ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2008

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 525/ F din 24

aprilie 2008, Tribunalul

București, secția

I

penală, a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de T.E.

împotriva

sentinței

penale nr. 1120 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul

București, secția a ll-a penală, în dosarul nr. 13998/3/2006 și l-a

obligat pe revizuient la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

S-a reținut că prin cererea formulată s-a

solicitat revizuirea

sentinței

penale nr. 1120 din 10 octombrie 2006 prin care T.E.

a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 6

ani închisoare, pentru

săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 271 din același cod. Apelul

declarat de revizuient a fost respins prin decizia

penală nr. 823/ A din 23

noiembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-

a penală, hotărâre care a rămas definitivă prin decizia nr. 887 din 19

februarie 2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală.

S-a mai reținut că în motivarea cererii de

revizuire s-a susținut

că

martorii au declarat mincinos și că au apărut împrejurări noi.

Prima instanță a constatat că nu s-a

făcut dovada, printr-o

hotărâre

judecătorească sau printr-o ordonanță a procurorului de

aplicare

a unei sancțiuni administrative, că martorii au comis

infracțiunea de mărturie mincinoasă și nici nu a fost invocată vreo

împrejurare sau vreo probă nouă, care dacă ar fi

fost cunoscută la

data soluționării

cauzei pe fond ar fi condus la altă soluție.

Revizuientul a declarat apel invocând aceleași motive din cererea de

revizuire.

Curtea de Apel București, secția

I

penală, prin decizia penală nr. 149 din 9 iunie 2008, a respins apelul,

ca nefondat, reținând că în

mod corect prima instanță a

reținut că nu s-a dovedit existența

vreunui

motiv de revizuire dintre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Revizuientul a declarat recurs susținând

că există motive de

revizuire

întrucât este nevinovat și martorii audiați au făcut declarații

mincinoase.

Recursul nu este fondat.

O hotărâre penală definitivă poate fi

revizuită numai în cazurile

și

în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

În motivarea cererii revizuientul a

susținut că martorii audiați au dat declarații mincinoase și că au apărut

indicii noi din care rezultă că

este nevinovat.

În raport de motivele invocate, cererea

își găsește temeiul în

dispozițiile

art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., dar simplul fapt că se invocă

cazuri de revizuire dintre cele prevăzute de

lege nu este

suficient pentru admiterea cererii.

Astfel, revizuientul nu a precizat care sunt faptele sau împrejurările

noi pe care le invocă, pentru a se putea stabili dacă

acestea au fost sau nu cunoscute de instanță la soluționarea cauzei

și dacă, potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen.,

pe baza

lor se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare.

Se reține, de asemenea, că, potrivit art. 395 C. proc. pen.

, motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin.

(1) lit. b)

din același cod, poate fi

dovedit numai prin hotărâre judecătorească

sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra

fondului, și numai în cazul în care instanța sau

procurorul nu au putut

examina

fondul cauzei dovada existenței acestui motiv se poate face

în cadrul

procedurii de revizuire.

În cauză revizuientul nu a dovedit în condițiile legale sus

menționate că martorii audiați cu ocazia

judecării cauzei în fond au

comis infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea reține că,

nefiind dovedită existența cazurilor de revizuire

invocate, legal și

temeinic, cererea a fost respinsă ca nefondată.

Constatând că nu există nici motive de

casare care să poată fi

luate în considerare din oficiu,

Curtea va respinge recursul, ca

nefondat,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuientul T.E. împotriva

decizii penale nr. 149 din 9 iunie 2008,

pronunțată

de Curtea de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul revizuient la plata

sumei de 140 lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27

august 2008.