ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3744/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1136/F din 17 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală s-a respins cererea formulată de petentul-revizuent ca inadmisibilă și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că motivele invocate nu se regăsesc printre cazurile expres și limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 1136F din 17 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală a declarat apel revizuentul I.G. criticând sentința pentru netemeinicie, și solicitând admiterea cererii de revizuire, și din analizarea materialului probator să se constate că nu el este autorul faptei, criticând și modul abuziv în care a fost desfășurată urmărirea penală.

Prin Decizia penală nr. 797 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală s-a respins ca nefondat, apelul declarat și s-a dispus obligarea petentului-revizuent la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că pentru ca o cerere de revizuire, în baza art. 394 C. proc. pen. să poată fi admisă este necesară îndeplinirea a două condiții: să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe baza acestor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

În cauză, așa cum a rezultat din actele și lucrările existente la dosar instanța de fond a avut în vedere și a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru stabilirea situației de fapt reale, atât în probele de acuzare cât și ce în apărarea inculpatului.

Dacă prin solicitările formulate de condamnat nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța de fond - cazul în speță - cererea de revizuire nu poate fi admisă.

Referitor la susținerile condamnatului cum că, nu a săvârșit infracțiunea, și că urmărirea penală s-a făcut în mod abuziv, nu sunt aspecte care să caracterizeze fapte ori împrejurări noi în înțelesul art. 394 C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 797 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală a declarat recurs petentul-revizuent criticând decizia recurată pentru aceleași motive invocate în cererea de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 470 din 26 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală s-a admis recursul declarat de petentul-revizuent I.G., s-a casat Decizia penală nr. 797 din 21 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală și Sentința penală nr. 1136F din 17 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că motivele de revizuire invocate de către petentul-revizuent au fost examinate de către prima instanță în lipsa dosarului de fond, neavând astfel posibilitatea să verifice dacă faptele sau împrejurările noi invocate de către condamnat au fost sau nu cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În al doilea ciclu procesual, prin Sentința penală nr. 664 din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în Dosarul nr. 7278/3/2007 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 29 din 11 aprilie 1989 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, formulată de către petentul-revizuent I.G.

A fost obligat petentul-revizuent la plata către stat a sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Adresa nr. 2984/III-6/2004 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost remisă tribunalului spre competentă soluționare cererea formulată de petentul-revizuent I.G. prin care a solicitat, ca prin hotărâre să se dispună revizuirea Sentinței penale nr. 29 din 11 aprilie 1989 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.

În motivarea în fapt a cererii, petentul-revizuent a invocat împrejurarea că fapta de tentativă de omor nu există având în vedere că certificatul medico-legal atestă 6 - 7 zile de îngrijiri medicale și faptul că viața victimei nu a fost pusă în pericol.

Totodată, s-a mai arătat că nu el este autorul infracțiunii; că nu a aplicat el lovitura de cuțit, ci o altă persoană.

Un alt motiv de revizuire învederat de petentul-revizuent privește comportamentul abuziv al organelor de urmărire penală, pentru care a precizat că a făcut plângere și nu i s-a comunicat nici un răspuns.

Mai precizează că arestarea sa în perioada 25 septembrie 1988 - 27 septembrie 1988 a fost nelegală, nefiind emis mandat de arestare.

În drept, petentul-revizuent și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 și următoarele C. proc. pen.

Prin referatul întocmit în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de petent, ca inadmisibilă, cu motivarea că motivele invocate de către petent nu se regăsesc între cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

La dosar au fost depuse următoarele acte: împuternicire avocat oficiu, memoriu petent-revizuent. În cauză a fost atașat Dosarul de fond nr. 7344/3/2009 al Tribunalului București - secția a II-a penală, dosar care a reconstituit Dosarul penal 432/1989 al Tribunalului București.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că, în fapt, prin Sentința penală nr. 29 din 11 aprilie 1989 pronunțată de Tribunalul București în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. petentul revizuent I.G. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării unor drepturi, reținându-se în esență, că, în seara zilei de 15 martie 1988, aflându-se în prezența mai multor persoane, i-a aplicat o lovitură cu un cuțit numitului C.N. Conform art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire poate fi introdusă în următoarele cazuri: „când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau în interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia."

Instanța a apreciat că, în cauza dedusă judecății aspectele ce țin de încadrarea juridică dată faptei săvârșită de către petentul-condamnat în anul 1988, nu se circumscriu motivelor de revizuire astfel cum au fost prezentate mai sus.

De asemenea, petentul-revizuent nu a făcut dovada existenței unei împrejurări noi și necunoscute de către instanța de fond, iar susținerile sunt doar simple apărări de fond.

Și în ceea ce privește al doilea motiv de revizuire invocat - comportamentul abuziv al organelor de urmărire penală, instanța a apreciat că nu se înscrie în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., petentul-revizuent având la dispoziție alte mijloace procedurale prevăzute anume de lege pentru astfel de situații.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat apel revizuentul condamnat I.G., solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Au fost reiterate de către revizuent aceleași susțineri ca și cele pe fondul cauzei, respectiv faptul că nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor (față de concluziile certificatului medico legal, din care rezultă că, părții vătămate nu i-a fost pusă viața în primejdie), că pedeapsa aplicată este mult prea severă.

Prin Decizia penală nr. 180 din 24 august 2009, Curtea de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul I.G. împotriva Sentinței penale nr. 664/2009 a Tribunalului București - secția II-a penală.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul I.G., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire potrivit dispozițiilor art. 403 C. proc. pen.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul revizuent și-a întemeiat cererea de revizuire pe baza dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocând că nu este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat și că organele de urmărire penală au avut un comportament abuziv pe parcursul urmăririi penale.

Alin. (2) al art. 394 C. proc. pen. prevede: „cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Se observă din analiza textului de lege sus-menționat că trebuie întrunite cumulativ 2 condiții.

Pe de o parte, aspectele invocate să nu fi fost cunoscute instanțelor ce au soluționat cauza. Or, în speță, se constată că nu este întrunită această condiție deoarece recurentul a mai reiterat anterior aceste aspecte care au fost deja soluționate.

Pe de altă parte, motivele invocate trebuie să poată determina pronunțarea unei soluții diferite.

Nici această condiție nu este îndeplinită, în cauză fiind motivată soluția de condamnare a revizuentului în baza probelor administrate.

În consecință, motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul I.G. împotriva Deciziei penale nr. 180 din 24 august 2009 a Curții de Apel București - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.