ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2556/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele :

Prin sentința penală

nr. 442 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a

penală, în dosarul nr. 25102/3/2007, în baza art. 394 și urm. C. proc. pen.,

s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr.

1123/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în dosarul nr.

18392/3/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată de condamnatul, C.T., cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 09 iulie 2007

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat, spre competentă

soluționare, Tribunalului București, secția I-a penală, cererea de revizuire

formulată de condamnatul C.T. împotriva sentinței penale nr. 1123/2005

pronunțată de Tribunalul București, secția

I

a penală, în dosarul

nr. 18392/3/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006

a Înaltei Curți de Casație Justiție, prin care acesta a fost condamnat la

pedeapsa de 7 închisoare.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

I

a penală,

sub nr. 25102/3/2007.

A fost depus la

dosar un referat întocmit de Biroul executări penale.

La data de 14

septembrie 2007 a fost înaintat instanței, prin Serviciul Registratură,

referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate în

cauză, având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul C.T. Prin

referatul respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat

respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate

în susținerea acesteia nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Analizând actele

și lucrările dosarului Tribunalul a reținut

u

rmătoarele:

Prin sentința

penală nr. 1123/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în

dosarul nr. 18392/3/2004, inculpatul C.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 7

ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, fiind totodată achitat pentru o infracțiune de același tip

( fapta din 24 iunie 2004).

Hotărârea a

rămas definitivă prin decizia penală nr. 1019 din 21 decembrie 2005 a Curții de

Apel București și decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, fiind menținută pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată

inculpatului.

În motivarea

cererii de revizuire petiționarul a precizat că nu se face nevinovat de

comiterea faptei pentru care a fost condamnat, instanța de fond neadministrând

probele ce-i dovedeau nevinovăția. Astfel, a arătat că nu s-a solicitat

înregistrarea făcută de operatorul TV Antena 1, care a filmat așa-zisul

flagrant, material care i-ar fi demonstrat nevinovăția. Totodată, revizuentul a

învederat că în mod greșit i s-ar fi reținut starea de recidivă, iar martorul

denunțător R.C.M. este un traficant de droguri care 1-a denunțat pe el pentru a

beneficia de clemența organelor judiciare. Revizuientul și-a întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen.

Analizând cererea

de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., Tribunalul

București a constatat că situațiile invocate de revizuent, faptul că nu se face

vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, că nu au fost

administrate probe în dovedirea nevinovăției sale, făcând referire la unele

înregistrări efectuate de un operator de televiziune care a fost și martor

asistent la efectuarea percheziției sale corporale, au fost cunoscute și avute

în vedere de instanță la soluționarea în fond a pricinii și ulterior, a căilor

de atac, apel și recurs.

Totodată, s-a

constatat că vinovăția inculpatului a fost stabilită de instanțe în urma

administrării unui probatoriu, în cadrul procesului fiind audiați martorii B.G.D.

și C.F., proces-verbal de depistare în flagrant, proces-verbal de înseriere a

banilor, activitatea infracțională a inculpatului fiind supravegheată

îndeaproape de organele de urmărire penală, ocazie cu care s-a observat cum

inculpatul a înmânat denunțătorului drogurile, în urma percheziției corporale

asupra sa fiind găsiți banii înseriați.

În urma

analizării cererii de revizuire, prima instanță a apreciat că prin cererea

formulată petiționarul urmărește în fapt o reapreciere a materialului probator.

Împotriva

acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel revizuentul condamnat

C.T., solicitând desființarea sentinței penale atacate și pe fond, admiterea în

principiu, a cererii de revizuire pe motiv că nu a fost administrat întregul

probatoriu al cauzei, și anume înregistrările video ale operatorilor postului

"Antena 1", audierea martorului denunțător, care nu s-a prezentat în

instanță pentru a fi audiat, la nici un termen de judecată.

Prin decizia

penală nr. 121 din 8 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I-a penală, în dosarul nr. 25102/3/2007, s-a respins, ca neîntemeiat, apelul

declarat de condamnatul - revizuent C.T. împotriva sentinței penale nr. 442 din

9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, în termen legal a formulat recurs revizuentul

condamnat C.T. reiterând aceleași critici susținute în fața primei instanțe,

respectiv a instanței de apel.

Examinând

hotărârile pronunțate în cauză prin prisma criticilor formulate în scris și

susținute oral de către revizuentul condamnat C.T., pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, potrivit art. 385

14

C. proc. pen.,

dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea unei

hotărâri se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și

limitative de art. 394 C. proc. pen.

Potrivit art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se poate cere revizuirea unei hotărâri

când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Din analiza

actelor dosarului rezultă că revizuentul C.T. a fost condamnat la 7 ani

închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc ( fapta din 25

iunie 2004) prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen.

prin sentința penală nr. 1123/F din 14 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția I-a penală, în dosarul nr. 4119/2004, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 633 din 7 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

reținându-se următoarele:

La data de 25

iunie 2004, pe baza denunțului martorului R.C.M., organele de urmărire penală

au organizat un flagrant, în urma căruia a fost reținut inculpatul C.T. Astfel,

martorul l-a contactat telefonic, pe telefonul mobil pe inculpat, solicitându-i

8 doze de heroină, stabilind loc de întâlnire în zona Parcului Humulești. Martorul

denunțător a pus la dispoziția organelor de urmărire penală suma de 2 milioane

lei, formată din bancnote ale căror serii au fost înscrise într-un

proces-verbal. După ce a fost atent percheziționat de organele de urmărire

penală, martorul s-a întâlnit la ora și locul stabilite cu inculpatul. După o

scurtă discuție, martorul i-a înmânat inculpatului suma de 2 milioane lei,

primind în schimb o pungă de material plastic ce conținea 8 punguțe mai mici,

cu heroină. Imediat după aceea, martorul denunțător a predate organelor de

poliție drogurile ce îi fuseseră date de inculpat. S-a procedat la reținerea

inculpatului, asupra acestuia găsindu-se suma de bani predată de martor.

Deși inculpatul

a negat pe parcursul procesului penal săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost trimis în judecată, această apărare nu poate fi primită, fiind înlăturată

de materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile

denunțătorului R.C.M., procesul-verbal de înseriere a banilor, precum și

procesul-verbal de flagrant, activitățile sus­menționate fiind atestate și de

declarațiile martorului asistent B.G.

Din actele

dosarului rezultă că martorul denunțător R.C.M. a dat două declarații în cursul

urmăririi penale în care relatează că, în ultima perioadă de timp, se

aproviziona cu heroină de la "M."( identificat ca fiind inculpatul C.T.).

Declarațiile

martorului denunțător R.C.M., date în cursul urmăririi penale, s-au coroborat

cu faptele ce au rezultat din ansamblul probator administrat în cauză și, în

consecință, au fost evaluate și valorificate în mod corect de instanțele de

judecată la stabilirea situației de fapt și a vinovăției revizuentului C.T.

Împrejurarea că

audierea martorului denunțător R.C.M. nu a fost posibilă în fața instanțelor de

judecată, în pofida tuturor demersurilor depuse de instanță ( mandate de

aducere, verificări la INEP, la D.G.P și la D.G.P.M.B.), nu se circumscrie nici

unuia din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În ce privește

înregistrarea video și audio care ar fi fost realizată de operatorul postului

"Antena 1", pe care o invocă recurentul revizuent, Înalta Curte

reține că din nici o probă aflată la dosar, nu reiese că s-ar fi înregistrat

într-adevăr, o astfel de casetă. Astfel, în procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, nu există mențiuni în acest sens, iar martorul asistent

B.G., reporter la Pro Tv, nu a învederat că s-ar fi realizat o asemenea

filmare, deși a fost audiat în mod nemijlocit în fața instanței.

În consecință,

constatând că aspectele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul

dintre cazurile de revizuire expres și limitative prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., hotărârile atacate fiind temeinice și legale, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul condamnat C.T.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.T. împotriva deciziei

penale nr. 121 din 8 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I-a penală.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 august 2008.