ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2013

Deliberând asupra recursurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 523 din 22 noiembrie 2011, Tribunalul Dolj, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților din actul de sesizare al instanței, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (fapte aflate în concurs). În baza dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.F.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II. lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară (faptă săvârșită împotriva părții vătămate D.M.I.). În baza dispozițiilor art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare (faptă săvârșită împotriva părții vătămate B.I.). În baza dispozițiilor art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a dispus ca inculpatul T.C.F. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani. În baza art. 86 3 C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 06 martie 2011 la zi. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul T.C.F.

la plata către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a sumei de 818,32 lei reprezentând cheltuielile efectuate pentru spitalizarea părții vătămate D.M.I. și respectiv la plata sumei de 720,82 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru spitalizarea părții vătămate B.I. (reduse ca urmare a reținerii prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.) sume ce vor fi reactualizate la data plății. S-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile vătămate D.M.I. și B.I. și a fost obligat inculpatul T.C.F. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea vătămată D.M.I. și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către aceeași parte vătămată. A fost obligat același inculpat la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de daune materiale către partea vătămată B.I.

și la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale către aceeași parte vătămată. În baza disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului - corp delict. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.C.F., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13 din data de 06 martie 2011, dacă nu este reținut în altă cauză. A fost obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr. 432/P/2011 din data de 12 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.C.F.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzut de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că în seara de 5 martie 2011, inculpatul T.C.F. și prietena sa, martora N.M., după ce au consumat alcool, au mers la barul Cave din apropierea blocului unde locuiau și aici, au avut o altercație cu părțile civile B.I. și D.M.I. zis Ț., urmare atitudinii necorespunzătoare ale acestora față de prietena sa. În acest context și al consumului de alcool, inculpatul T.C.F. a spart din greșeală un pahar, împrejurare în care partea civilă D.M.I.

a solicitat administratorului barului să îl dea afară din bar pe inculpat, iar acesta a scos un cuțit cu lama rabatabilă și l-a înjunghiat pe partea civilă D.M.I. în coapsa dreaptă. Fiind dat afară din bar de către martorul S.G.M., la ieșirea din bar inculpatul a lovit cu cuțitul în zona temporală stângă și a comisurii bucale pe partea civilă B.I. care, urmare primirii loviturilor, a ieșit afară în urma inculpatului și l-a doborât pe carosabil, intenționând să îl deposedeze de cuțit, împrejurare în care i-a produs mai multe leziuni corporale. B.I. nu a reușit să ia cuțitul din mâna inculpatului, iar după ce s-a ridicat de pe carosabil, a fost înjunghiat în zona toracică stânga. După agresiune, inculpatul T.C.F.

a plecat de la locul faptei și a aruncat cuțitul într-un canal de scurgerea apelor pluviale din apropierea blocului x de pe str. Doljului din Craiova, unde a fost găsit de organele de anchetă. În urma scandalului provocat de inculpat, consumatorii au părăsit în grabă barul, fiind indignați de comportamentul acestuia, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor N.M., B.S.M., S.G.M., F.G., A.I.A., C.S.C., U.E.A., V.O., M.M.M. Fiind audiat de către instanță, inculpatul T.C.F. a recunoscut agresarea celor două părți vătămate, însă într-o versiune proprie în care a fost provocat de către acestea și fără intenția de a ucide, ci doar de a le aplica o corecție pentru comportamentul lor neadecvat față de prietena sa, N.M.

Analizând cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) și art. 176 lit. b) în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. (partea vătămată D.I.M.) și în cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (partea vătămată B.I.), instanța de fond a stabilit că în literatura și practica judiciară s-a statuat că pentru a se reține existența omorului sau a tentativei la această infracțiune este necesar a se stabili forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a săvârșit fapta Pe de altă parte, dacă în cazul vătămării corporale grave făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere.

Este adevărat că infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă în acest caz făptuitorul acționează nu cu intenția de omor ci cu intenția generală de vătămare corporală, iar rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei este imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză caracteristică pentru praeterintenție. Ca atare, pentru delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la infracțiunea de omor trebuie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, natura obiectului vulnerant folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată și urmările produse. Cu toate acestea nu este suficient ca obiectul vulnerant să fie apt de a ucide, fiind necesar ca din împrejurările cauzei să rezulte în mod neechivoc că inculpatul și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și că el a urmărit sau a acceptat acest rezultat.

În cauza de față, în ceea ce privește agresiunea săvârșită asupra părții vătămate D.M., probatoriile administrate, în special depozițiile martorilor, au relevat că între inculpatul T.C. și partea vătămată D.M. a izbucnit un conflict determinat de faptul că partea vătămată, după ce a fost invitat la masa unde se afla inculpatul și prietena sa, a început să aibă un comportament necuviincios față de prietena inculpatului, în sensul că i-a pus mâna în unele zone ale corpului, respectiv în partea dorsală, iar când inculpatul i-a reproșat acest aspect, între ei a izbucnit o discuție contradictorie și chiar au început să se îmbrâncească. Astfel, martora N.M. a declarat în instanță că după ce părțile vătămate au fost invitate de martoră la masa inculpatului, D.M.

i-a pus mâna în zona dorsală și inculpatul i-a cerut să o lase în pace și din întâmplare a spart și un pahar, iar D.M. s-a dus și a reclamat incidentul barmanului. În același sens a declarat și martorul S.G., acesta relatând că a observat la o masă din apropierea barului pe părțile vătămate, pe inculpat și o fată și la un moment dat D.M.I. a venit la el și i-a cerut să îl dea afară pe inculpat deoarece a spart un pahar și să îl pună să îl plătească. Același martor, a mai relatat că s-a îndreptat spre masa respectivă, mai ales că a observat cum inculpatul și D.M.I. se aflau în picioare, față în față și l-a prins pe inculpat de mână, spunându-i să meargă afară, însă acesta a reușit să scape și s-a apropiat din nou de D.M.I.

O altă persoană care a fost prezentă în acel bar, respectiv martorul S.I.I. a declarat că se afla chiar la bar așteptând să îi fie servită o cafea pe care o comandase, când a văzut că în apropierea barului se aflau două persoane care gesticulau și se împingeau reciproc, respectiv inculpatul și o persoană mai robustă (aceasta era partea vătămată D.M.I.), iar la un moment dat martorul a observat cum persoana mai robustă l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței și acesta chiar a căzut jos, arătând că din cauza învălmășelii iscate nu a văzut ce s-a mai întâmplat. Din raportul de constatare medico-legală și din raportul de expertiză rezultă că prin lovitura aplicată de inculpat s-a produs părții vătămate D.M.I.

o plagă tăiată profund, aproximativ 20 cm fața internă, 1/ 3 medie coapsa dreaptă cu interesare musculară și vasculară, că lovitura a fost aplicată din față, lateral stânga dreapta și a fost pusă în primejdie viața victimei ca urmare a secționării de vase vasculare și mușchi. Aceste probatorii relevă că inculpatul, tulburat de gestul indecent săvârșit de partea vătămată D.M.I.

asupra prietenei sale, de aspectul că partea vătămată a mers la barman și a cerut să îl scoată pe inculpat din bar când acesta i-a reproșat comportamentul, începând să se certe și de faptul că partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței, posibil în zona urechii (așa cum rezultă din certificatul medico-legal emis inculpatului), a scos acel briceag și a lovit-o pe partea vătămată, lovitura fiind aplicată într-o zonă cu vase sanguine și musculatură și fiind puternică, din moment ce a avut o adâncime de 20 cm, secționând mușchii și vasele sanguine și producând șoc hemoragie grad II. Chiar dacă se presupune că din poziția în care se afla, posibil căzut la pământ (la rândul său lovit de partea vătămată), inculpatul ar fi acționat la întâmplare aplicând aceea lovitură cu cuțitul, totuși, din actele medicale rezultă că lovitura a fost aplicată cu intensitate în coapsa piciorului - deci într-o zonă puternic vascularizată - producând părții vătămate D.M.

un soc hemoragie, ca urmare a intersectării masei musculare și vaselor sanguine, punându-i în primejdie viața. În consecință, instanța de fond a apreciat că din lovitura aplicată cu intensitate acestei părți vătămate în zona anatomică menționată, cu punerea în primejdie a vieții acesteia, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, se impune concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea suprimării vieții părții și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a acceptat, acționând cu intenție indirectă. În ceea ce privește actele de agresiune comise împotriva părții vătămate B.I., probatoriul administrat relevă că, după ce inculpatul a aplicat aceea lovitură cu cuțitul părții vătămate D., a fost scos afară din bar, însă cealaltă parte vătămată l-a urmărit cu intenția probabilă de a se răzbuna.

Astfel, martorul S.G., care l-a condus spre ieșire pe inculpat, a declarat că l-a observat pe B.I. în spatele lor și, când inculpatul a ajuns afară și chiar a început să se îndepărteze, l-a văzut pe B. cum s-a luat după el iar inculpatul a început să fugă printre mașini, partea vătămată urmărindu-l îndeaproape. Martorul a mai relatat că la un moment dat, inculpatul s-a întors și l-a lovit pe B., dar pentru că era în continuare urmărit, s-a mai întors și l-a mai lovit o dată. De asemenea, deși partea vătămată B.I.

a dat declarații oscilante în instanță cu privire la modul cum s-a derulat incidentul dintre el și inculpat, în faza de urmărire penală a relatat că, văzându-l pe prietenul său D. la pământ după ce a fost tăiat la picior de inculpat, s-a luat după acesta și la un moment dat, inculpatul a făcut un gest cu mâna în direcția sa tăindu-l pe obraz, însă a continuat să-l urmărească pe inculpatul și după ce a ieșit din bar . A mai relatat această parte vătămată că în timp ce fugea după inculpat, acesta s-a mai întors spre el și i-a mai aplicat o lovitură în zona parietală și atunci pentru a-l prinde i-a pus piedică trântindu-l la pământ . De fapt, partea vătămată a menționat că a sărit pe inculpat, I-a imobilizat ținându-l de mână și chiar l-a lovit de mai multe ori cu piciorul și când s-a ridicat a simțit că inculpatul l-a lovit cu acel cuțit în partea stângă spate.

Aceste relatări ale părții vătămate au fost confirmate și de raportul de constatare medico legală din care rezultă că inculpatul T.C. a prezentat numeroase echimoze și excoriații în diverse zone ale corpului produse prin lovire cu un corp dur . Analizând aceste probatorii, instanța a apreciat că fapta inculpatului care, urmărit fiind de partea vătămată B.I. ce intenționa să-i ceară socoteală pentru agresarea prietenului său D., pentru a-l împiedica să-l prindă a lovit-o ușor în zona fetei, după care, fiind trântit la pământ și lovit de partea vătămată cu picioarele peste corp și chiar în zona capului, pentru a scăpa de imobilizare și de agresiunea exercitată asupra sa, a lovit-o și acesta la întâmplare pe partea vătămată B.I.

cu acel cuțit, fără a viza o anumită zonă, lovitura fiind una ușoară, nu întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor. În acest sens noua expertiză medico-legală efectuată în cauză, avizată de Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Craiova a concluzionat că prin lovitura aplicată părții vătămate B.I. i s-a produs o plagă penetrantă toracică stângă minimă care nu a necesitat pentru vindecare vreo intervenție chirurgicală și această leziune de violentă a necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale fără a pune în primejdie viața părții vătămate. Deci, în condițiile acestui mod de derulare a incidentului între inculpat și partea vătămată B.I.

nu poate fi reținută intenția de a ucide, deoarece inculpatul nu a aplicat lovitura de briceag cu intensitate și nu a vizat o zonă vitală, acesta fiind imobilizat și agresat de partea vătămată, ci a lovit pentru a reuși să se ridice și să scape, nu pentru a suprima viața victimei, rezultat care nici măcar nu a fost acceptat de către acesta. Față de toate considerentele mai sus expuse, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiune de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în ceea ce o privește pe partea vătămată D.M.

și în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. săvârșită împotriva părții vătămate B.I. De asemenea, probatoriile administrate mai atestă că starea conflictuală și incidentul în urma cărora cele două părți vătămate au suferit leziunile arătate în actele medico-legale a fost generat de comportamentul părților vătămate. Astfel, martorii au relevat că partea vătămată D.I.M. a invitat-o mai întâi pe prietena inculpatului să-l însoțească în sala alăturată unde avea loc un concurs karaoke, după care a săvârșit unele gesturi indecente și, când inculpatul i-a reproșat comportamentul, D.I.M. a chemat barmanul pentru a-l scoate afară din bar. De asemenea, deși inculpatul a intenționat să plece spre domiciliu după ce a fost scos afară, cealaltă parte vătămată - B.I.

- l-a urmărit cu intenția de se răzbuna, i-a pus piedică și a început să-l lovească cu picioarele, aspect care l-a determinat pe inculpat să-l lovească pe B. cu acel briceag. În consecință, inculpatul a săvârșit actele de agresiune împotriva celor două părți vătămate datorită tulburării și emoției determinate de comportamentul acestora, astfel încât, în favoarea sa au fost reținute prevederile art. 73 lit. b) C. pen., aceste fapte fiind deci săvârșite în stare de provocare. De asemenea, probatoriile administrate mai atestă că incidentul produs în bar a stârnit panică în rândul consumatorilor care au prăsit localul, unii chiar fără să plătească, fiind deci întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., relativ la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost comise consecințele produse, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Avându-se în vedere că inculpatul a recunoscut, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, activitatea infracțională dedusă judecății așa cum a perceput acesta că s-au derulat evenimentele, că a colaborat cu organele de urmărire penală indicând locul unde, de frică a aruncat acel briceag, că nu a suferit condamnări anterioare, având deci o bună comportare și fiind o persoană integrată social, absolvent al unei instituții de învățământ superior așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar și din referatul de evaluare, s-a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu privire la care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere va fi în măsură să realizeze scopul social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen.

De altfel, nu trebuie ignorat faptul că pedeapsa aplicată unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, pe lângă funcția de constrângere, trebuie să aibă și aceea forță care să arate inculpatului că a greșit, să îl determine la reflecție și să stimuleze dorința acestuia ca pe viitor să aibă o conduită perfectă și să respecte toate valorile sociale ocrotite de legea penală. Ca atare, pedeapsa nu trebuie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății pentru a că a greșit, ci trebuie să conducă în final la redarea inculpatului societății, funcția coercitivă a pedepsei putând fi realizată numai dacă se ține seama de natura morală a individului și de capacitatea acestuia de a-și analiza faptele și de a-și îndrepta conduita.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că în cauză părțile vătămate B.I. și D.I.M. s-au constituit părți civile cu câte 20.000 lei fiecare, din care 5.000 lei daune materiale și câte 15.000 lei daune morale. Pentru dovedirea pretențiilor solicitate, D.I.M. a depus la dosar copie după certificatul de concediu medical, solicitând ca în cuantumul daunelor materiale să fie inclusă și diferența dintre indemnizația de concediu și salariu, contravaloarea medicației, contravaloarea hainelor distruse, cheltuielile pentru obținerea certificatului medico-legal. A fost audiat și martorul C.C.C., care a declarat că l-a vizitat pe D.M. la spital aflând că acesta a făcut o intervenție chirurgicală, că i-a cumpărat unele medicamente și alimente, iar după externare, partea vătămată a făcut numeroase controale.

A mai precizat martorul că partea vătămată urma să fie recrutat de unitatea militară unde era angajat pentru o misiune în străinătate, dar în urma incidentului din acel bar acest lucru nu s-a mai întâmplat. Totodată, partea vătămată B.I. a depus la dosar acte medicale din care rezultă că a fost examinat în legătură cu acele plăgi cauzate de loviturile aplicate de inculpat în zona feței, din care rezultă că i s-a recomandat tratament cu unguente cicatrizante, existând și posibilitatea efectuării unor intervenții chirurgicale dacă într-un termen de 6 luni tratamentele nu vor fi eficace, precum și o adeverință din care rezultă că era instructor sportiv la un club. Analizând cererile formulate de părțile vătămate, în raport de probatoriile administrate și de reținerea culpei comune a părților vătămate și a inculpatului, ca urmare a reținerii circumstanței prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în baza art. 14 C. proc.

pen. raportat la art. 998-999 C. civ., instanța a admis în parte acțiunile civile. În consecință, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă D.M. cu titlu de despăgubiri materiale (1/ 2 din suma de 5.000 lei) constând în diferența dintre salariu și indemnizația de concediu medical pe o perioadă de 14 zile, cheltuieli cu medicația, transport la spital pentru controalele efectuate după externare. Este indubitabil că această parte vătămată, care a fost supusă unei intervenții chirurgicale, a stat internată o perioadă în spital, fiind scoasă din mediul social obișnuit și suferind și un prejudiciu nepatrimonial, astfel încât inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale către aceeași parte vătămată (această sumă rezultând în urma reducerii cuantumului proporțional cu culpa părții vătămate).

În ceea ce o privește pe partea vătămată B.I., s-a constatat că și acesta a suferit un prejudiciu material constând în cheltuielile efectuate cu medicația și controalele medicale după externare și cheltuielile de transport, cuantumul daunelor materiale fiind apreciat la suma de 1.500 lei, ținându-se seama și de culpa părții vătămate Deși această parte vătămată a invocat că, pentru vindecarea leziunilor trebuie să efectueze în viitor unele intervenții chirurgicale care costă considerabil, acest presupus prejudiciu viitor este unul incert și nu poate fi acordat de instanță. De asemenea și această parte vătămată a stat internată o perioadă în spital pentru vindecarea leziunii din zona toracică, deci într-un alt mediu decât cel obișnuit, suferind și un prejudiciu nepatrimonial, astfel încât inculpatul a fost obligat, proporțional culpei sale, la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată B.I.

S-a mai constatat că prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, părțile vătămate D.M. și B.I.

au fost internate în Spitalul Clinic de Urgentă Craiova iar unitatea spitalicească s-a constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală cu suma de 1.441, 65 lei în ceea ce-l privește pe B.I., respectiv cu suma de 1.636,64 pentru D.M.I., reprezentând cheltuielile efectuate pe perioada spitalizării celor două părți vătămate, așa cum rezultă și din deconturile de cheltuieli anexate la dosar, solicitându-se de asemenea actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data plătii În consecință, ținându-se seama și de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată, potrivit cărora persoana care, prin faptele sale aduce daune sănătății altor persoane, răspunde potrivit legii civile și are obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei.

Prin urmare, ținând seama și de starea de provocare în care s-a aflat inculpatul, acesta a fost obligat proporțional culpei sale (VI) la plata către Spitalul Clinic Județean de Urgență a sumei de 818,32 lei reprezentând cheltuielile efectuate pentru spitalizarea părții vătămate D.M. și, respectiv la plata sumei de 720,82 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pentru spitalizarea părții vătămate B.I., sume ce vor fi reactualizate la data plății. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, părțile civile B.I. și D.M. și inculpatul T.F.C. În motivarea apelului declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, apreciind că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. A arătat că actele medicale privitoare la partea vătămată B.I., evidențiază faptul că acesteia i-au fost produse mai multe leziuni, printre care una pleuro-pulmonară (plagă penetrantă toracică stânga), pneumotorax stâng, inculpatul vizând o zonă vitală, lovind cu intensitate, astfel încât a prevăzut moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunii sale. Chiar dacă actele medicale ulterioare au evidențiat că nu a fost pusă în primejdie viața părții vătămate B.I., a considerat că acest aspect nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice, practica judiciară fiind constantă în sensul că în vederea stabilirii laturii subiective a infracțiunii de tentativă la omor trebuie avut în vedere obiectul folosit, intensitatea aplicării loviturilor, regiunea vizată și urmările ce se puteau produce.

A apreciat că în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât săvârșirea faptelor nu a fost determinată de un act de violență, o atingere gravă a demnității sau alte acțiuni ilicite grave, comise de părțile vătămate. S-a invocat faptul că argumentul prezentat, constând în faptul că una dintre părțile vătămate ar fi pus mâna pe prietena inculpatului, ar putea conduce la aprecierea că a existat cel mult un sentiment de gelozie, ce nu se impune a fi reținut ca circumstanță atenuantă. De asemenea, s-a criticat soluția instanței de fond sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, nefiind dispusă prelevarea probelor biologice de la inculpat, în mod eronat, cu toate că acesta a fost condamnat pentru una din infracțiunile prevăzute în anexa legii mai susmenționate.

S-a mai arătat că în cauză reținându-se prevederile art. 321 alin. (2) C. pen., s-a omis să se rețină alin. (1), ce reprezintă forma tip a infracțiunii. În plus, s-a învederat că, deși împreună cu dosarul cauzei au fost înaintate mai multe bunuri ce se află în plicul 2, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acestea, pronunțându-se doar cu privire la cuțitul aflat în plicul nr. 1. S-a menționat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, în mod neoportun făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. în raport de gravitatea faptelor comise și poziția adoptată de inculpat după săvârșirea faptei și neavându-se în vedere aspectul că infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav prezintă un pericol social generic deosebit de ridicat.

Totodată, a fost ignorată atitudinea nesinceră manifestată de inculpat, precum și faptul că după comiterea faptelor a plecat și a aruncat cuțitul într-un canal de scurgere a apelor pluviale. În motivarea apelului formulat de către părțile civile, s-a precizat că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. În susținerea apelului s-a menționat că actele medicale privitoare la partea civilă B.I. evidențiază faptul că acesteia i-au fost produse mai multe leziuni, printre care una pleuropulmonară (plagă penetrantă toracică stânga) pneumotorax stâng, inculpatul vizând o zonă vitală, lovind cu intensitate, astfel încât a prevăzut moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunii sale.

Chiar dacă actele medicale ulterioare au evidențiat că nu a fost pusă în primejdie viața părții civile, în opinia părților civile acest aspect nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice, practica judiciară fiind constantă în sensul că în vederea stabilirii laturii subiective a infracțiunii de tentativă la omor, trebuie avut în vedere obiectul folosit, intensitatea aplicării loviturilor, regiunea vizată, urmările ce se puteau produce. O altă critică formulată în apel privește faptul că, în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât săvârșirea faptelor nu a fost determinată de un act de violență, o atingere gravă a demnității sau alte acțiuni ilicite grave, comise de părțile vătămate.

Totodată, părțile civile au arătat că nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., având în vedere natura și gravitatea faptelor comise de inculpat, iar pedepsele aplicate au fost considerate prea mici. Pe de altă parte, s-a susținut că trebuiau acordate în întregime daunele materiale și morale, daunele materiale fiind dovedite în totalitate, iar daunele morale fiind considerate prea mici în raport cu traumele suferite. S-a mai arătat că partea civilă B. are urme de tăieturi pe față, situație care impune operație estetică, iar partea civilă D. este militar. În motivarea apelului declarat de către inculpat, acesta a solicitat desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în privința părții civile D.M.. A precizat că în rechizitoriu s-a acreditat în mod greșit ideea că el a lovit-o cu cuțitul pe partea civilă D.I.M. în timp ce ambii se aflau în picioare, în realitate, inculpatul fiind căzut când a lovit cu cuțitul. A invocat declarația martorului S., care, deși a arătat la urmărirea penală (fila 64) că a văzut că inculpatul avea în mână un cuțit de 10 cm, la instanța de fond, martorul a retractat totul, afirmând că deși l-a prins de încheietura mâinii pe inculpat, nu a văzut vreun cuțit în mâinile acestuia. Același martor a arătat la urmărirea penală că nu a văzut ce s-a întâmplat în acele momente, dar la interval de câteva secunde, l-a prins din nou de mâini pe inculpat și l-a scos afară, menționând că în spatele lui se afla B.I., care intenționa să-l lovească cu pumnul pe inculpat și declarând că l-a văzut pe inculpat când îl lovea pe B. în zona feței.

Astfel, inculpatul a învederat că din acest context a rezultat faptul că lovitura cu cuțitul a avut loc când inculpatul era căzut și lovit cu picioarele, moment în care a căzut și l-a lovit pe D.M. la nivelul coapsei drepte. S-a arătat că prezența părții civile B. are loc chiar în momentul căderii inculpatului, iar când inculpatul a vrut să fugă, B. a vrut să-l lovească, moment în care inculpatul l-a lovit cu cuțitul în zona feței. A invocat faptul că în cazul tentativei de omor, latura subiectivă se realizează cu intenție directă sau indirectă, în timp ce pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, latura subiectivă îmbracă forma praeterintenției, în sensul că aplicarea loviturii se face cu intenție, dar rezultatul periculos se produce din culpă.

Privitor la latura civilă, în raport de reținerea circumstanței provocării și de lipsa dovezilor pentru determinarea cuantumului daunelor materiale, a solicitat înlăturarea sau reducerea cuantumului acestora, solicitând și reducerea cuantumului daunelor morale. Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a apreciat că sunt fondate în parte apelurile declarate de parchet și părțile civile, iar apelul declarat de inculpat este nefondat. În consecință, prin decizia penală nr. 204 din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penala și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de parchet și părțile civile și a desființat în parte sentința în sensul că: a descontopit pedepsele, repunându-le în individualitatea lor și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.C.F. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare. A dispus recontopirea pedepselor aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară. A majorat daunele morale acordate părții civile D.M. la 7.500 lei și daunele morale acordate părții civile B.I.

la 5.000 lei. A dispus restituirea către partea civilă D.M.I. a bunurilor înaintate împreună cu rechizitoriul, respectiv pardesiul de culoare neagră marca P., blugii de culoare albastră marca Z., cureaua de culoare neagră și perechea de pantofi marca F. de culoare maro deschis (plicul nr. 2). A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.F.C. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, față de motivele de reformare invocate prin căile de atac exercitate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) raportat la art. 372 alin. (1) C. proc.

pen., instanța de prim control judiciar a stabilit că din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că în timp ce inculpatul împreună cu prietena sa, N.M., se aflau la masă, au venit părțile civile B.I. și D.M. La un moment dat, D.M. a avut un comportament provocator față de prietena inculpatului, atingând-o în zone intime ale corpului, motiv pentru care, inculpatul a intervenit, iar între acesta și D.M. a început o discuție contradictorie în timpul căreia inculpatul i-a reproșat atitudinea necuviincioasă. Pe fondul acestei discuții, cei doi au început să se îmbrâncească, la un moment dat D.M.

aplicându-i o lovitură inculpatului cu pumnul în zona urechii drepte, așa cum rezultă din declarația martorului S.I.I., coroborată cu concluziile raportului de constatare medico-legală din 17 martie 2011, în care se arată că inculpatul a prezentat printre alte leziuni „echimoză violacee pavilion urechea dreaptă”. Imediat, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul părții civile D.M. în zona coapsei drepte, partea vătămată cazând. Martorul S.G. a intervenit în sensul că l-a prins de mână pe inculpat, conducându-l spre ieșirea din bar. în acest timp, partea civilă B.I. s-a luat după inculpat, urmărindu-l, împrejurare ce a determinat inculpatul să se întoarcă la un moment dat, și să-i aplice acestei părți civile o lovitură cu cuțitul la nivelul comisurii bucale stângi, însă partea civilă B.I.

a continuat să-l urmărească pe inculpat, fiind lovit din nou de către acest, în zona parietală stângă, așa cum rezultă din declarația martorului S.G. și raportul de nouă expertiză medico-legală din 11 mai 2011. În cele din urmă, B.I. i-a pus piedică inculpatului, cei doi căzând iar partea civilă i-a aplicat lovituri inculpatului. La rândul său, acesta i-a aplicat părții civile o lovitură cu cuțitul la nivelul hemitoracelui stâng, în dreptul spațiului X intercostal, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate și raportul de nouă expertiză medico-legala din 11 mai 2011. Privitor la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a apreciat că instanța de fond a procedat corect.

Astfel, s-a avut în vedere în cazul ambelor părți vătămate obiectul folosit, zona vizată, intensitatea loviturii, urmările produse sau care se puteau produce. Referitor la partea civilă B.I., deși obiectul folosit - cuțit - și zona vizată - comisura bucală stângă, zona parietală stângă, hemitoracele stâng, spațiul X intercostal - ar conduce la ideea că suntem în prezența unei tentative la infracțiunea de omor, intensitatea loviturii a fost foarte redusă, astfel încât gravitatea leziunilor produse a fost minimă, așa cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală din 11 mai 2011, aspect care justifică ideea că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața părții civile B.I.. În privința gravității leziunilor produse la nivelul comisurii bucale stângi și zonei parietale stângi, semnificativ este faptul că partea civilă B.I.

a continuat să-l urmărească pe inculpat, chiar alergând după acesta, deși primise două lovituri Legat de gravitatea leziunii pleuro-pulmonare (plagă penetrantă toracică stângă), în concluziile raportului de expertiză medico-legală din 7 aprilie 2011, preluate în raportul de nouă expertiză medico-legală din 11 mai 2011, se arată că gravitatea „a fost minimă”, iar partea civilă nu a necesitat pentru vindecare intervenție chirurgicală (drenaj).

Faptul că, în concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală din 11 mai 2011 întocmit de IML Craiova și avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML Mina Minovici, se arată că „leziunile traumatice prezentate au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, nu au interesat organe cu rol esențial în menținerea vieții și nu au pus în primejdie viața” întărește ideea că inculpatul nu a avut intenția de a o ucide pe partea civilă B.I., astfel încât nu există infracțiunea de tentativă la omor.

Situația este diferită în cazul părții vătămate D.I.M., determinat de intensitatea loviturii, ce a condus la secționarea mușchilor „sartorius și vast medial”, partea civilă menționată prezentând la nivelul coapsei drepte „față internă în 1/ 3 medie o plagă tăiată de aproximativ 20 cm, cu traiect oblic descendent anterior, profundă, cu „sângerare activă”, zona vizată fiind una vitală cu interesare musculară și vasculară, având ca urmare punerea în primejdie a vieții victimei.

Prin urmare, obiectul folosit - cuțit, zona vizată - coapsa dreaptă, cu interesare musculară și vasculară, intensitatea mare a loviturii, urmarea produsă, punerea în primejdie a vieții victimei, duc la concluzia că, deși inculpatul nu a urmărit în mod direct uciderea părții vătămate D.I.M., a prevăzut și a acceptat posibilitatea ca leziunile produse prin fapta sa să conducă la decesul victimei, acționând cu intenție indirectă, fiind realizate elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective ale tentativei la omor calificat. Semnificativ este faptul că victima s-a aflat în șoc hemoragie gradul II și că s-a intervenit chirurgical de urgență, astfel încât evoluția sănătății părții vătămate D.M.

a fost favorabilă. Privitor la circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Curtea a considerat că în mod corect a reținut instanța de fond existența unei provocări din partea celor două părți civile în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. (parte civilă D.M.) și art. 180 alin. (2) C. pen. (parte civilă B.I.). Astfel, instanța de apel a reținut că partea civilă D.M. a venit la masa unde stătea inculpatul împreună cu prietena sa, N.M. și i-a solicitat inculpatului să-i dea voie prietenei sale să meargă în altă încăpere a localului, fiind refuzat, după care a avut o atitudine provocatoare față de N.M. atingând-o în zone intime ale corpului, motiv pentru care inculpatul i-a reproșat părții vătămate acest comportament.

În timpul discuțiilor contradictorii purtate între inculpat și partea vătămată D.M., acesta i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona urechii drepte, așa cum rezultă din declarația martorului S.I.I., coroborată cu concluziile raportului de constatare medico-legală din 17 martie 2011. Faptul că partea vătămată D.M. a intenționat să-l provoace pe inculpat rezultă și din împrejurarea că, după ce inculpatul a spart un pahar, partea vătămată a mers la martorul S.G., solicitându-i să-l dea afară din bar, martorul spunând că nu este o pagubă faptul că s-a spart un pahar. Referitor la partea vătămată B.I., acesta l-a urmărit pe inculpat, chiar a alergat după el, cu intenția de a-l agresa, așa cum rezultă din declarația martorului S.G., punându-i piedică.

Precizările făcute de martorul S.A. în fața instanței de fond, în sensul că nu a văzut în mâna inculpatului niciun cuțit, în momentul când l-a apucat de mână se explică prin faptul că după ce inculpatul l-a lovit pe D.M. a introdus cuțitul în buzunarul pantalonilor, dar l-a scos după ce a văzut că este urmărit de B.I. în continuare, inculpatul l-a lovit pe B.I. după ce acesta a început să-l urmărească cu intenția de a-l lovi, la un moment dat partea civilă menționată punându-i piedică inculpatului, iar cei doi căzând, fiind aplicate lovituri de către partea civilă inculpatului. În schimb, Curtea a considerat că în mod greșit a reținut instanța de fond circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

în cazul infracțiunii prevăzute de art. 321 C. pen., în condițiile în care obiectul juridic al acestei infracțiuni îl reprezintă relațiile privind conviețuirea socială, iar subiectul pasiv nu se limitează la o singură persoană, ci la o colectivitate. Totodată, instanța de apel a apreciat că la încadrarea juridică a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța de fond trebuia să rețină și alin. (1) al art. 321 C. pen., întrucât că forma agravată prevăzută de alin. (2) face trimitere la alin. (1), astfel încât, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care s-au săvârșit faptele, faptul că inculpatul a fost provocat de cele două părți vătămate suferind, la rândul său, leziuni în urma violențelor exercitate de părțile vătămate, având în vedere și urmările produse, circumstanțele personale - inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, cu un comportament bun înainte de săvârșirea faptelor ce constituie obiectul prezentei cauze - Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate pentru infracțiunile săvârșite.

Totodată, ținând cont de persoana inculpatului, care este absolvent de studii superioare, este cunoscut în societate ca o persoană cu un comportament foarte bun, așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, de concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj care au stabilit că inculpatul a avut un comportament adaptat normelor sociale nefiind cunoscut cu manifestări de agresivitate în comunitate, văzând și împrejurarea că vecinii și familia afirmă că este un tânăr liniștit și interesat de educație, beneficiază de resurse interne (voință, capacitate de apreciere a pierderilor și câștigurilor ce decurg din acte antisociale), din comunitate fiind sprijinit de un grup de suport pentru a avea un comportament prosocial, Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Privitor la art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța de apel a reținut că din dispozițiile acestei legi rezultă că prelevarea probelor biologice este o posibilitate nu o obligație, hotărârea fiind luată de instanță în raport de persoana inculpatului. Or, în speță, s-a apreciat că nu se impune prelevarea probelor biologice de la inculpatul T.C.F., având în vedere împrejurările în care a săvârșit faptele, de faptul că anterior nu a fost cunoscut cu antecedente penale ceea ce demonstrează că săvârșirea acestor infracțiuni a fost o întâmplare nefericită în viața sa, și de aprecierile pozitive de care se bucură inculpatul din partea persoanelor cunoscute.

Se arată că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la bunurile înaintate odată cu rechizitoriul, respectiv pardesiu de culoare neagră marca P., blugi de culoare albastră marca Z., curea de culoare neagră și o pereche de pantofi marca F. de culoare maro deschis (plicul nr. 2), bunuri ce aparțin părții civile D.M.I., așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 10-16 dosar urmărire penală). Instanța de apel a constatat ca fiind fondate apelurile părților civile în privința cuantumului daunelor morale, dispunând majorarea acestora, față de leziunile de natură fizică și traumele psihice produse prin faptele inculpatului.

Astfel, fiecare dintre părțile civile au suferit prejudicii de natură nepatrimonială, determinate de faptul că prin loviturile aplicate cu cuțitul de către inculpat li s-au produs pe lângă leziunile fizice, emoții foarte puternice ce au condus la înrăutățirea stării psihice, atât în timpul conflictului, cât și în perioada care a urmat. Deși din actele medico-legale rezultă că părțile civile au beneficiat de un număr de zile de îngrijiri medicale relativ mic, faptul că au primit lovituri cu cuțitul și împrejurarea că, în momentul săvârșirii faptelor, părțile civile nu aveau cum să știe ce rezultate negative vor avea loviturile respective asupra evoluției sănătății lor reprezintă suficiente motive care justifică faptul că părțile civile au fost afectate puternic din punct de vedere psihic, ca atare sumele de 7.500 lei pentru partea civilă D.M.

și de 5.000 lei pentru partea civilă B.I. au fost considerate ca reprezentând o satisfacție echitabilă pentru prejudiciile de natură patrimonială, cu mențiunea că aceste sume au fost stabilite ținându-se seama și de faptul că s-a reținut pentru inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., părțile civile având și o culpă comună, în proporție de 1/2, în producerea incidentului. Instanța de apel a considerat ca nefiind fondate criticile formulate de părțile civile cu privire la cuantumul daunelor materiale, instanța de fond având în vedere declarațiile martorilor R.A. (propus de B.I.) și C.C.C. (propus de D.M.) și înscrisurile medicale - certificat de concediu medical, biletul de ieșire din spital, adeverințele emise angajatorii părților civile.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatul T.F.C. și părțile civile B.I. și D.I.M., invocând cazurile de casare întemeiate pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17, 17 2 și 14 C. proc. pen. În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat o primă critică întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., arătând că pedepsele aplicate inculpatului T.C.F. sunt netemeinice, fiind situate sub limita minimă a regimului sancționator prevăzut de cele trei norme incriminatoare. A mai arătat că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

în ceea ce-l privește pe inculpat ci, dimpotrivă, starea de beție voluntară, continuarea agresiunii și împotriva altei victime, care a încercat să stopeze conflictul și să-l dezarmeze pe inculpat, atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, atât în fond cât și în apel constituie împrejurări agravante, care indică un pericol social ridicat al faptelor, astfel încât, în opinia recurentului, nu se justifică aplicarea unei pedepse rezultante de numai 3 ani și nici suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere.

A precizat că în mod greșit s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de vreme ce acesta nu a fost provocat de niciuna dintre victime, ci dimpotrivă, inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, a aplicat lovituri repetate victimelor, cu intensitate și în zone vitale, ultima fiind aplicată în spatele victimei B.I., intenția de a ucide fiind manifestă. Cu privire la critica prevăzută de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., parchetul a precizat că încadrarea juridică corectă nu este cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (fapta privind partea civilă B.I.) și de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (cea privind partea civilă D.M.), ci cea de tentativă la uciderea a cel puțin două persoane, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.

Invocând critica întemeiată pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că instanțele de fond și de apel au procedat greșit neaplicând dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, despre care s-a arătat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 666/2011, au fost declarate constituționale. În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și de apel și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul arătat în cadrul criticilor formulate. Recurentul intimat inculpat T.C.F. a invocat critici întemeiate tot pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17, 17 2