ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 515/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 10

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 2343/2005, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 156 din 16

decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 4296/2004.

A fost obligat petentul la 50 lei

(RON) cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub numărul 1294 din 12

aprilie 2005 condamnatul C.I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 156

din 16 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București.

În motivare s-a arătat că în mod

greșit s-a dispus prin încheierea din 29 aprilie 2005 a Curții de Apel

București, secția I penală, trimiterea cererii de revizuire spre competentă

soluționare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului s-a constatat că prin încheierea din 29 aprilie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală, cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 156 din 16 decembrie 2004 s-a înaintat în conformitate cu art. 397 C.

proc. pen., spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Această încheiere a intrat în

puterea lucrului judecat în data de 29 aprilie 2005.

În consecință, față de dispozițiile

legale în materie, o nouă cerere de revizuire pentru aceleași motive este

inadmisibilă, așa încât a fost respinsă, ca atare, văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termen legal, recurs condamnatul C.I., criticând-o, arătând în

scris a se constata că din dosarul cauzei și respectiv notele scrise a solicitat

suspendarea cauzei, a reclamat pe criminali, pentru care are probe, a contestat

la Curtea de Apel București, numai că nu i s-a dat curs revizuirii solicitate

legal, ci dosarul s-a atașat pur și simplu la dosarul nr. 2343/2005, solicitând

trimiterea dosarului penal nr. 1294/2005 pentru a fi judecate cauzele respective.

Examinând recursul declarat de

revizuientul petiționar C.I. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond,

atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu potrivit art. 385

6

C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului petiționar ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 394 alin. (1)

C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

- s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei;

- un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

- un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

- un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

- când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

corect prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuient.

Înalta Curte nu poate avea în vedere

apărările formulate de recurent, deoarece aspectele legate de aprecierea

probelor, nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 394

C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte consideră că sentința pronunțată este legală și temeinică sub toate

aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuientul petiționar C.I. împotriva

sentinței penale nr. 130 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția

I penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul petiționar C.I. împotriva sentinței penale nr. 130 din

10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

ianuarie 2006.