ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2008

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 525/ F din 24 aprilie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de T.E. împotriva sentinței penale nr. 1120 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în dosarul nr. 13998/3/2006 și l-a obligat pe revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că prin cererea formulată s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1120 din 10 octombrie 2006 prin care T.E. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și de art. 271 din același cod. Apelul declarat de revizuient a fost respins prin decizia penală nr. 823/ A din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II- a penală, hotărâre care a rămas definitivă prin decizia nr. 887 din 19 februarie 2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. S-a mai reținut că în motivarea cererii de revizuire s-a susținut că martorii au declarat mincinos și că au apărut împrejurări noi. Prima instanță a constatat că nu s-a făcut dovada, printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanță a procurorului de aplicare a unei sancțiuni administrative, că martorii au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă și nici nu a fost invocată vreo împrejurare sau vreo probă nouă, care dacă ar fi fost cunoscută la data soluționării cauzei pe fond ar fi condus la altă soluție.

Revizuientul a declarat apel invocând aceleași motive din cererea de revizuire. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 149 din 9 iunie 2008, a respins apelul, ca nefondat, reținând că în mod corect prima instanță a reținut că nu s-a dovedit existența vreunui motiv de revizuire dintre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Revizuientul a declarat recurs susținând că există motive de revizuire întrucât este nevinovat și martorii audiați au făcut declarații mincinoase. Recursul nu este fondat. O hotărâre penală definitivă poate fi revizuită numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen. În motivarea cererii revizuientul a susținut că martorii audiați au dat declarații mincinoase și că au apărut indicii noi din care rezultă că este nevinovat.

În raport de motivele invocate, cererea își găsește temeiul în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., dar simplul fapt că se invocă cazuri de revizuire dintre cele prevăzute de lege nu este suficient pentru admiterea cererii. Astfel, revizuientul nu a precizat care sunt faptele sau împrejurările noi pe care le invocă, pentru a se putea stabili dacă acestea au fost sau nu cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și dacă, potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen., pe baza lor se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Se reține, de asemenea, că, potrivit art. 395 C. proc. pen.

, motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) din același cod, poate fi dovedit numai prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului, și numai în cazul în care instanța sau procurorul nu au putut examina fondul cauzei dovada existenței acestui motiv se poate face în cadrul procedurii de revizuire. În cauză revizuientul nu a dovedit în condițiile legale sus menționate că martorii audiați cu ocazia judecării cauzei în fond au comis infracțiunea de mărturie mincinoasă. Având în vedere considerentele expuse, Curtea reține că, nefiind dovedită existența cazurilor de revizuire invocate, legal și temeinic, cererea a fost respinsă ca nefondată.

Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuientul T.E. împotriva decizii penale nr. 149 din 9 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 27 august 2008.