ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.03.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4057/2006

HOTĂRÂRE
13.03.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4057/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1594 din 13

decembrie 2005 Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 403 alin.

(3) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 28 din 2 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin decizia penală nr. 921 din 8 februarie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, formulată de revizuienții N.G. și N.C.M.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut că cererea

de revizuite nu e admisibilă în principiu.

Temeiul juridic al cererii, îl

constituie dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care

condiționează revizuirea unei hotărâri de aflarea unor cauze sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Instanța a reținut că suplimentarea

probatoriului pe calea revizuirii nu este posibilă iar faptul că revizuienții

au formulat în paralel o plângere penală față de martorii D.G. și P.E.V. pentru

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă constituie caz de revizuire

potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în condițiile în care se vor

conforma acestor dispoziții.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel revizuienții N.G. și N.C.M. criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie invocând dispozițiile art. 394 lit. b) C. proc. pen., cu privire

la martorii D.G. și P.E.V., reclamați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 260 C. pen.

Prin decizia penală nr. 203/ A

pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2006, Curtea de Apel București, secția

I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi condamnați,

concluzionând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., și art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În recursul declarat împotriva

hotărârilor pronunțate, recurentul își menține criticile formulate anterior, în

calea de atac exercitată în cauză.

Recursul nu este fondat.

Temeiul juridic al cererii de

revizuire formulat de revizuienți l-a constituit art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Conform art. 399 C. proc. pen.,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a efectuat cercetări pentru a

verifica temeinicia cererii, de revizuire fundamentată pe temeiul legal

invocat.

Cu privire la motivul întemeiat pe

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nu au fost efectuate

cercetări de către procuror așa încât, în mod corect instanța de apel a reținut

că în situația în care se va obține o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a

procurorului conform art. 395 alin. (2) C. proc. pen., se poate formula o nouă

cerere de revizuire în temeiul prevederilor art. 398 C. proc. pen.

Referitor la cazul de revizuire

prevăzut de art. 394 lit. a), în mod corect instanțele au apreciat că nu se

poate suplimenta probatoriul în raport de situația de fapt, atâta timp cât

hotărârea de condamnare a intrat în puterea lucrului judecat.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile, ca nefondate, și în

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați la cheltuieli

judiciare statului.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 203/ A din 13 martie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-07-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4582/2006
de Apel București) și ulterior a recursului declarat de inculpat (decizia penală nr. 3024 din 13 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). S-a apreciat că revizuientul nu a invocat fapte și împrejurări noi ce nu au fo
ÎCCJ 2010-03-15
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 979/2010
., cerere de revizuire de către P.I.M. care a susținut că nu a fost legal citat la urmărirea penală, că nu s-a dat eficiență faptului că partea vătămată a fost de acord cu încadrarea faptei în dispozițiilor art. 181 alin. (1) C. pen., că ma
ÎCCJ 2008-10-31
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3496/2008
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 843/F din 10 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr. 9702/3/2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cerere
ÎCCJ 2005-11-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6506/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 875din 16 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3098/2005, a fost respinsă, ca nefondată,
ÎCCJ 2007-01-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 284/2007
3 alin. (3) C. proc. pen., întrucât motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și art. 408 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 795 din 29 iunie 2006 a Tribunalului B
Sursă