ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5248/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor și materialului

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 515 din 26

ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins,

ca nefundat, recursul declarat de revizuientul C.I. împotriva sentinței penale nr.

130 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva acestei decizii

revizuientul a introdus contestație în anulare cu motivarea că prin rezolvarea

juridică dată recursului s-a menținut soluția primei instanțe prin care i s-a

respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, apreciată de acesta ca fiind

greșită.

Examinând contestație în anulare sub

aspectul admisibilității sale în principiu se constată că aceasta nu întrunește

condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., pentru a fi admisă în principiu contestația trebuie făcută în termenul

prevăzut de lege, să se sprijine pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și să existe la dosar ori să fie depuse dovezile pentru cazul invocat.

Motivul invocat în contestație

privind nelegalitatea/netemeinicia soluției adoptate de instanța de recurs

excede câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., care se referă limitativ la următoarele cazuri:

a) cum procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) cum partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această

împiedicare;

c) prin instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i) C. proc. pen., cu privire la care

existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau

la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385

14

alin.

(1) ori 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

De altfel, prin decizia atacată s-a reținut că din

verificarea actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat că prin încheierea

din 29 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, cererea de

recuzare a sentinței penale nr. 156 din 16 decembrie 2004 s-a înaintat în

conformitate cu art. 397 C. proc. pen., spre competentă soluționare a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Încheierea amintită a intrat

în puterea lucrului judecat la data de 29 aprilie 2005. Această împrejurare a

și atras respingerea, ca inadmisibilă, a cererii ulterioare întemeiată pe

aceleași motive ce a format obiectul sentinței penale nr. 130 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Pentru considerentele arătate se va

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată, la data de 27

iunie 2006, de către contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 515 din

26 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei

penale nr. 515 din 26 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă contestatorul să plătească

statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 septembrie 2006.