ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4691/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 421 din 30 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (dosar nr. 368/2005), s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, formulată de condamnatul B.S., împotriva sentinței penale nr. 1142 din 24 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (dosar nr. 1836/2002), cu obligarea petentului la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinței prin care a fost condamnat, invocând greșita încadrare juridică dată faptei și solicitând audierea a doi martori.

Instanța de fond a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care să schimbe soluția pronunțată. Tribunalul a reținut că în cauză petentul a solicitat probe noi pentru a schimba calificarea faptei într-una mai ușoară, cu alt tratament sancționator și nicidecum fapte sau împrejurări noi, solicitând pe calea extraordinară a revizuirii continuarea probatoriului. Împotriva acestei soluții a declarat apel revizuientul-condamnat B.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cauză pot fi audiați martori noi, iar pe baza declarațiilor acestora, revizuientul își poate dovedi nevinovăția.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt și de drept prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut că apelul declarat este nefondat. Astfel, se reține că, prin sentința penală nr. 1142 din 24 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (dosar nr. 1836/2002), revizuientul a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), e) și d) C. pen. și art. 239 alin. (2) și (3) C. pen. Din verificarea acestei sentințe, se constată că și la fond petentul a solicitat audierea acestor martori, astfel că probele au fost cunoscute de instanță.

Constatându-se că împrejurările relatate prin cererea de revizuire au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, fond, apel, recurs, și nu s-a stabilit că martorii acuzării ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în această cauză, în mod justificat tribunalul a concluzionat că motivul de reformare invocat nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 412/ A din 31 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1472/2005 de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat B.S., care a reiterat motivele formulate în apel și a solicitat audierea a doi martori cu care să-și dovedească nevinovăția.

Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține ca recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, lucru pe care-l poate proba cu audierea a doi martori. În mod corect ambele instanțe au respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată, reținând că se solicită probe noi, în completarea celor administrate la judecarea cauzei în fond, iar pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata, prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări că erau cunoscute de instanțele de fond în fața cărora revizuientul și-a făcut aceeași apărare. Înalta Curte va respinge, în consecință, ca nefondat, recursul formulat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul- revizuient B.S. împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 31 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1472/2005 de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2005.