ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
12 din data de 04 februarie 2012 a Tribunalului Dolj în baza art. 13 alin. (1)
și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005,
cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.N.,
la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 65 C. pen.
după executarea pedepsei principale, în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art.
74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, stabilind termenul
de încercare în baza art. 86
2
C. pen. de 6 ani.
Pe durata termenului
de încercare, inculpatul a fost obligat se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj: să anunțe, în prealabil, orice schimbare
de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,
precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existență; să nu intre în legătură cu familia părții vătămate și nici cu partea
vătămată T.M.A.
S-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen.
S-a făcut aplicarea art.
71 alin. (5) C. pen.
A fost respinsă
acțiunea civilă formulată de partea civilă T.M.A.
În baza art. 350 alin.
(3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpatului N.N. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 20 din
10 august 2010, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
S-a dedus din
pedeapsa aplicată perioada prevenției de la 09 august 2010 la 04 februarie 2011.
A fost obligat
inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului.
În fapt s-a reținut că în
perioada aprilie-mai 2009, inculpatul N.N., profitând de încrederea câștigată
părții vătămate minore T.M.A. (16 ani și 8 luni la data respectivă, în prezent
17 ani și 7 luni) și martorului V.D.I. (concubinul părții vătămate) prin prisma
relațiilor de vecinătate dintre inculpat și familia martorului V.D.I. și
speculând situația financiară precară a acestora, i-a oferit părții vătămate
minore T.M.A. un loc de muncă în Anglia, constând în îngrijirea unei persoane
cu handicap și imobilizată în cărucior.
Discuțiile dintre inculpatul N.N.
și partea vătămată minoră T.M.A. s-au purtat, în prezența martorilor V.D.I. și V.A.,
în imobilul în care aceasta locuiește, situat în municipiul Craiova, învecinat
imobilului cu numărul 15, unde domiciliază inculpatul.
Pe fondul problemelor
financiare ale familiei părții vătămate minore T.M.A., generate de decesul
numitei V.D. (mama martorului V.D.I.) dar și de faptul că partea vătămată avea
în întreținere un copil minor, în vârstă de 5 luni, iar singurul venit îl
constituia salariul în sumă de 650 lei al martorului V.A., propunerea
inculpatului N.N. a fost acceptată.
Cu aceeași ocazie, inculpatul N.N.
a afirmat că are un loc de muncă și pentru martorul V.D.I., dar la scurt timp
i-a adus la cunoștință acestuia și părții vătămate că pentru început are
posibilitatea să îi ofere un loc de muncă doar părții vătămate minore minore T.M.A.,
iar în scurt timp va rezolva și problema locului de muncă și pentru martorul V.D.I.
Pentru a le forma convingerea
cu privire la realitatea locurilor de muncă, inculpatul le-a arătat celor doi
mai multe formulare tip „contract" în scopul de a le demonstra
seriozitatea ofertei sale.
În ziua de 03 iunie 2010,
partea vătămată minoră T.M.A. s-a deplasat cu autocarul, în Anglia, împreună cu
inculpatul N.N., cu concubina acestuia, minoră, P.C.D. și cu fiul minor al
inculpatului.
Contravaloarea transportului
pentru partea vătămată minoră T.M.A., în cuantum de 120 euro, a fost achitată
de inculpat, urmând să-i fie restituită, conform înțelegerii, după ce partea
vătămată minoră va câștiga primul salariu în Anglia.
În ziua următoare sosirii în
Anglia, inculpatul i-a propus părții vătămate să se prostitueze în folosul lui.
Urmarea refuzului categoric al
părții vătămate aceasta a fost lovită cu pumnii și picioarele de către
inculpat.
Partea vătămată minoră a fost
obligată, timp de aproximativ 4 luni, până în luna septembrie 2009, să practice
prostituția în Anglia în folosul inculpatului N.N., pentru care au mai
practicat prostituția, de bunăvoie și minora P.C.D. și sora acesteia, majoră, P.C.I.
Pentru a menține starea de
presiune fizică și psihică asupra părții vătămate, inculpatul N.N. a ars-o cu
țigara pe picior, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 10 zile
îngrijiri medicale, după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală din
10 august 2010 al I.M.L. Craiova.
Inculpatul a obligat-o pe
partea vătămată minoră T.M.A. să îl cheme în Anglia și pe martorul V.D.I., pe
care l-a agresat fizic și l-a supravegheat prin alte persoane de etnie rromă,
pentru a-l intimida să reclame organelor de poliție exploatarea sexuală a
părții vătămate.
În perioada în care inculpatul
a sechestrat-o pe partea vătămată, într-un imobil, pentru a nu anunța organele
de poliție, a continuat exploatarea ei sexuală, prin aducerea de clienți în
imobilul respectiv.
În acest timp, martorul V.D.I.
avea cunoștință de modalitatea în care partea vătămată minoră T.M.A. era
exploatată de către inculpat, însă era în imposibilitate de a o ajuta în mod
direct, sau să anunțe organele de poliție, datorită faptului că era agresat
fizic și însoțit în permanență de inculpatul N.N. sau de alte persoane
interpuse.
Urmarea intervenției
telefonice din țară a martorilor V.A. și T.F., în luna septembrie 2009,
inculpatul N.N. i-a adus în țară pe partea vătămată și pe martorul V.D.I., spunându-le
să nu sesizeze organele de poliție.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul N.N.
În apelul formulat de
parchet s-a arătat că sentința este netemeinică, deoarece modalitatea de
executare a pedepsei aplicate inculpatului nu este corect individualizată, nefiind
respectate criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) și (2) C. pen.
S-a arătat că în mod
neoportun instanța a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.
74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. și că în mod greșit a respins cererea de
constituire ca parte civilă a părții vătămate, apreciindu-se că nu sunt
dovedite daunele morale.
În apelul formulat de
inculpat, s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.
10 lit. a) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr.
237 din 05 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu
Minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție -DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr.
12 din data de 04 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj.
A respins ca nefondat
apelul formulat de inculpatul N.N.
A desființat în parte
sentința în sensul înlăturării dispozițiilor art. 86
1
și art. 86
2
C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. și în privința laturii civile a cauzei.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen. și a dispus executarea pedepsei potrivit
dispozițiilor art. 57 C. pen.
A admis acțiunea
civilă.
A obligat inculpatul
la plata sumei de 13.414,5 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale
către partea civilă T.M.A. (contravaloarea a 3000 euro).
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Criticile formulate
de inculpat în sensul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în raport cu mijloacele
de probă administrate, constatând că fapta inculpatului constând în racolarea
părții vătămate minore T.M.A. căreia i-a promis un loc de muncă licit,
transportarea și exploatarea sexuală a acesteia în Anglia, în perioada
iunie-octombrie 2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.
S-a mai reținut, de
asemenea, că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în
raport de dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă
prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a
fost săvârșită infracțiunea, datele ce caracterizează persoana inculpatului,
faptul că nu are antecedente penale.
S-a mai reținut,
totodată, că apelul formulat de Parchet este fondat cu privire la aplicarea
dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
S-a arătat că în
privința condiției prevăzute de art. 86
1
alin. (1) lit. c) C. pen.
ce vizează persoana condamnatului și conduita acestuia după săvârșirea faptei,
trebuie avute în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
Din declarațiile date
în cauză de partea vătămată și martori rezultă și faptul că partea vătămată și
concubinul acesteia au fost sunați de către inculpat care le-a cerut să nu
meargă la poliție și să reclame cu privire la cele întâmplate părții vătămate
în Anglia.
Având în vedere și
natura infracțiunii, împrejurările în care au fost săvârșită, partea vătămată minoră
fiind obligată să se prostitueze în folosul inculpatului, instanța de apel a apreciat
că doar pronunțarea unei hotărâri, fără executarea pedepsei aplicate, nu este
suficientă pentru a conduce la realizarea scopului educativ și preventiv al
pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
De asemenea, s-a
apreciat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea civilă formulată, având în
vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată
minoră, constituită parte civilă, care a fost agresată psihic și fizic de către
inculpat.
Împotriva acestei din
urmă decizii a declarat recurs inculpatul N.N., invocând cazurile de casare
prev. de art. 385
9
pct. 18 și 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reține
că recursul declarat de inculpat este nefondat, cazurile de casare invocate de
acesta, nefiind incidente în speță.
Criticile formulate
de inculpat în sensul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în raport cu mijloacele
de probă administrate, situație în care nu poate fi reținută comiterea unei
grave erori de fapt în accepțiunea disp. art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen., așa cum a solicitat apărătorul inculpatului. Astfel, fapta inculpatului
constând în racolarea părții vătămate minore T.M.A. căreia i-a promis un loc de
muncă licit, transportarea și exploatarea sexuală a acesteia în Anglia, în
perioada iunie-octombrie 2009, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.
În declarațiile date
de partea vătămată în faza de urmărire penală (fila 7 și 11 dosar u.p.) partea
vătămată a arătat că la sfârșitul lunii mai 2009 inculpatul i-a propus să
meargă în Anglia pentru a îngriji o fată cu nevoi speciale aflată în cărucior.
Pentru că a refuzat să se prostitueze, partea vătămată a fost amenințată și
lovită de către inculpat, fiind forțată să meargă „la stradă”, banii obținuți
fiind luați de către inculpat. A mai arătat că inculpatul l-a lovit și l-a
sechestrat pe V.D.I., concubinul părții vătămate, neputând lua legătura cu
acesta 2-3 săptămâni. După întoarcerea în țară partea vătămată și concubinul
acesteia au fost sunați de către inculpat care le-a cerut să nu meargă la
poliție și să reclame cu privire la cele întâmplate părții vătămate în Anglia.
A mai arătat că au fost căutați la domiciliu de către o persoană de etnie rromă
numit „T.” care a spus părții vătămate și concubinului „să aibă grijă dacă merg
la poliție”, precum și de alte persoane care le-au cerut să își retragă
plângerea și declarațiile împotriva inculpatului. A precizat că a fost bătută
de mai multe ori de către inculpat, acesta crezând că ascunde din banii
obținuți din prostituție, fiind arsă de către inculpat cu țigara la piciorul
stâng.
Fiind ascultată în
cadrul cercetării judecătorești partea vătămată a arătat aceleași împrejurări
în sensul că a fost indusă în eroare de către inculpat promițându-i-se un loc
de muncă la o persoană cu handicap și că a fost obligată de către inculpat să
se prostitueze în Anglia fiind amenințată și bătută de către acesta.
V.D.I., concubinul
părții vătămate a confirmat cele susținute de partea vătămată arătând că s-a
hotărât să se deplaseze în Anglia pentru că primise un telefon de la aceasta
care i-a spus că are probleme și că „o batjocorește N.”. Ajuns în Anglia,
martorul a fost înjurat și amenințat de către inculpat și închis de către
acesta într-o cămară a casei timp de două săptămâni întrucât martorul îi
spusese inculpatului că o să meargă la poliție dându-și seama că partea
vătămată se ocupă cu prostituția. A arătat că inculpatul a fost de acord ca el
și partea vătămată să se întoarcă în țară numai după ce tatăl martorei i-a spus
inculpatului că sunt căutați de poliție.
Potrivit raportului
de constatare medico-legală întocmit la data de 10 august 2010 de I.M.L.
Craiova, partea vătămată a prezentat două cicatrici hiperpigmentate ce pot fi
urmare a unor arsuri posibil produse cu țigara aprinsă, concluziile confirmând
susținerile părții vătămate cu privire la actele de violență exercitate
împotriva sa de către inculpat pentru a o determina să se prostitueze.
Nici criticile
formulate de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate, pedeapsa aplicată inculpatului,
fiind proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptelor comise,
instanțele dând eficiență tuturor criteriilor de individualizare judiciară a
pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen.
Natura infracțiunii
comise, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, dar și faptul
că inculpatul nu are antecedente penale, sunt împrejurări care justifică
regimul sancționator aplicat inculpatului de prima instanță de control
judiciar. Această instanță, urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial
Craiova în mod corect a desființat în parte sentința în sensul înlăturării
dispozițiilor art. 86
1
și art. 86
2
C. pen. și art. 71 alin.
(5) C. pen.
În cauză nu pot fi
identificate alte date care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicată
acestui inculpat sau schimbarea modalității de executare, fapta comisă de
inculpat, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată
și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, prezentând un grad ridicat de pericol
social ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție,
astfel cum în mod corect s-a dispus prin decizia penală pronunțată de instanța
de apel.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
Văzând și disp. art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 237 din 05 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimata parte civilă T.M.A., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15
februarie 2013.