ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2556/2013

Asupra contestațiilor în anulare de față: La data de 12 iulie 2012, contestatorii S.I. și S.N. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 2305 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2971/54/2009, susținând că motivele contestației le vor depune după redactarea hotărârii contestată. Contestatorii S.I. și S.N. nu au depus motivele contestației, iar la data de 3 septembrie 2013, când s-a analizat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen. și a solicitat admiterea contestațiilor în anulare formulate, arătând că instanța nu s-a pronunțat pe cereri esențiale, respectiv pe prescripție cu privire la infracțiunea de fals.

Prin Decizia penală nr. 2305 din 28 iunie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și de inculpații S.N. și S.I. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. A casat, în parte, decizia penală atacată și, rejudecând în fond: A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatei S.N. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 litc) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei S.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 4 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate inculpatei S.N., aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară. A făcut aplicarea art. 64 lit a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului S.I.

în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.; - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și interzicerea pe o durată de 3 ani a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse de câte 4 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate inculpatului S.I., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

cu titlu de pedeapsă complementară. A făcut aplicarea art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 64 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. a obligat inculpații S.N., S.I. și B.D.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL, la plata sumei de 2.032.410 RON, cu titlu de prejudiciu la care se calculează dobânda legală până la achitarea integrală a debitului către stat prin DGFP. A obligat inculpații și partea responsabilă civilmente, SC M. SRL, în solidar la plata sumei de 1.157.833 RON, cu titlu de prejudiciu, sumă la care se calculează dobânda legală până la achitarea integrală a debitului, către statul român prin DGFP.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate și a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.D.G. împotriva aceleiași decizii. În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.

Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute, în care, calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Dispozițiile art. 386 C. proc.

pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași fapta; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) din 1 ori art. 385 din 16 alin. (1) C. proc.

pen. Față de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul primei etape de verificare prealabilă a îndeplinirii condițiilor de formă a contestației în anulare, instanța admite în principiu contestația în anulare numai dacă - îndeplinește condițiile prevăzute de lege - "respectiv dacă cererea de contestație este făcută" în termenul "prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt depuse la dosar. În speță, contestatorii au formulat contestație, nu au motivat cererea și nu au depus dovezi la dosar astfel cum prevăd dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen. De asemenea, motivul invocat de apărătorul desemnat din oficiu, nu poate fi primit, având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat cu privire la împlinirea termenului de prescripție, în sensul că în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților S.N. și S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de dispozițiile art. 290 C. pen. În consecință, având în vedere că cererea de contestație în anulare nu a fost motivată de contestatori cât și față de motivele invocate de apărătorul desemnat din oficiu, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, urmând a fi respinse în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii S.I. și S.N. împotriva Deciziei penale nr. 2305 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală pronunțată în Dosarul nr. 2971/54/2009. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, azi, 03 septembrie 2013. Procesat de GGC - NN