ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1442

din 13 decembrie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus, în

baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a cererii

de revizire formulată de condamnatul C.D., obligându-l totodată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 21 august 2006, s-a

înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 28289/3/2006,

cererea formulată de condamnatul C.D. prin care a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 1082 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1836 din 2 aprilie 2004

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, întocmind referatul la 17 august 2006, potrivit

dispozițiilor ar. 399 C. proc. pen., a solicitat respingerea, ca inadmisibilă a

cererii de revizuire formulată de revizuient, întrucât motivele invocate nu se

încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

Tribunalul București, secția

a I-a penală, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că motivul

invocat de revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art.

394 alin. (1) C. proc. pen., acesta având posibilitatea legală de a-și formula

apărări pe tot parcursul procesului penal și cu ocazia exercitării căilor

ordinare de atac, în cauză neexistând fapte și împrejurări noi, care să nu fi

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

De asemenea, s-a mai

constatat că revizuientul a încercat, pe calea revizuirii, să prelungească

probațiunea, întrucât a solicitat reaudierea martorilor ce au fost deja audiați

în fața instanței de fond cu ocazia cercetării judecătorești, declarațiile

acestora fiind evaluate pe rând de prima instanță, de instanța de prim control

judiciar, precum și de instanța de recurs.

Împotriva sentinței penale

sus-menționate revizuientul condamnat a formulat apel, în termen legal,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând motivele susținute în

fața primei instanțe.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 57/ A 12 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

același revizuient condamnat, obligându-l la plata sumei de 80 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, stabilind ca suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, să se avanseze din

fondul Ministerul Justiției.

S-a reținut că, în mod

corect, instanța de fond a respins cerere de revizuire formulată de condamnat,

nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca aceasta să fie

admisă în principiu.

De asemenea, instanța de

prim control judiciar a apreciat că „faptele sau împrejurările noi” în

înțelesul textului invocat de revizuient ca temei al cererii de revizuire,

trebuie să fie acele întâmplări, situații sau stări care, în mod autonom sau în

coroborare cu alte probe pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de

încetare a procesului penal sau de achitare.

S-a constatat că

revizuientul, învocând drept elemente noi declarațiile martorilor (A.N., F.Z.I.,

C.V.A.) deja audiați în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească

și copia raportului medico-legal al victimei N.A. și a procesului - verbal de

cercetare la fața locului, a solicitat o reevaluare a probelor anterior

administrate și deci, o reexaminare a situației de fapt a cauzei.

S-a conchis că toate celelalte

aspecte pe care le-a susținut revizuientul în sensul constatării erorilor

efectuate de instanțe pe parcursul soluționării cauzei se circumscriu unor

critici pe fondul cauzei, care nu pot fi analizate în calea extraordinară a

revizuirii.

Fiind nemulțumit de decizia

pronunțată, revizuientul condamnatul a formulat, în termen legal recurs,

invocând personal, precum și prin apărătorul desemnat din oficiu, motivele

expuse în detaliu în practicaua prezentei decizii.

Recursul formulat de

condamnat este nefondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele

hotărâri conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C.

proc. pen., constată că ambele instanțe au procedat corect atunci când au

respins cererea de revizuire și au apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Revizuirea unei hotărâri

poate fi cerută numai pentru cazurile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile

art. 394 C. proc. pen.

În raport de motivele

invocate de condamnat [(dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.)] și față

de conținutul referatului întocmit la 17 august 2006 de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, Înalta Curte constată că, în mod corect instanțele au

apreciat că cererea de revizuire este nefondată, întrucât revizuientul

condamnat nu a făcut dovada existenței unor situații sau împrejurări noi care

să nu fi fost cunoscute de instanțele anterioare și să poată constitui dovezi

în sprijinul netemeiniciei hotărârii de condamnare acestuia.

Se mai constată că

declarațiile și apărările inculpatului au fost reținute de instanța de

condamnare în măsura în care s-au coroborat cu dovezile administrate în cauză,

fiind înlăturate susținerile nesincere prin analiza amănunțită și temeinică a

probelor administrate în cauză, iar instanța de fond a procedat corect atunci

când a dispus condamnarea acestuia pentru fapta dedusă judecății, hotărârea

fiind ulterior menținută și în căile de atac.

De altfel, nici susținerile

revizuientului cu privire la nelegalitatea mandatului de arestare emis pe

numele său de un magistrat procuror și nu de un magistrat judecător și dat cu

încălcarea  drepturilor sale constituționale nu au legătură cu prezenta cauză

și nu pot fi reținute și analizate în această fază procesuală.

Toate celelalte aspecte

relevate în cadrul cuvântului la dezbateri sunt mai mult critici vizând fondul

cauzei, ce puteau și trebuiau a fi supuse atenției și analizei instanței de

condamnare și apoi cenzurii în căile de atac ordinare, prevăzute de legea

procesual penală.

Excepția de

neconstituționalitate invocată în legătură cu emiterea mandatelor de arestare este

inadmisibilă în contextul în care se constată că acestea nu au nicio legătură

cu obiectul cauzei deduse judecății.

Așadar, instanțele

anterioare au pronunțat hotărâri legale, ce vor fi menținute, Înalta Curte

urmând ca, în baza prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.D.

împotriva deciziei penale nr. 57/ A din 12 februarie 2007 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Conform dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient condamnat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului apărătorului

desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat C.D. împotriva deciziei penale nr. 57/

A din 12 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2007.