ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 554/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din data de 04 februarie 2012 a Tribunalului Dolj în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.N., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 65 C. pen. după executarea pedepsei principale, în baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, stabilind termenul de încercare în baza art. 86 2 C. pen.

de 6 ani. Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj: să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; să nu intre în legătură cu familia părții vătămate și nici cu partea vătămată T.M.A. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă T.M.A. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului N.N. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 20 din 10 august 2010, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la 09 august 2010 la 04 februarie 2011. A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare statului. În fapt s-a reținut că în perioada aprilie-mai 2009, inculpatul N.N., profitând de încrederea câștigată părții vătămate minore T.M.A. (16 ani și 8 luni la data respectivă, în prezent 17 ani și 7 luni) și martorului V.D.I. (concubinul părții vătămate) prin prisma relațiilor de vecinătate dintre inculpat și familia martorului V.D.I. și speculând situația financiară precară a acestora, i-a oferit părții vătămate minore T.M.A.

un loc de muncă în Anglia, constând în îngrijirea unei persoane cu handicap și imobilizată în cărucior. Discuțiile dintre inculpatul N.N. și partea vătămată minoră T.M.A. s-au purtat, în prezența martorilor V.D.I. și V.A., în imobilul în care aceasta locuiește, situat în municipiul Craiova, învecinat imobilului cu numărul 15, unde domiciliază inculpatul. Pe fondul problemelor financiare ale familiei părții vătămate minore T.M.A., generate de decesul numitei V.D. (mama martorului V.D.I.) dar și de faptul că partea vătămată avea în întreținere un copil minor, în vârstă de 5 luni, iar singurul venit îl constituia salariul în sumă de 650 lei al martorului V.A., propunerea inculpatului N.N. a fost acceptată.

Cu aceeași ocazie, inculpatul N.N. a afirmat că are un loc de muncă și pentru martorul V.D.I., dar la scurt timp i-a adus la cunoștință acestuia și părții vătămate că pentru început are posibilitatea să îi ofere un loc de muncă doar părții vătămate minore minore T.M.A., iar în scurt timp va rezolva și problema locului de muncă și pentru martorul V.D.I. Pentru a le forma convingerea cu privire la realitatea locurilor de muncă, inculpatul le-a arătat celor doi mai multe formulare tip „contract" în scopul de a le demonstra seriozitatea ofertei sale. În ziua de 03 iunie 2010, partea vătămată minoră T.M.A. s-a deplasat cu autocarul, în Anglia, împreună cu inculpatul N.N., cu concubina acestuia, minoră, P.C.D.

și cu fiul minor al inculpatului. Contravaloarea transportului pentru partea vătămată minoră T.M.A., în cuantum de 120 euro, a fost achitată de inculpat, urmând să-i fie restituită, conform înțelegerii, după ce partea vătămată minoră va câștiga primul salariu în Anglia. În ziua următoare sosirii în Anglia, inculpatul i-a propus părții vătămate să se prostitueze în folosul lui. Urmarea refuzului categoric al părții vătămate aceasta a fost lovită cu pumnii și picioarele de către inculpat. Partea vătămată minoră a fost obligată, timp de aproximativ 4 luni, până în luna septembrie 2009, să practice prostituția în Anglia în folosul inculpatului N.N., pentru care au mai practicat prostituția, de bunăvoie și minora P.C.D.

și sora acesteia, majoră, P.C.I. Pentru a menține starea de presiune fizică și psihică asupra părții vătămate, inculpatul N.N. a ars-o cu țigara pe picior, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 10 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală din 10 august 2010 al I.M.L. Craiova. Inculpatul a obligat-o pe partea vătămată minoră T.M.A. să îl cheme în Anglia și pe martorul V.D.I., pe care l-a agresat fizic și l-a supravegheat prin alte persoane de etnie rromă, pentru a-l intimida să reclame organelor de poliție exploatarea sexuală a părții vătămate. În perioada în care inculpatul a sechestrat-o pe partea vătămată, într-un imobil, pentru a nu anunța organele de poliție, a continuat exploatarea ei sexuală, prin aducerea de clienți în imobilul respectiv.

În acest timp, martorul V.D.I. avea cunoștință de modalitatea în care partea vătămată minoră T.M.A. era exploatată de către inculpat, însă era în imposibilitate de a o ajuta în mod direct, sau să anunțe organele de poliție, datorită faptului că era agresat fizic și însoțit în permanență de inculpatul N.N. sau de alte persoane interpuse. Urmarea intervenției telefonice din țară a martorilor V.A. și T.F., în luna septembrie 2009, inculpatul N.N. i-a adus în țară pe partea vătămată și pe martorul V.D.I., spunându-le să nu sesizeze organele de poliție. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul N.N.

În apelul formulat de parchet s-a arătat că sentința este netemeinică, deoarece modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului nu este corect individualizată, nefiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) și (2) C. pen. S-a arătat că în mod neoportun instanța a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. și că în mod greșit a respins cererea de constituire ca parte civilă a părții vătămate, apreciindu-se că nu sunt dovedite daunele morale. În apelul formulat de inculpat, s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 237 din 05 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței penale nr. 12 din data de 04 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj.

A respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.N. A desființat în parte sentința în sensul înlăturării dispozițiilor art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. și în privința laturii civile a cauzei. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și a dispus executarea pedepsei potrivit dispozițiilor art. 57 C. pen. A admis acțiunea civilă. A obligat inculpatul la plata sumei de 13.414,5 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale către partea civilă T.M.A. (contravaloarea a 3000 euro). A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Criticile formulate de inculpat în sensul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 sunt neîntemeiate.

Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în raport cu mijloacele de probă administrate, constatând că fapta inculpatului constând în racolarea părții vătămate minore T.M.A. căreia i-a promis un loc de muncă licit, transportarea și exploatarea sexuală a acesteia în Anglia, în perioada iunie-octombrie 2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001. S-a mai reținut, de asemenea, că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, datele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că nu are antecedente penale.

S-a mai reținut, totodată, că apelul formulat de Parchet este fondat cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. S-a arătat că în privința condiției prevăzute de art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen. ce vizează persoana condamnatului și conduita acestuia după săvârșirea faptei, trebuie avute în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj. Din declarațiile date în cauză de partea vătămată și martori rezultă și faptul că partea vătămată și concubinul acesteia au fost sunați de către inculpat care le-a cerut să nu meargă la poliție și să reclame cu privire la cele întâmplate părții vătămate în Anglia.

Având în vedere și natura infracțiunii, împrejurările în care au fost săvârșită, partea vătămată minoră fiind obligată să se prostitueze în folosul inculpatului, instanța de apel a apreciat că doar pronunțarea unei hotărâri, fără executarea pedepsei aplicate, nu este suficientă pentru a conduce la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. De asemenea, s-a apreciat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea civilă formulată, având în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată minoră, constituită parte civilă, care a fost agresată psihic și fizic de către inculpat. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul N.N., invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen. Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat este nefondat, cazurile de casare invocate de acesta, nefiind incidente în speță. Criticile formulate de inculpat în sensul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 sunt neîntemeiate. Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în raport cu mijloacele de probă administrate, situație în care nu poate fi reținută comiterea unei grave erori de fapt în accepțiunea disp. art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., așa cum a solicitat apărătorul inculpatului. Astfel, fapta inculpatului constând în racolarea părții vătămate minore T.M.A. căreia i-a promis un loc de muncă licit, transportarea și exploatarea sexuală a acesteia în Anglia, în perioada iunie-octombrie 2009, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

În declarațiile date de partea vătămată în faza de urmărire penală (fila 7 și 11 dosar u.p.) partea vătămată a arătat că la sfârșitul lunii mai 2009 inculpatul i-a propus să meargă în Anglia pentru a îngriji o fată cu nevoi speciale aflată în cărucior. Pentru că a refuzat să se prostitueze, partea vătămată a fost amenințată și lovită de către inculpat, fiind forțată să meargă „la stradă”, banii obținuți fiind luați de către inculpat. A mai arătat că inculpatul l-a lovit și l-a sechestrat pe V.D.I., concubinul părții vătămate, neputând lua legătura cu acesta 2-3 săptămâni. După întoarcerea în țară partea vătămată și concubinul acesteia au fost sunați de către inculpat care le-a cerut să nu meargă la poliție și să reclame cu privire la cele întâmplate părții vătămate în Anglia.

A mai arătat că au fost căutați la domiciliu de către o persoană de etnie rromă numit „T.” care a spus părții vătămate și concubinului „să aibă grijă dacă merg la poliție”, precum și de alte persoane care le-au cerut să își retragă plângerea și declarațiile împotriva inculpatului. A precizat că a fost bătută de mai multe ori de către inculpat, acesta crezând că ascunde din banii obținuți din prostituție, fiind arsă de către inculpat cu țigara la piciorul stâng. Fiind ascultată în cadrul cercetării judecătorești partea vătămată a arătat aceleași împrejurări în sensul că a fost indusă în eroare de către inculpat promițându-i-se un loc de muncă la o persoană cu handicap și că a fost obligată de către inculpat să se prostitueze în Anglia fiind amenințată și bătută de către acesta.

V.D.I., concubinul părții vătămate a confirmat cele susținute de partea vătămată arătând că s-a hotărât să se deplaseze în Anglia pentru că primise un telefon de la aceasta care i-a spus că are probleme și că „o batjocorește N.”. Ajuns în Anglia, martorul a fost înjurat și amenințat de către inculpat și închis de către acesta într-o cămară a casei timp de două săptămâni întrucât martorul îi spusese inculpatului că o să meargă la poliție dându-și seama că partea vătămată se ocupă cu prostituția. A arătat că inculpatul a fost de acord ca el și partea vătămată să se întoarcă în țară numai după ce tatăl martorei i-a spus inculpatului că sunt căutați de poliție. Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit la data de 10 august 2010 de I.M.L.

Craiova, partea vătămată a prezentat două cicatrici hiperpigmentate ce pot fi urmare a unor arsuri posibil produse cu țigara aprinsă, concluziile confirmând susținerile părții vătămate cu privire la actele de violență exercitate împotriva sa de către inculpat pentru a o determina să se prostitueze. Nici criticile formulate de inculpat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate, pedeapsa aplicată inculpatului, fiind proporțională cu gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, instanțele dând eficiență tuturor criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. Natura infracțiunii comise, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, dar și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, sunt împrejurări care justifică regimul sancționator aplicat inculpatului de prima instanță de control judiciar.

Această instanță, urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Craiova în mod corect a desființat în parte sentința în sensul înlăturării dispozițiilor art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. În cauză nu pot fi identificate alte date care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicată acestui inculpat sau schimbarea modalității de executare, fapta comisă de inculpat, prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, prezentând un grad ridicat de pericol social ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, astfel cum în mod corect s-a dispus prin decizia penală pronunțată de instanța de apel.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 237 din 05 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă T.M.A., în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2013.