ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2333/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 267 din 6 martie 2007 a

Tribunalului Mureș a respins acțiunea înaintată de reclamanții S.K. și S.L.

împotriva pârâtei Primăria Municipiului Târgu Mureș reținându-se următoarele

considerente:

Prin Dispoziția nr. 21815 din 9 iunie 2008 emisă de

Primarul Municipiului Târgu Mureș s-a dispus respingerea notificării

reclamanților reținându-se că nu și-au dovedit calitatea de persoane

îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001.

Din extrasul de C.F. 195 Târgu Mureș rezultă că la 3

aprilie 1961 sau B 15 a fost înscris dreptul de proprietate al lui S.E.,

dobândit prin cumpărare ca bun propriu, dar ulterior a fost radiat acest drept

și s-a restabilit situația anterioară în baza adresei nr. 1047/1962 și a

sentinței civile nr. 783/1962 a Tribunalului Mureș.

Cum nu există identitate între persoana înscrisă sub B

15 din C.F. și contestatori, și cum nu au fost depuse acte doveditoare privind

calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri

reparatorii, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.

3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel

reclamanții S.K. și L.S. iar prin decizia civilă nr. 67 din 8 mai 2009 a Curții

de Apel Târgu Mureș s-a respins apelul ca nefondat pentru următoarele

considerente:

În fapt conform copiei extrasului de C.F. 195 Târgu

Mureș, imobilul situat în Târgu Mureș, a fost proprietatea soților S.F. și

S.D.I. La 3 martie 1961 cei doi au vândut reclamantei S.E. imobilul, însă prin

sentința civilă nr. 783/1962 a fostului Tribunal popular Raional Mureș, dreptul

de proprietate înscris în favoarea lui S.E. a fost radiat și reînscris în

favoarea soților I. Ulterior în temeiul Decretului nr. 111/1951 imobilul a fost

trecut în proprietatea Statului Român de la soții I.

Astfel reține instanța de apel reclamanții nu au

calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs

reclamanții solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale

de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează

nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenții au învederat faptul că au dobândit de la

soții I. imobilul prin contract autentic de vânzare-cumpărare, vânzare la baza

căreia a stat autorizația emisă de Sfatul Popular în baza Decretului nr.

144/1958.

Se mai arată de către recurenti că, statul comunist

pentru a eluda propriile legi a inițiat acea procedură de anulare a

contractului de vânzare-cumpărare, iar radierea dreptului lor de proprietate

s-a făcut cu încălcarea legii.

Cum se consideră îndreptățiți la stabilirea măsurilor

reparatorii, recurenții au susținut că instanțele au făcut o greșită

interpretare și aplicare a legii.

Intimatul F.D. prin întimpinarea depusă la filele 9 –

10 s-a opus admiterii recursului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de

recurs și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte

reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau după

caz prin echivalent: - persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data

preluării în mod abuziv a acestora.

De prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Față de dispozițiile legale sus evocate, de faptul că

la data preluării imobilului, reclamanții nu aveau calitatea de proprietari,

(calitatea ce și-au pierdut-o ca efect al anulării contractului de vânzare –

cumpărare prin sentința civilă nr. 783/1962 a fostului Tribunal popular Raional

Mureș – situație necontestată de reclamanți) nu sunt incidente dispozițiile

art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Formularea cuprinsă în dispozițiile art. 3 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 10/2001, privind calitatea de proprietari a persoanelor

fizice la data preluării în mod abuziv a imobilelor, are semnificația că în

cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumbă

persoanei care pretinde dreptul potrivit principiului „

actori incumbit

probatio

”.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada calității de

proprietari ai imobilului (la data preluării abuzive a acestuia) de către

reclamanți, nu sunt incidente dispozițiunile art. 304 pct. 8 și a C. proc.

civ., urmând astfel a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții S.L. și S.K.

– decedat pe parcursul procesului și continuat de moștenitorii acestuia S.J.K.,

S.Z.B. și J.J.K. împotriva deciziei nr. 67/A din 8 mai 2009 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2010.