ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3453/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200/

F din 17 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a

fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul

revizuient P.E. împotriva sentinței penale nr. 135 din 20 februarie 2001

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, cu obligarea acestuia la

600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu

avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că petentul condamnat în motivarea cererii

de revizuire a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., prin sentința penală nr. 135 din 20 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 3341 din 10

iulie 2003 a Curții Suprime de Justiție, întrucât din probatoriul administrat

la dosarul cauzei nu se poate reține vinovăția sa, instanțele analizând în mod

superficial actele existente la dosarul cauzei, impunându-se reaudierea

martorului D.E.

Față de motivele invocate de

condamnat, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută doar în cinci situații expres și limitativ prevăzute

de lege.

S-a arătat că este adevărat

că potrivit dispoziției art. 394 lit. a) C. proc. pen., netemeinicia hotărârii

de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal poate fi examinată însă

numai pentru fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțe la data

judecării, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât petentul a

solicitat o reapreciere a materialului probator administrat deja în cauză.

Totodată, nici prelungirea

probatoriului prin reaudierea martorului D.E. nu este posibilă în prezenta cale

de atac.

De altfel susținerile

petentului au fost relevate în fața instanțelor în căile ordinare de atac și

apreciate ca atare de instanța superioară, aceasta neputând face obiectul

prezentei căi ordinare de atac și întrucât motivele invocate de petent nu se

regăsesc în nici una din cele cinci situații amintite de, tribunalul a respins,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel revizuientul condamnat P.E., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, învederând că a fost condamnat pe nedrept,

întrucât nu a rezultat vinovăția sa din probe, iar cu ocazia dezbaterilor în

fond nu i s-a acordat cuvântul. Totodată pentru evidențierea nevinovăția sale a

solicitat reaudierea martorului D.E., arătând că sunt îndeplinite condițiile

legale pentru admiterea cererii sale de revizuire.

Prin decizia penală nr. 225

din 30 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 973/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul condamnat P.E. împotriva sentinței penale nr. 200 din 17 februarie

2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 4456/2004,

fiind obligat apelantul la 550.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care

200.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că în sprijinul cererii de revizuire, condamnatul P.E.

a învederat următoarele împrejurări: completul de judecată care l-a condamnat a

studiat superficial dosarul cauzei; vinovăția sa nu a fost dovedită prin

probele administrate, nu s-a efectuat o confruntare cu reclamantul B., pe care

inculpatul a solicitat-o; a solicitat reaudierea martorului D.E.; procurorul de

ședință nu a depus înscrisuri la dosarul cauzei; nu i s-a acordat ultimul

cuvânt la cercetarea judecătorească.

Curtea de apel a constatat

că revizuientul nu a invocat în mod expres vreunul din cazurile de revizuire

enumerate limitativ de art. 394 C. proc. pen. Instanța de apel a reținut că, în

ceea ce privește completarea probelor solicitate de condamnat, aceasta este

inadmisibilă în calea revizuirii, în măsura în care se tinde la o prelungire a

probațiunii, iar nu la fapte și împrejurări noi, așa cum prevede art. 394 lit. a)

C. proc. pen Orice alte cereri privind completarea probatoriului trebuiau să

fie formulate în cadrul celor trei grade de jurisdicție pe care le-a parcurs

cauza (fond, apel, recurs), astfel că instanța de apel a constatat că cererea

de revizuire nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute

expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen., considerând hotărârea primei

instanțe de respingere a cererii de revizuire ca temeinică și legală.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs revizuientul condamnat P.E. fără a arăta în

scris motivele.

Apărătorul recurentului

revizuient, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire formulată de condamnat, care

a susținut că este nevinovat și că în cauză s-ar impune reaudierea martorilor

pentru a-și proba nevinovăția, lăsând soluția la aprecierea instanței față de

împrejurarea că în opinia sa solicitarea revizuientului tinde la o prelungire a

probatoriului deja administrat.

La dosarul cauzei, recurentul

revizuient condamnat a depus un memoriu, reprezentând note scrise, în care a

arătat că la instanța de fond nu a fost lăsat să vorbească, că este suferind,

că a fost cercetat de un polițist care i-a cerut bani, în prezent fiind

cercetat, a fost condamnat fiind în imposibilitate de a lua cuvântul, deoarece

suferise două atacuri cerebrale, se va adresa unui tribunal internațional.

Examinând recursul declarat

de revizuientul condamnat P.E. împotriva deciziei instanței de apel, în raport

cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază recursul revizuientului condamnat ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 394 alin.

(1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei;

un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

un înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe,

considerând motivele revizuientului condamnat referitoare la nevinovăția sa,

completarea probelor, prin reaudierea martorului D.E., administrarea altor

probe, care tind spre prelungirea probațiunii și nu se circumscriu faptelor sau

împrejurărilor noi, precum și neacordarea ultimului cuvânt la cercetarea

judecătorească, că nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și

limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen., referitoare la

revizuire.

Așadar, Înalta Curte nu

poate reține criticile formulate de recurent, apreciind că instanța de apel a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, nefiind incident cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Totodată, verificând decizia

atacată, nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut

invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.E.

împotriva deciziei penale nr. 225 din 30 martie 2005 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va obliga recurentul revizuient condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat P.E. împotriva deciziei penale nr. 225

din 30 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 iunie 2005.