ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2369/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1532 din 5 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 31454/3/2005, s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 635 din 25 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, formulată de condamnatul A.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a constatat că susținerile petentului din cererea de revizuire nu se circumscriu nici unuia din cazurile de revizuire expres și limitativ reglementate de art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul A.D.

solicitând admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., având în vedere că martorii audiați în cauză au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. Ca și în cererea adresată primei instanțe și în apel, condamnatul revizuient arată că a fost condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, prin sentința penală nr. 635 din 25 iunie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, întrucât ancheta s-a făcut în mod abuziv, martorii fiind îndemnați să facă declarații mincinoase, iar probele au fost greșit evaluate de către instanțe. Prin decizia penală nr. 62 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat cu motivarea că niciunul din aspectele invocate și care s-ar circumscrie prevederilor art. 394 lit. a) și b) C. proc.

pen., nu sunt aplicabile în speța de față. Împotriva deciziei a declarat, în termen legal, recurs condamnatul. El reiterează motivele din cerere și din apel. Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Deși recurentul revizuient afirmă că martorii au dat declarații mincinoase nu s-a făcut dovada printr-o hotărâre judecătorească ori prin ordonanța procurorului că aceste persoane au fost condamnate definitiv ori sancționate administrativ pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, așa cum prevăd dispozițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen. Nici cealaltă critică referitoare la o eventuală greșită apreciere a probelor nu reprezintă unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., aceste aspecte putând fi invocate în căile ordinare de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.D. împotriva deciziei penale nr. 62 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2006.