitate al cărților funciare în vigoare la data constituirii ipotecii (art. 64 și urm. din Decretul-lege nr. 115/1938), acest drept real imobiliar se constituia numai din momentul înscrierii lui în foaia de sarcini a C.F.

Pe de altă parte, în același sistem de publicitate, dreptul de proprietate se dobândea numai prin intabularea sa în C.F., ceea ce în speță nu a operat cu privire la înstrăinarea cotei de 1/4 parte din imobilul grevat de sarcină în favoarea reclamantului S.V.M.C., astfel încât ipoteca intabulată la 31 ianuarie 1997, ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare între pârâții D. și reclamantul S.V., însă anterior intabulării dreptului de proprietate al cumpărătorului în C.F., nu impietează asupra calității de creditori ipotecari ai împrumutătorilor M. Aceștia au deja garantat dreptul lor de creanță prin ipoteca ce le conferă atributul de urmărire a bunului, indiferent în stăpânirea cui s-ar afla acesta și atributul de preferință.

Acțiunea promovată de reclamanții M., având caracterul unei acțiuni oblice, reglementată de art. 974 C. civ., nu este admisibilă în raport de calitatea lor de creditori ipotecari, întrucât acest mijloc de exercitare a drepturilor și acțiunilor debitorului pe calea acțiunii oblice este recunoscută creditorilor chirografari, în temeiul dreptului de gaj general al acestora, asupra patrimoniului datornicului. Or, reclamanții M. nu sunt simpli creditori chirografari, ci au calitatea de creditori ipotecari, având posibilitatea de a-și exercita dreptul conferit pentru urmărirea imobilului grevat de dreptul de ipotecă, indiferent în stăpânirea cui s-ar afla. Prima instanță corect a reținut că reclamanții M. nu pot fi titularii unei acțiuni oblice, promovată în numele debitorului D.P., astfel încât apelul declarat de aceștia a fost respins ca nefondat.

2. In ce privește apelul declarat de pârâții D.P. și D.S., instanța a reținut că între pârâții D.P. și S. și reclamanții S.C.M. și S.G.A., pe lângă contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 89 din 7 octombrie 1996, încheiat la Biroul Notarului Public O.M. - având ca obiect cota de ¼ parte din imobilul înscris în C.F. 111645 Cluj, nr.top 10863/2/1, la care s-a făcut referire cu ocazia analizării apelului declarat de reclamanții M. - la data de 14 decembrie 1996 s-a încheiat și un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24, etaj 3, compus din 5 camere, bucătărie, 2 băi, wc serviciu, în suprafață de 156 mp, neintabulat în C.F.

S-a prevăzut în cuprinsul acestui act că în caz de neintabulare a apartamentului pe numele cumpărătorilor până la 30 mai 1997, vânzătorii D. se obligă să restituie suma primită cu titlu de preț - 54.000 mărci germane. Această clauză inserată în cuprinsul contractului este apreciată în apel de promitenții vânzători D., ca fiind una rezolutorie. Analizând această clauză prin prisma disp. art. 1004 - 1019 C. civ., instanța constată următoarele: De condiția intabulării cumpărătorilor depindea consolidarea înstrăinării, astfel încât din punct de vedere al efectelor aceasta este o condiție suspensivă și nu rezolutorie, cum susțin pârâții D. în apel. De altfel, efectul suspensiv al condiției a fost invocat și în cuprinsul cererii reconvenționale formulată de pârâții D. (f.34 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), lipsa de consecvență în calificarea caracterului condiției fiind nejustificată.

Din punctul de vedere al voinței părților în realizarea evenimentului - intabularea cumpărătorilor - aceasta trebuie analizată din următoarea perspectivă: întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor S.V. depindea de intabularea prealabilă a vânzătorilor D. (adică a debitorilor obligației de transfer a dreptului de proprietate), fiind, prin urmare, din acest punct de vedere, o condiție pur potestativă. Conform dispozițiilor art. 1010 C. civ., obligația asumată sub condiție suspensivă pur potestativă din partea debitorului este nulă, astfel încât această clauză inserată în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare nu este producătoare de efecte juridice. Critica vizând soluționarea paradoxală a cererii reconvenționale formulată de pârâții D. în sensul respingerii acesteia, coroborată cu soluția de admitere a acțiunii reclamanților S.V.

a fost găsită de instanță ca nefondată. Obiectul cererii reconvenționale formulată de pârâții D. cu ocazia rejudecării fondului cauzei, în urma casării dispuse prin decizia civilă nr. 5219 din 16 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție (f.34 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), l-a constituit dispunerea rezoluțiunii contractului încheiat la 14 decembrie 1996 între pârâții D. și reclamanții S.V., pe motiv că acest contract a fost încheiat sub condiția suspensivă a intabulării dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorilor. Prima instanță corect a reținut că în baza contractului de schimb intervenit între pârâta G.N.L. și SC P.I.C. SRL, încheiat la 1 mai 1996, de fapt pârâtului D.P.

i-a fost transferat prin schimb apartamentul din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24 Cluj și nu se impune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între beneficiarul schimbului având calitatea de promitent vânzător în cadrul contractului a cărui rezoluțiune o solicită, acesta dobândind, în mod valabil, în baza contractului de schimb, dreptul de proprietate asupra apartamentului, fiind la rândul său apt de a înstrăina apartamentul obținut prin schimb, astfel încât rezoluțiunea nu se impune.

Pe de altă parte, s-a reținut că este corectă modalitatea de soluționare a acțiunii reclamanților S.V., împotriva pârâților D., formulată pe calea executării silite atipice a antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat la 14 decembrie 1996, având ca obiect apartamentul situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24, în condițiile în care s-a reținut că acest antecontract este valabil încheiat, existența sa este dovedită în condițiile dreptului comun, că promitentul vânzător D.P. refuză încheierea unui act autentic, că promitentul cumpărător și-a îndeplinit obligația de plată a prețului, că promitentul vânzător este proprietar al bunului vândut (în baza contractului de schimb încheiat cu pârâta G.N.L.), iar promitentul cumpărător nu este incapabil de a dobândi bunul.

Prin urmare, în mod corect s-a admis acțiunea reclamanților S.V. cu privire la obligarea pârâților D. să încheie act autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul apartament, hotărârea astfel pronunțată nefiind condiționată de admiterea prealabilă a extinderii cererii reconvenționale formulată de pârâții D. (f.247 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), având ca obiect constatarea dobândirii de către aceștia a dreptului de proprietate asupra apartamentului situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24 și intabularea dreptului lor de proprietate în C.F., în cazul unor înstrăinări succesive valabile, existând posibilitatea intabulării dreptului de proprietate în favoarea ultimului dobânditor.

Implicit, prin obligarea pârâților D. la semnarea actului autentic de vânzare-cumpărare în favoarea cumpărătorilor S.V., contractul de schimb încheiat între D.P. și pârâta G.N.L., având ca obiect același imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâtul D.P. și reclamantul S.V.C., a fost validat, cererea de restituire a contravalorii lucrărilor de construcții efectuate de pârâtul D.P., formulată de altfel în subsidiar față de petitul vizând validarea contractului de schimb, apărând ca nefondată. Din acest considerent, susținerea apelanților D. vizând nepronunțarea instanței asupra cererii reconvenționale în integralitatea ei a fost găsită de instanță nefondată și a fost înlăturată.

În ceea ce privește precizarea cererii reconvenționale formulată de pârâții D. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei G.N.L. să recunoască pârâților D. dreptul de proprietate asupra apartamentului, constatarea nulității obligației de a plăti acestei pârâte suma de 8544 dolari SUA, obligarea pârâtei să plătească 36.000.000 lei reprezentând refacerea unui zid demolat, 11.200.000 lei contravaloarea ușii de stejar și 300 Euro lunar cu titlu de daune, decurgând din împiedicarea pârâților D. de a folosi apartamentul nr. 4, începând cu 2 februarie 1997 (f. 271 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), s-a reținut că s-a depus după închiderea dezbaterilor și acordarea cuvântului asupra fondului, nefiind comunicată tuturor părților și pusă în discuția acestora, cu respectarea principiului oralității și contradictorialității în procesul civil.

Or, conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Depunerea acestei precizări a cererii reconvenționale sub nici o formă nu impunea repunerea cauzei pe rol și redeschiderea dezbaterilor, pretențiile formulate în cuprinsul său fiind de natură a tergiversa soluționarea cauzei și a înfrânge principiul celerității soluționării, pârâții având posibilitatea de a formula menționatele pretenții pe cale separată. Prin urmare, cererea reconvențională și extinderea acesteia (f. 34 și 247 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj), au fost integral soluționate, iar asupra completării depuse după încheierea dezbaterilor (f.271), în mod corect instanța nu s-a pronunțat, nefiind formulată cu respectarea cerințelor legale.

Cu privire la soluționarea extinderii cererii reconvenționale, în sensul respingerii, s-a reținut soluționarea irevocabilă în cursul judecării prezentelor apeluri a acțiunii promovate de reclamanții D.P. și S., împotriva pârâților S.C.M. și S.G.A., având ca obiect constatarea simulației, respectiv a faptului că actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare imobil" încheiat la data de 12 decembrie 1996 între D.P. în calitate de vânzător și S.C.M., în calitate de cumpărător și actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare" încheiat la data de 14 decembrie 1996 între aceleași părți, având calități identice, ambele având ca obiect apartamentul din str. T. nr. 24, constituie de fapt împrumuturi cu garanție imobiliară.

Prin sentința civilă nr. 11765 din 19 decembrie 2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca, această acțiune a fost respinsă, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă. 3. Apelul declarat de pârâții G.F.A., G.V. și G.N.L. a fost respins pentru următoarele considerente: Nemotivarea sentinței nu constituie un motiv întemeiat, pentru că prima instanță a procedat la o analiză temeinică a pretențiilor formulate de toate părțile procesului (cererea de chemare în judecată principală extinsă, completată, cererea reconvențională extinsă și completată, cererea de arătare a titularului dreptului, acțiunea conexată promovată de reclamanții S.V.), prin prisma tuturor contractelor (de împrumut și schimb) și antecontractelor depuse la dosar și a tuturor probelor administrate, făcând referiri riguroase și pertinente redate pe larg în cuprinsul considerentelor hotărârii.

În legătură cu greșeala constând în eronata soluționare a acțiunii reclamanților S.V. în raport de soluția de respingere a cererii reconvenționale formulată de reclamanții D., s-a reținut că nu constituie un motiv întemeiat, pentru aceleași considerente expuse cu ocazia analizării apelului declarat de pârâții D.P. și D.S. Instanța a reținut că apelanții apreciază că rezoluțiunea contractului de schimb încheiat între pârâta G.N.L. și pârâtul D.P. apare ca evidentă, față de neîndeplinirea de către antreprenoarea SC P.I.C. SRL a obligației asumate în baza acestui contract, respectiv față de faptul că lucrările la efectuarea cărora s-a obligat societatea administrată de pârâtul D.P., au fost prestate doar în procent de 5%.

S-a mai reținut că din raportul de expertiză contabilă efectuat cu ocazia primei judecări a cauzei în dosar nr. 435/1998 al Tribunalului Cluj, reiese că SC P.I.C. SRL a efectuat lucrări de construcții pentru imobilul din Cluj-Napoca, str. T. nr. 24 în proporție de 5,40%, din devizul general întocmit la 5 mai 1996 (f. 216-220, 227, 228, 239-242 dosar nr. 435/1998). Tot atât de adevărat este însă și faptul că în mod irevocabil, prin soluționarea acțiunii promovate de reclamanta SC P.I.C.

SRL împotriva pârâtei G.N.L., pârâta a fost obligată să restituie reclamantei contravaloarea unor materiale de construcții, reclamanta la rândul său a fost obligată să plătească pârâtei suma de 20.000.0000 lei despăgubiri materiale și a fost respinsă cererea reconvențională având ca obiect rezoluțiunea contractului de schimb încheiat între părți la 1 mai 1996 și a actului adițional la acest contract încheiat la 22 octombrie 1996. Această modalitate de soluționare a litigiului dintre SC P.I.C. SRL și G.N.L., a fost statuată prin sentința civilă nr. 2245 din 29 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, menținută prin decizia civilă nr. 24 din 3 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, și a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor promovate de ambele părți, prin decizia civilă nr. 4706 din 27 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, (f. 182-186 dosar nr.11647/33/2004 a Curții de Apel Cluj).

În cuprinsul acestei hotărâri se arată, cu autoritate de lucru judecat, că este valabilă clauza inserată de părți în art. 2 pct. 3 din contractul încheiat la 1 mai 1996 în sensul transmiterii, în schimbul plății prețului lucrărilor a dreptului de proprietate asupra apartamentului în favoarea terțului beneficiar, respectiv în favoarea lui D.P., ca persoană fizică. Prin urmare, nu se mai poate pune în discuție neîndeplinirea obligației asumate de SC P.I.C., care și-a îndeplinit numai în procent de 5,40% obligația de edificare a construcției, cât timp prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat asupra dobândirii de către D.P. a dreptului de proprietate asupra apartamentului, respingându-se cererea de rezoluțiune a contractului de schimb.

Dobândirea de către pârâtul D.P. a dreptului de proprietate asupra apartamentului este statuată cu autoritate de lucru judecat. Susținerea apelanților privind lipsa de identitate între apartamentul ce a făcut obiectul contractului de schimb încheiat între SC P.I.C. SRL și G.N.L. (contract în baza căruia pârâtul D.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la etajul III în suprafață de 156 mp) și apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții D.P. și S. și reclamanții S.C.M. și S.V.A.G., este contrazisă de cuprinsul și concluziile raportului de expertiză efectuat cu ocazia rejudecării fondului (f. 165-180 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj, f.232-234).

Această lucrare având ca obiect identificarea în regim C.F. a terenului ce face obiectul contractului de schimb încheiat între G.N.L. și SC P.I.C. SRL și identificarea în regim C.F. a terenului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între D.P. și D.S. în calitate de vânzători și S.C.M. și S.G.A., în calitate de cumpărători, identificarea construcțiilor existente pe fiecare din terenurile menționate și stabilirea dacă terenul care a făcut obiectul contractului de schimb are edificată vreo construcție și dacă această construcție face și obiectul contractului de vânzare-cumpărare, a statuat că terenul pe care s-a construit imobilul subsol, parter și 4 etaje are nr. top 10873/2, situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 24. Obiectul contractului de schimb este apartamentul de la etajul III, cu suprafața de 156 mp și terenul aferent (f.232 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj).

În contractul de vânzare-cumpărare obiect este apartamentul de la etajul III, cu suprafața de 156 mp, care stă pe terenul cu nr.top 10873/2, pe care s-a construit un imobil cu S+P+4E (f.234 dosar nr. 609/2002 al Tribunalului Cluj). Identitatea între apartamentele ce au făcut obiectul schimbului și ulterior obiectul promisiunii de vânzare fiind stabilită, motivul de apel invocat sub acest aspect a fost respins. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G.N.L., G.V. și G.F., precum și pârâții D.P. și D.S. Recurenții D.P. și D.S. își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. 1. Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. decizia este criticată arătându-se că D.P.

a solicitat prin cerere reconvențională să se constate că în baza contractului de schimb încheiat la data de 1 mai 1996 cu pârâta G.N.L. a dobândit drept de proprietate asupra apartamentului nr. 4 din Cluj-Napoca, str. T., nr. 24 și cota aferentă de teren de 11,39% imobile înscrise în C.F. nr. 122671 și 122672 Cluj cu întabularea în C.F. a dreptului său de proprietate și să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 decembrie 1996 între el și S.C.M. și S.G.A., având ca obiect aceleași imobil. S-a arătat că acest petit a fost cerut și de S.C.M. și S.G.A., iar prin faptul că instanța de fond (soluție menținută de instanța de apel) a admis acest petit formulat de S.V.

fiind respins pentru D. s-a creat un paradox ce nu poate fi justificat în mod legal. În acest context se arată că hotărârea nu este motivată, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304, pct. 7 C. proc. civ. 2. Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura acestuia. Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 14 decembrie 1996, dacă D.P. și D.S. nu dobândeau dreptul de proprietate până la 30 mai 1997 și nu se întabulau până la acea dată erau ținuți de restituirea sumei de 54.000 mărci germane primită cu titlu de preț, convenția urmând să fie rezoluționată de drept cu punerea părților în situația anterioară.

3. Al treilea motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Decizia instanței de apel este dată cu încălcarea legii, respectiv a art. 24, art. 25 din Legea nr. 7/1996. Astfel, pentru ca ultimul dobânditor al dreptului de proprietate să-și înscrie dreptul în C.F. toate înstrăinările succesive trebuie operate în prealabil în C.F. În litigiul purtat între P.I.C. SRL (al cărei administrator a fost D.P.) și G.N.L., soluționat irevocabil prin decizia nr. 4706/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că este valabilă clauza din contractul încheiat la 1 mai 1996 în sensul transmiterii în schimbul plății prețului lucrărilor a dreptului de proprietate asupra apartamentului în favoarea terțului beneficiar D.P., care deci a dobândit dreptul de proprietate pentru apartament.

De asemenea au fost greșit aplicate dispozițiile art. 977 și art. 1019 C. civ. După cum rezultă din probele dosarului întabularea dreptului de proprietate se putea face doar ca urmare a validării contractului de schimb încheiat la 1 mai 1996 cu G.N.L. Aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de D. și a introdus acțiune în rezoluțiunea contractului de schimb, soluționată prin sentința civilă nr. 2245/2000 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă la 27 noiembrie 2003. Îndeplinirea obligațiilor lui D. față de pârâții S.V. nu depindea de voința lui D. Din acest motiv pârâții S.V. nu se aflau în situație reglementată de art. 1021 C. civ., care să le dea drept de opțiune între a obține executarea silită a convenției sau a solicita rezoluțiunea, căci în sarcina lui D., față de cele prezentate nu se poate reține vreo culpă în neîndeplinirea obligației asumate până la data de 30 mai 1997, ei putând obține doar rezoluțiunea convenției și daune intere