ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5248/2006

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor și materialului din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 515 din 26 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefundat, recursul declarat de revizuientul C.I. împotriva sentinței penale nr. 130 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva acestei decizii revizuientul a introdus contestație în anulare cu motivarea că prin rezolvarea juridică dată recursului s-a menținut soluția primei instanțe prin care i s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, apreciată de acesta ca fiind greșită. Examinând contestație în anulare sub aspectul admisibilității sale în principiu se constată că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisă în principiu contestația trebuie făcută în termenul prevăzut de lege, să se sprijine pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și să existe la dosar ori să fie depuse dovezile pentru cazul invocat. Motivul invocat în contestație privind nelegalitatea/netemeinicia soluției adoptate de instanța de recurs excede câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., care se referă limitativ la următoarele cazuri: a) cum procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) cum partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare; c) prin instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) ori 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. De altfel, prin decizia atacată s-a reținut că din verificarea actelor și lucrărilor dosarului s-a constatat că prin încheierea din 29 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, cererea de recuzare a sentinței penale nr. 156 din 16 decembrie 2004 s-a înaintat în conformitate cu art. 397 C. proc. pen., spre competentă soluționare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Încheierea amintită a intrat în puterea lucrului judecat la data de 29 aprilie 2005. Această împrejurare a și atras respingerea, ca inadmisibilă, a cererii ulterioare întemeiată pe aceleași motive ce a format obiectul sentinței penale nr. 130 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Pentru considerentele arătate se va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată, la data de 27 iunie 2006, de către contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 515 din 26 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr. 515 din 26 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă contestatorul să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2006.