ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2515/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237

din 26 februarie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de condamnatul I.G. împotriva sentinței penale nr.

750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că, la data de 14 ianuarie 2008, s-a înregistrat referatul

nr. 3030/III-6/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București având ca

obiect cererea formulată de condamnatul I.G. prin care a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 750 din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 11 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C.

pen.

În motivarea cererii, revizuientul

a susținut, în esență, că este nevinovat, soluția de condamnare fiind greșită, pronunțată

pe baza unui dosar „instrumentat la ordin”, ca urmare a faptului că a refuzat

să accepte colaborarea cu organele de urmărire penală.

Concluziile procurorului în

urma efectuării cercetărilor premergătoare au fost de respingere a cererii de

revizuire, pe motiv că nu este incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzută

de art. 394 C. proc. pen.

Tribunalul, cu prilejul examinării

cererii de revizuire, a constatat că revizuientul a epuizat toate căile de atac

prevăzute de lege împotriva sentinței penale nr. 750 din 23 iunie 2006

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, hotărârea de

condamnare, fiind definitivă.

Fără a trece la o analiză pe

fond a cauzei tribunalul a constatat că probele existente în dosarul cauzei

infirmă, fără putință de tăgadă, susținerile inculpatului, care a negat, în mod

constant, comiterea faptei.

În final, tribunalul a

apreciat, că nu este incident, nici unul din cazurile de revizuire, prevăzută de

art. 394 C. proc. pen., fiind cu neputință, a se obține pe calea revizuirii,

prelungirea probatoriului administrat într-o cauză, în care s-a pronunțat o

hotărâre, rămasă definitivă.

De altfel, revizuientul nu a

indicat alte mijloace de probă, ci a solicitat o reevaluare a probatoriului

administrat.

Pentru aceste motive, la

care s-a adăugat faptul că s-a încercat devoluarea întregii cauze numai pe baza

susținerilor ce creionează o nouă situație de fapt, tribunalul a respins

cererea de revizuire formulată de revizuientul I.G.

Apelul formulat de

condamnatul revizuient I.G. împotriva sentinței penale nr. 237 din 26 februarie

2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost respins, ca

nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 92/ A din 9 aprilie

2008.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, a declarat recurs, condamnatul revizuient I.G.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și, susținând că, în mod

greșit, cererea a fost respinsă, fără să se fi admis prelungirea probatoriului și

stabilirea situației reale de fapt.

Recursul este nefondat.

Analiza hotărârii atacate,

prin prisma criticilor invocate, dar și a naturii revizuirii, de cale

extraordinară de atac, admisibilă, numai în cazuri concrete și limitativ

prevăzute de lege, a scos în relevanță caracterul nefondat al recursului, de

față, nefiind nici un argument plauzibil, de natură a pune sub semnul

îndoielii, temeinicia și legalitatea deciziei atacate.

În raport cu cele arătate,

Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă,

ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând

astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru

apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuient condamnat I.G. împotriva deciziei

penale nr. 92/ A din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 august 2008.