ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 10.02.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 781/2010

HOTĂRÂRE

10.02.2010

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 781/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursurilor

civile de față;

Din examinarea

actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

104 din 1 februarie 2006 pronunțată, în rejudecare după casare, în dosarul nr. 1272/2004,

Tribunalului Cluj a admis în parte acțiunea reclamanților S.N. și R.M.R.,

precum și cererea de intervenție formulată de D.R., în contradictoriu cu

pârâții Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, G.S., B.I.V.,

H.S., I.N., I.I., V.I. și C.D., și, în consecință, a constatat nelegalitatea

trecerii imobilului înscris în CF 8011 Cluj, nr. top. 1514, casă cu etaj din

cărămidă, acoperită cu țiglă, la subsol 2 camere, 1 bucătărie, în str. Andrei

Mureșanu, în suprafață de 215 stjp, în proprietatea Statului Român, a dispus

anularea încheierii de CF 4327 din 29 noiembrie 1995, a dispus rectificarea și restabilirea situației anterioare de CF col. 120913 Cluj, nr. top.

1541/1/1, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului și

reînscrierea vechilor proprietari, a dispus rectificarea CF 8011 Cluj, în

sensul radierii dreptului de proprietate al Statului și reînscrierea vechilor

proprietari asupra imobilului cu nr. top.

1541/1/2,

a respins capetele de cerere cu privire la rectificare CF și

restabilirea situației anterioare de CF în ceea ce privește apartamentele nr. 2,

3, 4, cu nr. top. 1541/

l/II,

1541/1/III,

1541/l/IV și cererea privind constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții H.S., H.D., I.N., I.I. și G.P. și S.,

precum și excepțiile invocate, reclamantele și intervenienta fiind obligate să

plătească pârâtului H.S. 24.128.000 lei, pârâtei C.D. 20.000.000 lei, pârâților

G.S. și B.I. 10.335.000 lei și I.N. și I.I. 14.135.000 lei, cu titlul de

cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut că imobilul în litigiu,

situat în str. Andrei Mureșanu, a constituit proprietatea numitului D.L. și a soției

sale (născută B.E.). Imobilul a fost preluat în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 92/1950, acesta înscriindu-și dreptul de proprietate in cartea

funciara prin încheierea nr. 4327 din 29 noiembrie 1955. Fostul proprietar D.L.

a figurat în listele anexe ale susmenționatului decret, poziția 140, deși

decesul acestuia a survenit la data de 24 mai 1949.

După

preluare, imobilul s-a împărțit în două, respectiv imobilul cu nr. top. 1541/1

și construcții în suprafață de 274 mp, s-a transcris în favoarea Statului Român

în CF 120114, iar imobilul cu nr. top. 1541/2 teren și curte de 500 m.p. a

rămas înscris în CF 8011 Cluj.

Ulterior,

imobilul cu nr. top. 1541/1

a fost compartimentat,

în patru apartamente cu nr. top.

1541/1/1-1541/l/IV.

Apartamentul

2, cu nr. top. 1541/l/II s-a vândut prin contractul nr. 33.115 din 6 martie 1997

soților I.N. și I., apartamentul nr. 3 având nr. top. 1541 /1 /III s-a vândut

prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 32083 din 20 decembrie

1996

soților H.S. și D. (

în realitate D.A.

), iar apartamentul nr.

4 cu nr. top. 1541/l/IV s-a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.

30813

(din

6 noiembrie 1996)

soților

G.P. și S.

Toți

cumpărătorii și-au intabulat dreptul de proprietate, respectiv apartamentul cu nr.

top. 1541/1/III, a fost înscris în CF 121.538 Cluj, apartamentul cu nr. top.

1541/l/IV a fost înscris în CF 121.247 Cluj, iar apartamentul cu nr. top.

1541/1/1 (

în

realitate nr. top. 1541/1/II

) a fost înscris în CF 124.898. Cluj.

Excepția

lipsei calității procesuale active a fost înlăturată de prima instanța, cu motivația

ca, din actele de stare civilă depuse la dosar, a reieșit că defunctul D.L.

a avut trei fiice: S.S.N., R.L.A. și A.A.Z.

(în realitate Z.).

Aceasta din urmă a

decedat la data de 7 martie 1973 (

în realitate 8 martie 1943

), rămânând ca

moștenitoare intervenienta D.R. (

în realitate, R.M.D.

După

apariția Legii nr. 112/1995, reclamantele și intervenienta, în calitate de

moștenitoare ale proprietarilor de CF, au depus cerere, solicitând pentru

imobilul în litigiu despăgubiri bănești, motiv pentru care apartamentele ce îl

compun, au fost înscrise în lista locuințelor ce făceau obiectul Legii nr. 112/1995,

putând fi vândute chiriașilor, listă publicată si în ziarul „Adevărul de Cluj”

din data de 08 martie 1996.

În

data de 24 noiembrie 1997, când deja două apartamente fuseseră vândute, și după

expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 112/1995, aceleași moștenitoare au

depus o nouă cerere la Consiliul Local Cluj, cu solicitarea de sistare a

vânzărilor, întrucât imobilul în litigiu urmează a fi restituit în natură.

Apreciind

că preluarea imobilului în litigiu în proprietatea statului a fost abuzivă,

neexistând identitate

între persoana de la care imobilul a fost preluat și adevărații proprietari,

iar, pe de altă parte, persoanele de la care s-a preluat erau exceptate de la

naționalizare, instanța a păstrat contractele de vânzare-cumpărare, considerând

că pârâții au fost de bună credință.

Excepția

prescripției privind rectificarea cărții funciare a fost respinsă, fiind

apreciată ca nefondată, întrucât, preluarea fiind una abuzivă, Statul Român nu putea

fi considerat de bună credință, iar împotriva dobânditorului de rea credință,

acțiunea în rectificare putea fi introdusă oricând.

Inițial,

apelul reclamantelor și intervenientei a fost respins prin decizia civilă nr. 453

din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 2850/33/2006,

reținându-se buna credință a subdobânditorilor,

însă, urmare a admiterii recursului

promovat de reclamante și intervenientă, prin decizia civilă nr. 431 din 24

ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2850/33/2006 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție,

fost casată

hotărârea

mai sus indicată, cu trimiterea cauzei aceleiași Curți de Apel, în vederea

rejudecării apelului.

Prin decizia civila nr.

245/A din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, Secția civilă de muncă și

asigurări sociale pentru minori și familie a admis apelul reclamantelor S.N.S. și

R.M.R. și intervenientei D.R.M.D., împotriva sentinței civile nr. 104 din 1

februarie 2006 pronunțată în dosar nr. 1272/2004 al Tribunalului Cluj, a

schimbat în totalitate sentința, în sensul că a admis în întregime acțiunea

introductivă, precizată și extinsă, a reclamantelor S.N.S. și R.M.R. precum și

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta D.R.M.D.,

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, G.S.

și G.P., moștenitoarele acestuia fiind G.S. și B.I.V., H.S. și H.D.A. decedată

în cursul procesului, moștenitorii acesteia din urmă fiind H.S. și C.D.C.M., I.N.,

I.I. și V.I., și, în consecință, a constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 8011

Cluj top. 1541, compus din casă pe 3 nivele, cu subsol, parter și etaj, curte

și grădină în suprafață de 215 st.p. (774 m.p.) situată în Cluj N. str. Andrei Mureșanu, a trecut în proprietatea St. Rom., fără titlu valabil, a dispus

anularea încheierii C.F. nr. 4327 din 29 noiembrie 1955 și parțial încheierea

C.F. nr. 2130 din 4 februarie 1997 și rectificarea C.F. nr. 8011 Cluj, prin

radierea dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de folosință

a fostului Sfat Popular Cluj, de sub B 12-13 și B 16 și reînscrierea dreptului

de proprietate asupra imobilului de sub A+2 cu nr. top. 1541/2 teren în

suprafață de 500 m.p., pe vechii proprietari D.L. și soția D.E. născută B., cu

titlu de cumpărare în părți egale, a dispus anularea încheierii de C.F. nr. 2.130

din 4 februarie 1997 atât din C.F. colectivă 120.913 top. 1541/1 cât și din

C.F. individuală nr. 120.914 Cluj-Napoca și radierea din ambele cărți funciare

menționate, a dreptului de proprietate al Statului Român și de administrare

operativă al Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, intabulate în

ambele cărți funciare sub B 1-2, și înscrierea dreptului de proprietate în

favoarea vechilor proprietari D.L. și D.E. născută B., cu titlu de cumpărare în

părți egale, asupra apartamentului nr. 1 cu nr. top. 1541/1/1, situat în

subsolul imobilului din str. Andrei Mureșanu, compus din 3 camere și

dependințe, în suprafață utilă de 111,91 m.p. și asupra p.i.c. corespunzătoare acestui apartament, în cotă de 22,91/100 parte, descrise în CF colectivă nr. 120.913

top. 1541/1, a constatat nulitatea absolută a tuturor contractelor de

vânzare-cumpărare privind apartamentele aflate în imobilul situat în

Cluj-Napoca, str. Andrei Mureșanu, încheiate de Consiliul Local al municipiului

Cluj-Napoca în calitate de vânzător, prin mandatar SC C. SA, în baza

protocolului nr. 28871 din 30 iulie 1996, după cum urmează: nr. 30.813 din 6

noiembrie 1996 încheiat cu cumpărătorii G.P. și soția G.S., având ca obiect

apartamentul nr. 4 în suprafața utilă de 157,18 m.p; nr. 32.083 din 20 decembrie 1996 încheiat cu cumpărătorii H.S. și soția H.D.A., având ca

obiect apartamentul nr. 3 în suprafață utilă de 89,16 m.p. și nr. 33.115 din 6 martie 1997 încheiat cu cumpărătorii I.N. și soția I.I., având ca

obiect apartamentul nr. 2 în suprafață utilă de 68,33 m.p., a dispus anularea încheierilor de CF nr. 3879 din 3 martie 1997, nr. 16.478 din 15

octombrie 1997 și nr. 4827/1997 și radierea drepturilor de proprietate

intabulate sub B 1-2, în favoarea tuturor dobânditorilor subsecvenți din CF

individuală 121.247 Cluj-Napoca top. 1541/1/IV, CF individuală 121.538

Cluj-Napoca top.

1541/1/III,

individuală nr. 124898 Cluj-Napoca top.1541/1/II și CF colectivă nr. 120.913

top. 1541/1, respectiv G.P., G.S., H.S., H.D.A., I.N. și I.I., a dispus

intabularea dreptului de proprietate în favoarea vechilor proprietari D.L. și D.E.

născută B., cu titlu de cumpărare în părți egale, asupra celor trei apartamente

cu nr. top. 1541/1 /II - 1541/ l/IV în CF individuale nr. 121.247 Cluj-Napoca, nr.

121.538 Cluj-Napoca și CF nr. 124.898 Cluj-Napoca precum și în CF colectivă nr.

120.913 top. 1541/1, asupra p.i.c. corespunzătoare acestor apartamente, a

dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor S.N.S. și

R.M.R. și a intervenientei D.R.M.D., cu titlu de moștenire și Legea nr. 213/1998,

în cote egale de câte 1/3 parte fiecare, asupra tuturor imobilelor, înscrise

sub A+2 în CF nr. 8011 Cluj top. 1541/2, în CF individuală 120.914 Cluj-Napoca

top. 1541/1/1, CF individuală 124.898 Cluj-Napoca top. 1541/

l/II,

CF individuală 121.538 Cluj-Napoca

top.

1541/1/III,

CF individuală

121.247 Cluj-Napoca top. 1541/l/IV, precum și în CF colectivă nr. 120.913

Cluj-Napoca top. 1541/1 asupra p.i.c. corespunzătoare celor trei apartamente

enumerate mai sus, a obligat în solidar pârâții Consiliul Local al municipiului

Cluj-Napoca, G.S., B.I.V., H.S., C.D.C.M., I.N. și I.I. să plătească

reclamantelor S.N.S. și R.M.R. și intervenientei D.R.M.D. suma de 401.788.000

lei vechi, reprezentând 40.178,8 RON, cheltuieli de judecată în toate

instanțele.

Pentru

a pronunța aceasta hotărâre,

Curtea

a reținut ca imobilul in litigiu, în compunerea

evidențiată în CF nr. 8011 Cluj top. 1541, adică la subsol două camere cu

dependințe, parter patru camere cu dependințe și la etaj patru camere cu

dependințe, a trecut în întregime în proprietatea Statului Român și folosința

Sfatului Popular Cluj, intabulați prin încheierea CF nr. 4327 din 29 noiembrie 1955

sub B 12-13, în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950 și listei anexă la

acest decret.

atare, în condițiile în care, prin actul de naționalizare, s-a recunoscut

calitatea de proprietari tabulari ai antecesorilor reclamantelor și

intervenientei, imobilul fiind preluat de Statul Român de la D.L. și soția sa, născută

B.E., aspect ce rezultă cu claritate din lista anexă la decret și din actele

existente la filele 10-11 și 77, dosar nr. 4610/1998 al Tribunalului Cluj, au

fost înlăturate apărările pârâților, conform cărora proprietatea asupra

imobilului litigios, ar fi aparținut unei instituții maghiare cu sediul la

Budapesta.

Ulterior

naționalizării, respectiv prin încheierea de CF nr. 2130 din 4 februarie 1997,

imobilul a fost dezmembrat în două parcele cu numere top. noi. Mai exact, s-a

format parcela cu nr. top. nou 1541/1 de 274 mp., cu construcția existentă,

transcrise sub B 1-2 în proprietatea Statului Român și administrarea operativă

a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, în CF colectivă nr. 120.913

(unde terenul de 274 mp. constituie parte indiviză comună) și respectiv, CF

individuală nr. 120.914 Cluj-Napoca top. 1541/1/1-1541/l/IV, cuprinzând cele

patru apartamente aflate în clădire, conform folosinței faptice a chiriașilor.

(f. 22-23, 199, 201 dosar tribunal 4610/ 1998).

Cealaltă

parcelă cu nr. top nou format 1541/2, teren și curte de 500 mp. s-a reînscris

sub A+2 în CF inițială nr. 8011 Cluj (f. 17, 191-198 același dosar).

În

baza Protocolului nr. 28.871 din 30 iulie 1996, încheiat între Consiliul Local

al municipiului Cluj-Napoca și mandatara SC C. SA Cluj, protocol menționat în

toate contractele de vânzare-cumpărare, aceasta din urmă a înstrăinat prin

contractul de vânzare-cumpărare din 6 noiembrie 1996, apartamentul nr. 4 cu nr.

top. 1541/l/IV în suprafață utilă de 157,18 mp. soților G.P. și S., intabulați

sub B 1-2 prin încheierea nr. 3879 din 3 martie 1997 în CF individuală nr. 121.247

Cluj-Napoca.

Apoi,prin

contractul de vânzare-cumpărare din 20 decembrie 1996, s-a înstrăinat din

același imobil apartamentul nr. 3 cu nr. top. 1541 /1 /III în suprafață utilă

de 89,16 mp, soților H.S. și H.D.A., intabulați sub B 1-2 în CF individuală

121.538 Cluj-Napoca prin încheierea de CF nr. 4.827/1997.

În

final,prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 33.115 din 6 martie 1997, s-a

înstrăinat și apartamentul 2 cu nr. top. 1541/1/II în suprafață utilă de 68,33

mp. soților I.N. și I.I., intabulați sub B 1-2 în CF individuală nr. 124.898

Cluj-Napoca, prin încheierea de CF nr. 16.479 din 15 octombrie 1997.

Respectând

îndrumările date de instanța de recurs, prin decizia de casare, Curtea,

cenzurând valabilitatea actului de naționalizare, a apreciat că,

raportat la

dispozițiile art. II din Decretul nr. 92/1950,

care excludeau de la naționalizare

imobilele proprietatea anumitor categorii socio-profesionale (muncitorilor, funcționarilor,

micilor meseriași, intelectualilor profesioniști și pensionarilor), a apreciat

imobilul

în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român, fără titlu valabil.

Constatându-se

ca trecerea imobilului în litigiu în proprietatea Statului Român s-a făcut fără

titlu valabil, concluzia instanței a fost in sensul ca

imobilul in litigiu

nu putea face obiectul

vânzării către chiriași, pentru simplul considerent că

nu intra sub

incidența Legii nr. 112/1995, al cărei domeniu de aplicare era strict limitat,

referindu-se exclusiv la categoria imobilelor preluate cu titlu,

nu și la cele

preluate fără titlu valabil.

Curtea

a mai reținut că toate cele 3 contracte de vânzare-cumpărare

încheiate de

Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca prin mandatar, cu soții G.P. și S.,

H.S. și D.A., precum și I.N. și I.,

au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 112/1995,

care circumscriu strict obiectul de aplicare a acestui

act normativ,

precum

și a prevederilor art. 9 din aceeași lege,

ce instituie în mod expres condiția

suspensivă asupra vânzării și respectiv cumpărării apartamentelor ocupate de chiriași,

necunoașterea

legii neputând fi invocat de către pârâți.

În

ceea ce privește atitudinea subiectivă a cumpărătorilor

la momentul

încheierii celor trei contracte de vânzare-cumpărare, pe lângă aspectele

prezentate anterior, ce atrag sancțiunea nulității absolute a contractelor,

încheiate cu nerespectarea unor norme cu caracter prohibitiv, Curtea a apreciat

că aceștia au fost de rea credință, fără nici o excepție, având în vedere

următoarele motive:

În

primul rând, toți chiriașii imobilului în litigiu știau ab initio că locuiesc

într-un edificiu (vilă) care nu a fost construit de Statul Român și prin simpla

consultare a conținutului cărții funciare, ar fi putut cunoaște că Statul Român

nu era adevăratul proprietar al imobilului, fiind naționalizat în timpul

regimului comunist, de la antecesorii apelantelor.

Apoi, cu diligente

minime la organele administrative abilitate, pârâții persoane fizice ar fi

putut să cunoască faptul că moștenitoarele proprietarilor tabulari, au promovat

cereri pentru imobilul litigios, înregistrate sub nr. 876 din 24 iulie 1996 la Comisia Locală Cluj-Napoca pentru aplicarea Legii nr. 112/ 1995, cereri materializate pe

formular tipizat, în care a apărut ca fiind solicitată atât restituirea în

natură a imobilului, cât și despăgubiri, acestea din urmă fiind trecute în

paranteză, ca măsură reparatorie subsidiară restituirii în natură.

S-a

considerat ca soluția pronunțată de instanța de apel este în concordanță, atât

cu art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, cât și cu întreaga jurisprudență CE.D.O. invocată de apelante, respectiv cauza

Străin și alții contra României din 21 iulie 2005, cauza Păduraru contra României

din 1 decembrie 2005 și cauza Porțeanu contra României din 16 martie 2006.

Pârâții

fiind în culpă procesuală, în conformitate cu art. 274 raportat la art. 277 C.

proc. civ., au fost obligați în solidar la plata tuturor cheltuielilor de

judecată suportate de reclamante și intervenienta, în toate ciclurile

procesuale și gradele de jurisdicție anterioare, în sumă totală de 401.788.000

lei vechi (40.178,8 RON).

Împotriva deciziei

instanței de apel au formulat recurs, (I) la data de 22 octombrie 2008, pârâtul

Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, (II) la data de 30 octombrie 2008,

pârâții G.S., B.I.V., I.N. și I.I. si (III) la data de 28 octombrie 2008,

pârâții H.S. și C.D.C.M., prin care au criticat-o pentru nelegalitate sub

următoarele aspecte:

(I) Recurentul-parat Consiliul

local al municipiului Cluj-Napoca a criticat hotărârea instanței de apel, sub următoarele

aspecte:

Imobilul în litigiu a

trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Decretului de naționalizare nr.

92/1950, Statul intabulându-și dreptul de proprietate astfel obținut, potrivit

dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 115/1938.

Din

interpretarea per a contrario a prevederilor art. 2 din Legea nr. 10/20001, se

desprinde in mod clar ideea că prin imobil preluat cu titlu valabil se înțelege

imobilul preluat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data

preluării.

În

speță, la data naționalizării, proprietarii tabulari foloseau imobilul în

litigiu în scop de exploatare obținând venituri din această activitate, astfel

încât, după aprecierea recurentului, se încadrau in prevederile art. I pct. 2

din decret.

Așadar,

s-a reținut că imobilul a fost preluat de către Statul Roman cu respectarea

condițiilor impuse de Decretul nr. 92/1950. Titlul în baza căruia Statul Român

a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil este pe deplin legal și

valabil, imobilul încadrându-se în prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

În

ceea ce privește susținerile reclamanților apelanți cu privire la constatarea

nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare, încheiate de SC C.A. SA

și pârâți, s-a învederat instanței faptul că, la data încheierii acestora,

imobilul în litigiu cădea sub incidența Legii nr. 112/1995, iar dreptul de

proprietate al vânzătorului - Statul Roman - era înscris în cartea funciară.

analizarea relei sau bunei credințe a vânzătorului sau cumpărătorului, trebuie

avute în vedere dispozițiile art. 33 din Decretul lege nr. 115/1938, care

prevăd faptul ca, cuprinsul cărții funciare, cu excepția îngrădirilor și

excepțiilor legale, se consideră în folosul aceluia care a dobândit prin act

juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului

n-a fost notată în CF vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul acesteia sau

dacă s-a cunoscut prin altă cale această inexactitate, dispoziție legală

coroborată cu art. 32 din Decretul Lege nr. 115/1938 potrivit căreia dacă în CF

s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul

exista în folosul acesteia, principiul forței probante absolute a înscrierii în

apărând

terții dobânditori

bună credință de orice evicțiune anterioară titlului lor de dobândire.

Prin

urmare, atâta timp cât la data contractării în cartea funciară era înscris

dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu,

cumpărătorii având convingerea că dobândesc dreptul de proprietate de la

adevăratul proprietar al imobilului, iar reclamanții recurenți nu și-au notat

acțiunile în CF și nu au trimis notificarea către pârâți, nu se poate reține

reaua credință a cumpărătorilor, aceasta trebuind a fi dovedită, ceea ce în

speță nu s-a întâmplat.

S-a

arătat că pârâții - persoane fizice au fost de bună credință în momentul

încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Potrivit

art.

1898 C. civ.

buna-credință este credința achizitorului ca cel de la care a dobândit imobilul

avea toate însușirile cerute de lege spre a-i transmite proprietatea, fiind

suficient ca buna credința să fi existat în momentul încheierii contractului.

Pe tot parcursul derulării procesului reclamanta nu a făcut dovada relei

credințe a cumpărătorilor, chestiuni de fapt care trebuiau dovedite, iar până

la proba contrarie buna credință se prezumă.

În

concluzie, s-a susținut ca în momentul perfectării contractului de vânzare

cumpărare, proprietarul imobilului era Statul Român, iar reclamanții nu au

notificat nici Statul, nici proprietarul subsecvent în legătură cu o eventuală

intenție de revendicare.

În

situația în care Statul și-a înscris în cartea funciară titlul, având în vedere

efectul de publicitate față de terți, dreptul nu mai are caracter de aparență,

ci este un drept evident.

(II)

Recurenții-pârâți G.S., B.I.V., I.N. și I.I., H.S. si C.D.C.M., au criticat hotărârea

instanței de apel, sub următoarele aspecte:

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea

instanței de apel este nelegala, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, respectiv a art. 1 și 9 din Legea nr. 112/1995, art. 1898, art. 1899, art.

948 C. civ., raportat la art. 1295 C. civ. și art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

– în expunerea de motive a cererii de recurs fiind dezvoltate toate aceste

critici de nelegalitate.

S-a

susținut totodată că, prin hotărârea atacată s-a dat mai mult decât s-a cerut –

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât, fără nici

o solicitare din partea reclamantelor, instanța s-a pronunțat și asupra unei

unități distincte intabulată în CF nr. 121 247 Cluj - Napoca, cu nr. top.1541/1/IV,

având destinația de garaj.

Recurenții-pârâți

au susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind apărarea drepturilor omului, reclamantele nu sunt în posesia unui bun,

întrucât acestora nu li s-a recunoscut dreptul de proprietate pretins, printr-o

hotărâre judecătorească.

(III)

Recurenții-pârâți H.S. si C.D.C.M. au criticat hotărârea instanței de apel, sub

următoarele aspecte de nelegalitate:

Prima

critică se referă la depășirea limitelor apelului în rejudecare, ceea ce

echivalează cu necercetarea fondului, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ.

Decizia

instanței de apel a fost criticată și pe temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

întrucât instanța a dispus asupra a două chestiuni deja tranșate cu caracter

irevocabil, anume constatarea nelegalității trecerii imobilului în proprietatea

statului și anularea încheierii de carte funciară.

S-a

susținut si că, în cauză, nu s-a respectat principiul contradictorialității

asupra unor chestiuni de fapt cu relevanță în conturarea soluției de fond –

lipsa vizei de înstrăinare a imobilului la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 3.

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a invocat încălcarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 112/1995 relativ la

domeniul de aplicarea al legii, art. 948 C. civ., tratarea nelegală a

chestiunii legate de atitudinea subiectiva a pârâților la data perfectării

contractelor de vânzare-cumpărare – toate aceste critici de nelegalitate fiind

tratate pe larg în cuprinsul expunerii de motive a cererii de recurs.

La termenul de

judecata din 10 februarie 2010, recurenții-parați, prin reprezentantul lor convențional,

au invocat si susținut, in condiții de contradictorialitate, motivul de recurs

de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) rap. la art. 304

pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 105 alin. (2) din același cod,

privind nulitatea deciziei atacate pentru neîntocmirea încheierii de amânare a

pronunțării din data de 22 septembrie 2008, arătând că aceasta nulitate are un

caracter absolut.

Analizând cererile de

recurs formulate, cu prioritate din perspectiva acestui nou motiv de recurs, de

ordine publica - nulitatea deciziei atacate pentru neîntocmirea încheierii de

amânare a pronunțării din data de 22 septembrie 2008 - Înalta Curte le va

admite, cu consecința casării hotărârii atacate si trimiterii cauzei spre

rejudecare, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor

exprese ale art. 147 C. proc. civ., dezbaterile urmate in ședința se vor trece

in încheierea de ședința, care va fi semnata de judecători si grefier.

Dispozițiile legale susmenționate

au caracter imperativ, întrucât vizează un act de procedura al instanței, a cărui

existenta si conținut nu poate fi lăsat la îndemâna părților, ceea ce înseamnă

ca neîntocmirea încheierii de dezbateri - parte integranta a hotărârii judecătorești

atacate - conduce la nulitatea absoluta a hotărârii, cu toate consecințele ce

decurg din aceasta, reluarea procedurii de judecata din apel.

Din perspectiva cerințelor

impuse de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - sediul de drept comun

al nulităților actelor de procedura - hotărârea judecătoreasca atacata, căreia

ii lipsește una din părțile sale importante - încheierea de dezbateri – nu

poate fi salvata pe temeiul dispozițiilor art. 106 alin. (2) C. proc. civ., întrucât

vătămarea produsa părților nu poate fi înlăturata decât prin anularea ei.

Conținutul unei încheieri

de dezbateri circumstanțiază raportul juridic dedus judecații, întrucât

reflecta modul in care au fost asigurate si respectate garanțiile ce trebuie sa

însoțească procesul civil in fiecare etapa procesuala - publicitatea si

oralitatea dezbaterilor, contradictorialitatea, dreptul la apărare, egalitatea părților,

nemijlocirea si continuitatea, reprezentând de altfel reperul concret in raport

de care se apreciază condiția vătămării produsa părții/părților din dosar.

În ceea ce privește

celelalte motive de recurs, Înalta Curte nu le va mai analiza, dat fiind ca soluția

de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare, provocata de constatarea nulității

hotărârii atacate, are menirea de a asigura o judecata concreta si efectiva in

cel de-al doilea grad de jurisdicție - judecata din apel.

Pentru toate aceste

considerente de fapt si de drept, in conformitate cu art. 312 alin. (1) si (3)

C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va a

dmite recursurile

declarate de pârâții

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, G.S., B.I.V., I.N. și I.I., H.S.

si C.D.C.M. împotriva deciziei nr. 245/A din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, va

casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare, in condițiile art. 315