ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2140/2013

Asupra contestației în anulare de față; La data de 4 februarie 2013 contestatorul N.I. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4129 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 796/54/2012 și a solicitat admiterea contestației, motivele aflându-se la dosar. Prin Sentința penală nr. 123 din 20 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată plângerea penală formulată de petentul N.I., împotriva Rezoluției nr. 495/11/2/2012 din 14 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. A menținut rezoluția din 28 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din Dosarul nr. H2/P/2012.

Prin Decizia penală nr. 4129 din 12 decembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul N.I. împotriva Sentinței penale nr. 123 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, față de dispozițiile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea contestației în anulare, fără citarea părților. Dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) -i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Raportat la dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu contestația în anulare dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege - respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar. Înalta Curte constată că cererea de contestație formulată de contestatorul N.I.

nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi admisă, întrucât motivele invocate de contestator, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte constată, față de dispozițiile menționate și față de motivele invocate, că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 4129 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 796/54/2012. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 iunie 2013. Procesat de GGC - NN