ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2556/2013

Asupra contestațiilor

în anulare de față:

La data de 12 iulie 2012, contestatorii S.I.

și S.N. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 2305

din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 2971/54/2009, susținând că motivele contestației le

vor depune după redactarea hotărârii contestată.

Contestatorii S.I. și

S.N. nu au depus motivele contestației, iar la data de 3 septembrie 2013, când

s-a analizat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare apărătorul

desemnat din oficiu a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de

dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. și a solicitat admiterea

contestațiilor în anulare formulate, arătând că instanța nu s-a pronunțat pe

cereri esențiale, respectiv pe prescripție cu privire la infracțiunea de fals.

Prin Decizia penală

nr. 2305 din 28 iunie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, de partea civilă Agenția Națională

de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și de

inculpații S.N. și S.I. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 9 martie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

A casat, în parte,

decizia penală atacată și, rejudecând în fond:

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.N. în pedepsele

componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și interzicerea pe o

durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.;

- 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen. și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64

lit. c) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002

modificată prin Legea nr. 230/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 litc) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea

art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatei S.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 4 ani

închisoare și 3 ani închisoare aplicate inculpatei S.N., aceasta urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată

de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de

pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea

art. 64 lit a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă prevăzută de

art. 71 alin. (2) C. pen.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului S.I. în pedepsele

componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din

Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C.

pen.;

- 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen. și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64

lit. c) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002

modificată prin Legea nr. 230/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C.

pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea

art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 4 ani

închisoare și 3 ani închisoare aplicate inculpatului S.I., acesta urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată

de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de

pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea

art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă prevăzută de

art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 64 și

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a obligat inculpații

S.N., S.I. și B.D.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL,

la plata sumei de 2.032.410 RON, cu titlu de prejudiciu la care se calculează

dobânda legală până la achitarea integrală a debitului către stat prin DGFP.

A obligat inculpații

și partea responsabilă civilmente, SC M. SRL, în solidar la plata sumei de

1.157.833 RON, cu titlu de prejudiciu, sumă la care se calculează dobânda

legală până la achitarea integrală a debitului, către statul român prin DGFP.

A menținut celelalte

dispoziții ale deciziei atacate și a respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpata B.D.G. împotriva aceleiași decizii.

În conformitate cu

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a

examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise

de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții

legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în

deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este

calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din

cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura

respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și

irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în care, calea

de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării

cererii.

Dispozițiile art. 386

C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din

cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași fapta;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1) din 1 ori art. 385 din 16 alin. (1) C. proc.

pen.

Față de dispozițiile

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare

prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare,

instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă - îndeplinește

condițiile prevăzute de lege - "respectiv dacă cererea de contestație este

făcută" în termenul "prevăzut de lege, dacă motivul pe care se

sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și

dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse

la dosar.

În speță,

contestatorii au formulat contestație, nu au motivat cererea și nu au depus

dovezi la dosar astfel cum prevăd dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, motivul

invocat de apărătorul desemnat din oficiu, nu poate fi primit, având în vedere

că instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la împlinirea termenului de

prescripție, în sensul că în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10

alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 124 și art.

122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit

împotriva inculpaților S.N. și S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de dispozițiile art. 290 C. pen.

În consecință, având

în vedere că cererea de contestație în anulare nu a fost motivată de

contestatori cât și față de motivele invocate de apărătorul desemnat din

oficiu, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, urmând a fi

respinse în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii S.I. și S.N.

împotriva Deciziei penale nr. 2305 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția Penală pronunțată în Dosarul nr. 2971/54/2009.

Obligă contestatorii

la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, azi, 03 septembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN