ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1513/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea introdusă la această instanță la data de 05 februarie 2013,

contestatorul C.S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.

2893 din 19

septembrie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție – Secția penală pronunțată în dosarul nr. 30069/325/2011,

arătând că „toate soluțiile sunt

date incompatibile, respectiv ei și-au

dat singuri soluțiile”, solicitând „casarea tuturor soluțiilor abuzive, în

principal și, în subsidiar, rejudecarea corectă și completă”.

Contestația

în anulare este inadmisibilă.

Analizându-se,

în principiu, contestația în anulare, se constată că motivele

invocate de contestator nu se încadrează în nici

unul din cazurile prevăzute expres și

limitativ de art. 386 C. proc.

pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri:

a)

când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza

de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b)

când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de încunoștința

instanța despre această împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a

procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10

alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care

existau probe în

dosar;

d)

când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru

aceeași faptă;

e)

când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de

recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este

obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Conform

dispozițiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contestație în

anulare pentru motivele prevăzute de art. 386

lit.

a)

-c), trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le

poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia.

În

cauză, contestatorul nu a invocat și nu a indicat nici unul din motivele

prevăzute de art. 386 C. proc. pen., și nici nu a

prezentat nici un argument juridic în susținerea

acestuia.

Totodată,

verificând susținerile invocate în cererea de contestație în anulare, se

constată că acestea nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de

lege.

În

consecință, contestația în anulare formulată de contestator, este inadmisibilă

și urmează a se respinge ca atare și a-l obliga pe acesta la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul C

.

S

.

împotriva deciziei penale

nr.

2893 din 19

septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală

pronunțată în dosarul

nr.

30069/325/2011.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 2 mai 2013.