ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6433/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 20 noiembrie 2002, reclamanții

A.L.Z. și A.C.,

domiciliați în U.S.A și cu domiciliu ales la avocatul M.F. au chemat în

judecată pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Sighișoara, Comisia

constituită conform Legii nr. 10/2001 solicitând obligarea acestuia să le

restituie în natură imobilul înscris în C.F. 4519 Sighișoara, nr. top

1076/3,1079/1,1079/1/1, în prezent nr .top 1979/1/2,1979/2, compus din casă,

curte în suprafață de 580 mp din Sighișoara, județul Mureș.

Reclamanții și-au precizat acțiunea la

data de 10 februarie 2003 în sensul că solicită pe lângă restituirea în natură

a imobilului în litigiu și anularea dispoziției nr. 398 din 26 septembrie 2001

emisă de Primarul municipiului Sighișoara, de care au luat cunoștință în

prezentul proces cu ocazia depunerii întâmpinării de către pârât.

Față de această precizare, pârâtul a

invocat excepția tardivității formulării contestației, peste termenul de 30 de

zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, câtă vreme dispoziția

a fost comunicată prin adresa nr. 8477 din 30 noiembrie 2001 mandatarei

reclamanților, iar contestația introdusă la data de 20 noiembrie 2002.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă

nr. 318 din 14 aprilie 2003 a respins ca tardiv formulată contestația precizată

de reclamanți împotriva dispoziției nr. 318 din 26 noiembrie 2001 emisă de

Primarul municipiului Sighișoara.

Instanța de fond a reținut din

înscrisurile depuse la dosar că, prin procura specială semnată de reclamant la

data de 9 mai 2001, mandatara împuternicită B.M. din Sighișoara a trimis prin

executorul judecătoresc K.A. către Primăria municipiului Sighișoara

somația-notificare nr. 15 din 17 mai 2001 solicitând diferența de despăgubire

pentru imobilul expropriat în anul 1981; notificarea nr. 355 din 8 august 2001

privind acordarea despăgubirilor materiale pentru terenurile dezmembrate din

cel preluat, reînscrise în C.F. nou 9700 Sighișoara și notificarea nr. 728 din

16 octombrie 2001 privind restituirea în natură a imobilului în litigiu,

notificare prin care B.M. a fost împuternicită să-i reprezinte în fața

organelor competente.

Conformându-se dispozițiilor Legii nr.

10/2001, Primarul municipiului Sighișoara a emis dispoziția nr. 398 din 26

noiembrie 2001 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului

la care se referea notificarea nr. 718/2001 și în baza cererilor executorului

judecătoresc cu nr. 15/2001 și 355/2001 a aprobat acordarea de despăgubiri cu

deducerea plății de 80.000 lei din anul 1981 pentru imobilul în cauză.

Dispoziția nr. 398 din 26 septembrie 2001

a fost comunicată mandatarei reclamanților prin adresa nr. 8477 din 30

septembrie 2001, împrejurare necontestată de părți.

Întrucât contestația de față a fost

introdusă la data de 20 septembrie 2002 deși comunicarea dispoziției a avut loc

la 30 septembrie 2001, tribunalul a respins ca tardivă contestația adresată cu

depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr.

10/2001.

S-a înlăturat apărarea reclamanților în

sensul că nu le este opozabilă comunicarea dispoziției către mandatara B.M. cu

motivarea că, reclamantul, prin procură specială a împuternicit-o pe B.M. să-l

reprezinte la întocmirea actelor pentru redobândirea proprietății iar prin

notificarea nr. 728/2001, ambii reclamanți au mandatat pe aceeași B.M. să-i

reprezinte în fața organelor competente ceea ce înseamnă că aceasta putea să-i

reprezinte în toate fazele referitoare la soluționarea cererii, inclusiv să

primească comunicările și să depună documentele necesare.

Apelul declarat de reclamanți împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 114/A din 18

septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

S-a reținut că, în mod judicios,

tribunalul a stabilit că potrivit procurilor speciale aflate la dosar,

reclamanții au mandatat-o pe B.M. să-i reprezinte la întocmirea actelor pentru

redobândirea proprietății imobiliare precum și în fața organelor competente,

atribuite ce includ și formularea contestației împotriva dispoziției emisă de

persoana deținătoare, contestație ce s-a depus la data de 20 septembrie 2002 cu

depășirea termenului prevăzut de art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr.

10/2001.

În termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., reclamanții au declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții susțin în esență că instanța

de apel a aplicat greșit regulile contractului de mandat ceea ce a condus la

pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Astfel, se menționează că numai

recurentul A.L.Z. a dat procura specială din data de 9 mai 2001 numitei B.M.

pentru o singură operațiune judiciară și anume de a depune actele necesare

pentru redobândirea proprietății imobiliare în litigiu.

În executarea acestui mandat, B.M. a

depus notificarea prin executorul judecătoresc.

În procura specială, B.M. nu a fost

mandatată să primească comunicarea dispoziției emisă de primar și nici să

formuleze contestație la instanța competentă împotriva dispoziției.

Ca urmare nici până în prezent dispoziția

nr. 398 din 26 noiembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Sighișoara nu le-a

fost comunicată legal la domiciliul din U.S.A., așa încât contestația introdusă

la data de 20 noiembrie 2002 se încadrează în termenul legal prevăzut de art.

24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.

Pe fond, recurenții au solicitat anularea

dispoziției contestate și să se dispună restituirea în natură a imobilului.

Recursul declarat este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

La dosarul instanței de fond se află

procura specială autentificată din 9 mai 2001 prin care recurentul-reclamant

A.L.Z. domiciliat în SUA o împuternicește pe numita B.M. din Sighișoara “să îl

reprezinte la întocmirea actelor pentru redobândirea proprietății din

Sighișoara. Altă procură specială nu mai există printre actele depuse la dosar.

Înscrisul de la dosarul tribunalului, la

care, de asemenea instanțele au făcut referire, este notificarea nr. 728 din 16

octombrie 2001, semnată numai de mandatara B.M., întocmită în numele

recurenților-reclamanți și adresată Primăriei Sighișoara prin executorul

judecătoresc.

Într-adevăr, în finalul acestei

notificări există fraza „împuternicim pentru aceasta pe B.M. să mă reprezinte

în fața organelor competente”, dar această stipulare nu are nici o valoare

juridică câtă vreme notificarea nu este semnată de recurenții-reclamanți.

De fapt, notificarea semnată de B.M. este

întocmită tocmai pentru îndeplinirea mandatului dat de recurentul-reclamant la

data de 9 mai 2001.

Potrivit art. 1535 C. civ. mandatul „este

special pentru o afacere, sau pentru oarecare anume afaceri, ori este general

pentru toate afacerile mandatului”.

Mandatul conceput în termeni recurați

cuprinde numai actele de administrație iar când este vorba de înstrăinare,

ipotecare sau de „facerea unor acte ce trec peste administrația ordinară,

mandatul trebuie să fie special” (art. 1536 C. civ.).

Mandatarul nu putea face nimic „afară de

limitele mandatului său” (art. 1537 C. civ.).

Din perspectiva acestor dispoziții

legale, rezultă că recurentul-reclamant a dat un mandat special, la data de 9

mai 2001, prin care a împuternicit-o pe B.M. să îl reprezinte la „întocmirea

actelor pentru redobândirea proprietății” imobilului în litigiu.

În executarea acestui mandat, B.M. a

depus trei notificări, printre care și notificarea nr. 728 din 16 octombrie

2001 în care indică domiciliul recurenților din SUA și cere restituirea în

natură a imobilului în cauză.

Din procura specială enunțată, nu rezultă

că B.M. a fost abilitată să primească comunicarea dispoziției primarului și să

formuleze contestație, cum greșit au reținut instanțele.

Dispoziția nr. 398 din 26 noiembrie 2001

a fost comunicată mandatarei B.M. prin adresa nr. 8477 din 30 septembrie 2001

„pentru a o comunica solicitanților” așa cum rezultă din înscrisul de la

dosarul instanței de fond depus de intimata-pârâtă.

Prin urmare, intimata, în calitate de

persoană juridică ce deține imobilul, trebuia să comunice recurenților

dispoziția nr. 398/2001 la domiciliul acestora din SUA, numai într-o astfel de

modalitate comunicarea era legală și în raport de data comunicării s-ar fi

putut calcula termenul de 30 de zile precizat de art. 24 alin. (7) și (8) din

Legea nr. 10/2001.

Față de cele expuse, Curtea va reține că

recurenții-reclamanți au depus în termenul legal contestația din 20 septembrie

2002 împotriva dispoziției nr. 398/2001 emisă de Primarul municipiului

Sighișoara, dispoziție ce nu le-a fost comunicată la domiciliu.

Așa fiind, hotărârea instanței de apel

prin care a fost confirmată soluția tribunalului prin care s-a respins

contestația reclamanților ca tardiv formulată este nelegală în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Întrucât instanța de apel nu a cercetat

fondul pricinii, în baza art. 312 alin. (2) și (5) și art. 313 C. proc. civ.,

Curtea va admite recursul reclamanților, va casa decizia atacată și va trimite

cauza instanței de apel pentru rejudecarea apelului.

Pentru evocarea fondului, instanța de

apel va proceda conform art. 297 C. proc. civ. întrucât instanța de fond a

judecat procesul pe excepție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul

declarat de reclamanții A.L. și A.C. împotriva deciziei civile nr. 114/A din 18

septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, pe care o casează.

Trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie

2004.