ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4691/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 421

din 30 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (dosar nr.

368/2005), s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, formulată de

condamnatul B.S., împotriva sentinței penale nr. 1142 din 24 noiembrie 2003,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală (dosar nr. 1836/2002), cu

obligarea petentului la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, petentul a solicitat

revizuirea sentinței prin care a fost condamnat, invocând greșita încadrare

juridică dată faptei și solicitând audierea a doi martori.

Instanța de fond a arătat că

în conformitate cu dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea

poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care să schimbe soluția

pronunțată.

Tribunalul a reținut că în

cauză petentul a solicitat probe noi pentru a schimba calificarea faptei

într-una mai ușoară, cu alt tratament sancționator și nicidecum fapte sau

împrejurări noi, solicitând pe calea extraordinară a revizuirii continuarea

probatoriului.

Împotriva acestei soluții a

declarat apel revizuientul-condamnat B.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că în cauză pot fi audiați martori noi, iar pe baza

declarațiilor acestora, revizuientul își poate dovedi nevinovăția.

Examinând hotărârea atacată,

prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, prin prisma celorlalte motive

de fapt și de drept prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de

apel a reținut că apelul declarat este nefondat.

Astfel, se reține că, prin

sentința penală nr. 1142 din 24 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală (dosar nr. 1836/2002), revizuientul a fost condamnat,

la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), e) și d) C.

pen. și art. 239 alin. (2) și (3) C. pen.

Din verificarea acestei

sentințe, se constată că și la fond petentul a solicitat audierea acestor

martori, astfel că probele au fost cunoscute de instanță.

Constatându-se că

împrejurările relatate prin cererea de revizuire au fost cunoscute de instanță

la data soluționării cauzei, fond, apel, recurs, și nu s-a stabilit că martorii

acuzării ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în această cauză,

în mod justificat tribunalul a concluzionat că motivul de reformare invocat nu

se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 412/

A din 31 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1472/2005 de Curtea de Apel

București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanță a constatat că nu

sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs revizuientul-condamnat B.S., care a reiterat motivele formulate

în apel și a solicitat audierea a doi martori cu care să-și dovedească

nevinovăția.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, reține ca recurentul a solicitat revizuirea

hotărârii de condamnare apreciind că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii, lucru pe care-l poate proba cu audierea a doi martori.

În mod corect ambele

instanțe au respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată, reținând că

se solicită probe noi, în completarea celor administrate la judecarea cauzei în

fond, iar pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata, prin prelungirea

administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări că erau

cunoscute de instanțele de fond în fața cărora revizuientul și-a făcut aceeași

apărare.

Înalta Curte va respinge, în

consecință, ca nefondat, recursul formulat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu

prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul- revizuient B.S. împotriva deciziei penale nr.

412/ A din 31 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1472/2005 de Curtea de Apel

București, secția I penală.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 august 2005.