ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2011

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 811 din 18 noiembrie 2010 Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1643 F din 3 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia nr. 3463/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere formulată de revizuientul A.M. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că revizuientul a fost condamnat prin sentința penală supusă revizuirii la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen.

și art. 84 alin. (2), art. 84 alin. (3) din Legea nr. 59/1934, toate cu aplicarea art. 74 lit. b) și art. 76 lit. a), e) din Codul penal, iar motivele invocate de către revizuient (împrejurarea că părțile vătămate și martorii audiați au dat declarații neadevărate în procesul penal soluționat cu condamnarea revizuientului) nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. S-a mai reținut că revizuientul a mai formulat anterior o cerere de revizuire față de aceeași sentință de condamnare, vizând aceleași aspecte, cerere soluționată prin sentința dată în dosarul nr. 27408/3/2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 274 din 14 decembrie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, revizuientul a declarat recurs, fiind reiterate motivele menționate în cererea introductivă și în cererea de apel. Recursul nu este fondat. Instanța de fond a reținut în mod corect că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere că temeiurile prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, argumentând detaliat soluția pronunțată. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia în interesul legii nr. 36 din 14 decembrie 2009 a statuat că sunt inadmisibile cererile repetate de revizuire, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora.

Or, revizuientul a mai formulat anterior o cerere de revizuire a aceleiași sentințe, în care a invocat existența unor fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cererii și reaprecierea materialului probator administrat în cauză, așa cum rezultă din decizia nr. 2266 din 9 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 27408/3/2009. Aceste aspecte au fost verificate de instanța de apel care a constatat justificat că toate motivele invocate de revizuient nu se regăsesc printre temeiurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. și că acestea au fost formulate atât în căile de atac cât și într-o cerere de revizuire anterioară, ceea ce evidențiază inadmisibilitatea acestei noi cereri de revizuire.

În consecință, recursul declarat este nefondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuientul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.M. împotriva deciziei penale nr. 274 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2011.