ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2709/2013

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

introdusă la această instan

ță la data de

2

aprilie

2013, contestatorul C.I. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 3353 din 19 octombrie 2012

a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

5654.6/59/2006, arătând că „din lipsa motivării soluției a fost pus în

imposibilitate de a-și exercita drepturile procedurale prevăzute de art. 6 C.

proc. pen. și art. 5

1

, art. 6, art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului raportate la art. 386 C. proc. pen., totul raportat la art. 363-art. 365,

art. 385

3

C. proc. pen.

Analizându-se în principiu,

contesta

ția

în anulare formulată potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă.

Analizând motivele invocate

de contestator Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se încadrează

în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen.,

împotriva

hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, în următoarele

cazuri:

a) c

ând procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu

a fost îndeplinită conform legii,

b) c

ând partea dovedește că

la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre aceasta împiedicare,

c) c

ând instanța de recurs

nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute

în art. 10 alin. (1) lit. f)-lit. i

1

), cu privire la care existau probe

în dosar,

d) c

ând împotriva unei persoane

s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) c

ând, la judecarea recursului

sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Conform dispozițiilor

art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contesta

ție în anulare pentru

motivele prevăzute de art. 386 lit. a)-lit. c), trebuie să se arate toate cazurile

de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în

sprijinul acesteia.

În cauză, contestatorul

nu a invocat și nu a indicat nici unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., și nici nu a prezentat nici un argument juridic în sus

ținerea acestuia.

Totodat

ă, verificând susținerile

invocate în cererea de contestație în anulare, se constată că acestea nu se încadrează

în niciunul din motivele prevăzute de lege.

De asemenea, Înalta Curte

verifică dacă cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut

de lege.

Potrivit art. 388 C. proc.

pen. „contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-lit. c)

și lit. e) poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea cel

mai târziu în 10 zile de la începerea executării (...)”.

Analizând actele aflate

la dosar Înalta Curte constată că cererea de contestație a fost depusă la data de

28 martie 2013, condamnatul C.I. fiind arestat în executarea pedepsei la data de

27 octombrie 2012.

Ori, față de termenul

de 10 zile prevăzut de 388 alin. (1) C. proc. pen., termen care se calculează de

la data începerii executării pedepsei, Înalta Curte constată că cererea condamnatului

a fost făcută cu depășirea termenului prevăzut de lege.

În consecin

ță, contestație în anulare

formulata de contestator, este inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare și

a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale

nr. 3353 din 19 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 5654.6/59/2006.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 septembrie 2013.