ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1513/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la această instanță la data de 05 februarie 2013, contestatorul C.S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2893 din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală pronunțată în dosarul nr. 30069/325/2011, arătând că „toate soluțiile sunt date incompatibile, respectiv ei și-au dat singuri soluțiile”, solicitând „casarea tuturor soluțiilor abuzive, în principal și, în subsidiar, rejudecarea corectă și completă”. Contestația în anulare este inadmisibilă. Analizându-se, în principiu, contestația în anulare, se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Conform dispozițiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a) -c), trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia. În cauză, contestatorul nu a invocat și nu a indicat nici unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., și nici nu a prezentat nici un argument juridic în susținerea acestuia. Totodată, verificând susținerile invocate în cererea de contestație în anulare, se constată că acestea nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de lege. În consecință, contestația în anulare formulată de contestator, este inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare și a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C . S . împotriva deciziei penale nr. 2893 din 19 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală pronunțată în dosarul nr. 30069/325/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 mai 2013.