ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2556/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 442 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în dosarul nr. 25102/3/2007, în baza art. 394 și urm. C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1123/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în dosarul nr. 18392/3/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată de condamnatul, C.T., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 09 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția I-a penală, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.T.

împotriva sentinței penale nr. 1123/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I a penală, în dosarul nr. 18392/3/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație Justiție, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 închisoare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I a penală, sub nr. 25102/3/2007. A fost depus la dosar un referat întocmit de Biroul executări penale. La data de 14 septembrie 2007 a fost înaintat instanței, prin Serviciul Registratură, referatul întocmit de procuror ca urmare a actelor de cercetare efectuate în cauză, având ca obiect cererea de revizuire formulată de condamnatul C.T. Prin referatul respectiv, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut u rmătoarele: Prin sentința penală nr. 1123/2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în dosarul nr. 18392/3/2004, inculpatul C.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind totodată achitat pentru o infracțiune de același tip ( fapta din 24 iunie 2004). Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1019 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel București și decizia penală nr. 633 din 07 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind menținută pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului. În motivarea cererii de revizuire petiționarul a precizat că nu se face nevinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat, instanța de fond neadministrând probele ce-i dovedeau nevinovăția.

Astfel, a arătat că nu s-a solicitat înregistrarea făcută de operatorul TV Antena 1, care a filmat așa-zisul flagrant, material care i-ar fi demonstrat nevinovăția. Totodată, revizuentul a învederat că în mod greșit i s-ar fi reținut starea de recidivă, iar martorul denunțător R.C.M. este un traficant de droguri care 1-a denunțat pe el pentru a beneficia de clemența organelor judiciare. Revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. Analizând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., Tribunalul București a constatat că situațiile invocate de revizuent, faptul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, că nu au fost administrate probe în dovedirea nevinovăției sale, făcând referire la unele înregistrări efectuate de un operator de televiziune care a fost și martor asistent la efectuarea percheziției sale corporale, au fost cunoscute și avute în vedere de instanță la soluționarea în fond a pricinii și ulterior, a căilor de atac, apel și recurs. Totodată, s-a constatat că vinovăția inculpatului a fost stabilită de instanțe în urma administrării unui probatoriu, în cadrul procesului fiind audiați martorii B.G.D.

și C.F., proces-verbal de depistare în flagrant, proces-verbal de înseriere a banilor, activitatea infracțională a inculpatului fiind supravegheată îndeaproape de organele de urmărire penală, ocazie cu care s-a observat cum inculpatul a înmânat denunțătorului drogurile, în urma percheziției corporale asupra sa fiind găsiți banii înseriați. În urma analizării cererii de revizuire, prima instanță a apreciat că prin cererea formulată petiționarul urmărește în fapt o reapreciere a materialului probator. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel revizuentul condamnat C.T., solicitând desființarea sentinței penale atacate și pe fond, admiterea în principiu, a cererii de revizuire pe motiv că nu a fost administrat întregul probatoriu al cauzei, și anume înregistrările video ale operatorilor postului "Antena 1", audierea martorului denunțător, care nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiat, la nici un termen de judecată.

Prin decizia penală nr. 121 din 8 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, în dosarul nr. 25102/3/2007, s-a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de condamnatul - revizuent C.T. împotriva sentinței penale nr. 442 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală. Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal a formulat recurs revizuentul condamnat C.T. reiterând aceleași critici susținute în fața primei instanțe, respectiv a instanței de apel. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma criticilor formulate în scris și susținute oral de către revizuentul condamnat C.T., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, potrivit art. 385 14 C. proc.

pen., dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente: Revizuirea unei hotărâri se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitative de art. 394 C. proc. pen. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se poate cere revizuirea unei hotărâri când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Din analiza actelor dosarului rezultă că revizuentul C.T.

a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc ( fapta din 25 iunie 2004) prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. prin sentința penală nr. 1123/F din 14 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, în dosarul nr. 4119/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 633 din 7 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se următoarele: La data de 25 iunie 2004, pe baza denunțului martorului R.C.M., organele de urmărire penală au organizat un flagrant, în urma căruia a fost reținut inculpatul C.T. Astfel, martorul l-a contactat telefonic, pe telefonul mobil pe inculpat, solicitându-i 8 doze de heroină, stabilind loc de întâlnire în zona Parcului Humulești.

Martorul denunțător a pus la dispoziția organelor de urmărire penală suma de 2 milioane lei, formată din bancnote ale căror serii au fost înscrise într-un proces-verbal. După ce a fost atent percheziționat de organele de urmărire penală, martorul s-a întâlnit la ora și locul stabilite cu inculpatul. După o scurtă discuție, martorul i-a înmânat inculpatului suma de 2 milioane lei, primind în schimb o pungă de material plastic ce conținea 8 punguțe mai mici, cu heroină. Imediat după aceea, martorul denunțător a predate organelor de poliție drogurile ce îi fuseseră date de inculpat. S-a procedat la reținerea inculpatului, asupra acestuia găsindu-se suma de bani predată de martor.

Deși inculpatul a negat pe parcursul procesului penal săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, această apărare nu poate fi primită, fiind înlăturată de materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile denunțătorului R.C.M., procesul-verbal de înseriere a banilor, precum și procesul-verbal de flagrant, activitățile sus­menționate fiind atestate și de declarațiile martorului asistent B.G. Din actele dosarului rezultă că martorul denunțător R.C.M. a dat două declarații în cursul urmăririi penale în care relatează că, în ultima perioadă de timp, se aproviziona cu heroină de la "M."( identificat ca fiind inculpatul C.T.).

Declarațiile martorului denunțător R.C.M., date în cursul urmăririi penale, s-au coroborat cu faptele ce au rezultat din ansamblul probator administrat în cauză și, în consecință, au fost evaluate și valorificate în mod corect de instanțele de judecată la stabilirea situației de fapt și a vinovăției revizuentului C.T. Împrejurarea că audierea martorului denunțător R.C.M. nu a fost posibilă în fața instanțelor de judecată, în pofida tuturor demersurilor depuse de instanță ( mandate de aducere, verificări la INEP, la D.G.P și la D.G.P.M.B.), nu se circumscrie nici unuia din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În ce privește înregistrarea video și audio care ar fi fost realizată de operatorul postului "Antena 1", pe care o invocă recurentul revizuent, Înalta Curte reține că din nici o probă aflată la dosar, nu reiese că s-ar fi înregistrat într-adevăr, o astfel de casetă.

Astfel, în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, nu există mențiuni în acest sens, iar martorul asistent B.G., reporter la Pro Tv, nu a învederat că s-ar fi realizat o asemenea filmare, deși a fost audiat în mod nemijlocit în fața instanței. În consecință, constatând că aspectele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire expres și limitative prevăzute de art. 394 C. proc. pen., hotărârile atacate fiind temeinice și legale, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.T. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.T. împotriva deciziei penale nr. 121 din 8 mai 2008 a Curții de Apel București, secția I-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.