ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2011

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința penală

nr. 811 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul București, secția a II-a penală, a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1643 F

din 3 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin

decizia nr. 3463/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere formulată

de revizuientul A.M.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că revizuientul a fost condamnat

prin sentința penală supusă revizuirii la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (4) și

(5) C. pen. și art. 84 alin. (2), art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934,

toate cu aplicarea art. 74 lit. b) și art. 76 lit. a), e) din Codul penal, iar

motivele invocate de către revizuient (împrejurarea că părțile vătămate și martorii

audiați au dat declarații neadevărate în procesul penal soluționat cu

condamnarea revizuientului) nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute

de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

S-a mai reținut că

revizuientul a mai formulat anterior o cerere de revizuire față de aceeași

sentință de condamnare, vizând aceleași aspecte, cerere soluționată prin

sentința dată în dosarul nr. 27408/3/2009 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin decizia penală nr. 274 din 14 decembrie 2010,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, revizuientul a declarat recurs, fiind reiterate

motivele menționate în cererea introductivă și în cererea de apel.

Recursul nu este

fondat.

Instanța de fond a

reținut în mod corect că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere

că temeiurile prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) C. proc. pen. nu sunt

incidente în cauză, argumentând detaliat soluția pronunțată.

Pe de altă parte,

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia în interesul

legii nr. 36 din 14 decembrie 2009 a statuat că sunt inadmisibile cererile

repetate de revizuire, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de

motive și apărări invocate în soluționarea acestora.

Or, revizuientul a

mai formulat anterior o cerere de revizuire a aceleiași sentințe, în care a

invocat existența unor fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cererii și reaprecierea materialului probator administrat în

cauză, așa cum rezultă din decizia nr. 2266 din 9 iunie 2010, pronunțată în

dosarul nr. 27408/3/2009.

Aceste aspecte au

fost verificate de instanța de apel care a constatat justificat că toate

motivele invocate de revizuient nu se regăsesc printre temeiurile prevăzute de

art. 394 alin. (1) C. proc. pen. și că acestea au fost formulate atât în căile

de atac cât și într-o cerere de revizuire anterioară, ceea ce evidențiază

inadmisibilitatea acestei noi cereri de revizuire.

În consecință, recursul

declarat este nefondat și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va fi respins.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. revizuientul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul A.M. împotriva deciziei penale nr. 274

din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2011.