ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2333/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 267 din 6 martie 2007 a Tribunalului Mureș a respins acțiunea înaintată de reclamanții S.K. și S.L. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Târgu Mureș reținându-se următoarele considerente: Prin Dispoziția nr. 21815 din 9 iunie 2008 emisă de Primarul Municipiului Târgu Mureș s-a dispus respingerea notificării reclamanților reținându-se că nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001. Din extrasul de C.F. 195 Târgu Mureș rezultă că la 3 aprilie 1961 sau B 15 a fost înscris dreptul de proprietate al lui S.E., dobândit prin cumpărare ca bun propriu, dar ulterior a fost radiat acest drept și s-a restabilit situația anterioară în baza adresei nr. 1047/1962 și a sentinței civile nr. 783/1962 a Tribunalului Mureș.

Cum nu există identitate între persoana înscrisă sub B 15 din C.F. și contestatori, și cum nu au fost depuse acte doveditoare privind calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții S.K. și L.S. iar prin decizia civilă nr. 67 din 8 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente: În fapt conform copiei extrasului de C.F. 195 Târgu Mureș, imobilul situat în Târgu Mureș, a fost proprietatea soților S.F. și S.D.I. La 3 martie 1961 cei doi au vândut reclamantei S.E.

imobilul, însă prin sentința civilă nr. 783/1962 a fostului Tribunal popular Raional Mureș, dreptul de proprietate înscris în favoarea lui S.E. a fost radiat și reînscris în favoarea soților I. Ulterior în temeiul Decretului nr. 111/1951 imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român de la soții I. Astfel reține instanța de apel reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Recurenții au învederat faptul că au dobândit de la soții I. imobilul prin contract autentic de vânzare-cumpărare, vânzare la baza căreia a stat autorizația emisă de Sfatul Popular în baza Decretului nr. 144/1958. Se mai arată de către recurenti că, statul comunist pentru a eluda propriile legi a inițiat acea procedură de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, iar radierea dreptului lor de proprietate s-a făcut cu încălcarea legii. Cum se consideră îndreptățiți la stabilirea măsurilor reparatorii, recurenții au susținut că instanțele au făcut o greșită interpretare și aplicare a legii. Intimatul F.D. prin întimpinarea depusă la filele 9 – 10 s-a opus admiterii recursului. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau după caz prin echivalent: - persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. De prevederile Legii nr. 10/2001 beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Față de dispozițiile legale sus evocate, de faptul că la data preluării imobilului, reclamanții nu aveau calitatea de proprietari, (calitatea ce și-au pierdut-o ca efect al anulării contractului de vânzare – cumpărare prin sentința civilă nr. 783/1962 a fostului Tribunal popular Raional Mureș – situație necontestată de reclamanți) nu sunt incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Formularea cuprinsă în dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, privind calitatea de proprietari a persoanelor fizice la data preluării în mod abuziv a imobilelor, are semnificația că în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul potrivit principiului „ actori incumbit probatio ”. Cum în cauză nu s-a făcut dovada calității de proprietari ai imobilului (la data preluării abuzive a acestuia) de către reclamanți, nu sunt incidente dispozițiunile art. 304 pct. 8 și a C. proc. civ., urmând astfel a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții S.L. și S.K. – decedat pe parcursul procesului și continuat de moștenitorii acestuia S.J.K., S.Z.B. și J.J.K. împotriva deciziei nr. 67/A din 8 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2010.