ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2515/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 237 din 26 februarie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul I.G. împotriva sentinței penale nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, la data de 14 ianuarie 2008, s-a înregistrat referatul nr. 3030/III-6/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București având ca obiect cererea formulată de condamnatul I.G. prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 750 din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

În motivarea cererii, revizuientul a susținut, în esență, că este nevinovat, soluția de condamnare fiind greșită, pronunțată pe baza unui dosar „instrumentat la ordin”, ca urmare a faptului că a refuzat să accepte colaborarea cu organele de urmărire penală. Concluziile procurorului în urma efectuării cercetărilor premergătoare au fost de respingere a cererii de revizuire, pe motiv că nu este incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen. Tribunalul, cu prilejul examinării cererii de revizuire, a constatat că revizuientul a epuizat toate căile de atac prevăzute de lege împotriva sentinței penale nr. 750 din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, hotărârea de condamnare, fiind definitivă.

Fără a trece la o analiză pe fond a cauzei tribunalul a constatat că probele existente în dosarul cauzei infirmă, fără putință de tăgadă, susținerile inculpatului, care a negat, în mod constant, comiterea faptei. În final, tribunalul a apreciat, că nu este incident, nici unul din cazurile de revizuire, prevăzută de art. 394 C. proc. pen., fiind cu neputință, a se obține pe calea revizuirii, prelungirea probatoriului administrat într-o cauză, în care s-a pronunțat o hotărâre, rămasă definitivă. De altfel, revizuientul nu a indicat alte mijloace de probă, ci a solicitat o reevaluare a probatoriului administrat. Pentru aceste motive, la care s-a adăugat faptul că s-a încercat devoluarea întregii cauze numai pe baza susținerilor ce creionează o nouă situație de fapt, tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul I.G.

Apelul formulat de condamnatul revizuient I.G. împotriva sentinței penale nr. 237 din 26 februarie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 92/ A din 9 aprilie 2008. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, condamnatul revizuient I.G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și, susținând că, în mod greșit, cererea a fost respinsă, fără să se fi admis prelungirea probatoriului și stabilirea situației reale de fapt. Recursul este nefondat.

Analiza hotărârii atacate, prin prisma criticilor invocate, dar și a naturii revizuirii, de cale extraordinară de atac, admisibilă, numai în cazuri concrete și limitativ prevăzute de lege, a scos în relevanță caracterul nefondat al recursului, de față, nefiind nici un argument plauzibil, de natură a pune sub semnul îndoielii, temeinicia și legalitatea deciziei atacate. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat I.G. împotriva deciziei penale nr. 92/ A din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 august 2008.