ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2140/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

La data de 4 februarie 2013 contestatorul

N.I. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4129 din

12 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 796/54/2012 și a solicitat admiterea contestației,

motivele aflându-se la dosar.

Prin Sentința penală

nr. 123 din 20 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondată

plângerea penală formulată de petentul N.I., împotriva Rezoluției nr.

495/11/2/2012 din 14 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova. A menținut rezoluția din 28 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova din Dosarul nr. H2/P/2012.

Prin Decizia penală

nr. 4129 din 12 decembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul N.I. împotriva

Sentinței penale nr. 123 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, față de

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a

examinat admisibilitatea contestației în anulare, fără citarea părților.

Dispozițiile art. 386

C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) -i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.

Raportat la

dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța admite în principiu

contestația în anulare dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege -

respectiv dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege,

dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art.

386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă

dovezi care sunt depuse la dosar.

Înalta Curte constată

că cererea de contestație formulată de contestatorul N.I. nu îndeplinește

cerințele legii pentru a fi admisă, întrucât motivele invocate de contestator,

nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art.

386 C. proc. pen.

În consecință, Înalta

Curte constată, față de dispozițiile menționate și față de motivele invocate,

că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în

conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul N.I. împotriva

Deciziei penale nr. 4129 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 796/54/2012.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 18 iunie 2013.

Procesat

de GGC - NN