ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 523

din 22 noiembrie 2011, Tribunalul Dolj,

în

baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpaților din actul de sesizare al instanței,

din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art.

176 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174,

art. 175 lit. i) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C.

pen. (fapte aflate în concurs).

În baza dispozițiilor

art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. a condamnat pe

inculpatul T.F.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II. lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca

pedeapsă complementară (faptă săvârșită împotriva părții vătămate D.M.I.).

În baza

dispozițiilor art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74

lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de

2 luni închisoare (faptă săvârșită împotriva părții vătămate B.I.).

În baza

dispozițiilor art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art.

74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d C. pen. a condamnat același inculpat la

pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza

dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. a dispus ca inculpatul T.C.F. să

execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza

dispozițiilor art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art.

86

3

C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se

prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să

anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și justifice schimbarea locului de muncă;

- să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

S-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.

S-a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe

durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive cu începere de la 06 martie 2011 la zi.

S-a

admis în parte acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență

Craiova și a fost obligat inculpatul T.C.F. la plata către Spitalul Clinic

Județean de Urgență Craiova a sumei de 818,32 lei reprezentând cheltuielile

efectuate pentru spitalizarea părții vătămate D.M.I. și respectiv la plata

sumei de 720,82 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru spitalizarea

părții vătămate B.I. (reduse ca urmare a reținerii prevederilor art. 73 lit. b)

C. pen.) sume ce vor fi reactualizate la data plății.

S-au

admis în parte acțiunile civile formulate de părțile vătămate D.M.I. și B.I. și

a fost obligat inculpatul T.C.F. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de

despăgubiri materiale către partea vătămată D.M.I. și la plata sumei de 5.000

lei cu titlu de daune morale către aceeași parte vătămată.

A fost

obligat același inculpat la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de daune

materiale către partea vătămată B.I. și la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de

daune morale către aceeași parte vătămată.

În baza disp.

art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului - corp

delict.

În baza art.

350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului T.C.F., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13

din data de 06 martie 2011, dacă nu este reținut în altă cauză.

A fost

obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut că prin

Rechizitoriul nr. 432/P/2011 din data

de 12 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului T.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzut de art. 20 raportat la

art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt,

s-a reținut că în seara de 5 martie 2011, inculpatul T.C.F. și prietena sa,

martora N.M., după ce au consumat alcool, au mers la barul Cave din apropierea

blocului unde locuiau și aici, au avut o altercație cu părțile civile B.I. și D.M.I.

zis Ț., urmare atitudinii necorespunzătoare ale acestora față de prietena sa.

În acest

context și al consumului de alcool, inculpatul T.C.F. a spart din greșeală un

pahar, împrejurare în care partea civilă D.M.I. a solicitat administratorului

barului să îl dea afară din bar pe inculpat, iar acesta a scos un cuțit cu lama

rabatabilă și l-a înjunghiat pe partea civilă D.M.I. în coapsa dreaptă.

Fiind

dat afară din bar de către martorul S.G.M., la ieșirea din bar inculpatul a lovit

cu cuțitul în zona

temporală stângă și a comisurii bucale

pe partea civilă B.I. care, urmare primirii loviturilor, a ieșit afară în urma

inculpatului și l-a doborât pe carosabil, intenționând să îl deposedeze de

cuțit, împrejurare în care i-a produs mai multe leziuni corporale. B.I. nu a

reușit să ia cuțitul din mâna inculpatului, iar după ce s-a ridicat de pe

carosabil, a fost înjunghiat în zona toracică stânga.

După

agresiune, inculpatul T.C.F. a plecat de la locul faptei și a aruncat cuțitul

într-un canal de scurgerea apelor pluviale din apropierea blocului x de pe str.

Doljului din Craiova, unde a fost găsit de organele de anchetă.

În urma

scandalului provocat de inculpat, consumatorii au părăsit în grabă barul, fiind

indignați de comportamentul acestuia, aspect ce rezultă din declarațiile

martorilor N.M., B.S.M., S.G.M., F.G., A.I.A., C.S.C., U.E.A., V.O., M.M.M.

Fiind

audiat de către instanță, inculpatul T.C.F. a recunoscut agresarea celor două

părți vătămate, însă într-o versiune proprie în care a fost provocat de către

acestea și fără intenția de a ucide, ci doar de a le aplica o corecție pentru

comportamentul lor neadecvat față de prietena sa, N.M.

Analizând

cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la

infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174, 175 lit. i) și art. 176 lit. b) în infracțiunea prevăzută de art. 182

alin. (1) C. pen. (partea vătămată D.I.M.) și în cea prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen. (partea vătămată B.I.), instanța de fond a stabilit că în

literatura și practica judiciară s-a statuat că pentru a se reține existența

omorului sau a tentativei la această infracțiune este necesar a se stabili

forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a săvârșit fapta

Pe de

altă parte, dacă în cazul vătămării corporale grave făptuitorul acționează cu

intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu

intenția de ucidere.

Este

adevărat că infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. poate avea ca element

subiectiv și intenția depășită, însă în acest caz făptuitorul acționează nu cu

intenția de omor ci cu intenția generală de vătămare corporală, iar rezultatul

mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei este imputat acestuia pe

baza culpei, ipoteză caracteristică pentru praeterintenție.

Ca atare,

pentru delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la

infracțiunea de omor trebuie avute în vedere

toate

împrejurările în care a fost săvârșită fapta, natura obiectului vulnerant

folosit, intensitatea și efectele loviturilor, zona corpului vizată și urmările

produse.

Cu toate

acestea nu este suficient ca obiectul vulnerant să fie apt de a ucide, fiind

necesar ca din împrejurările cauzei să rezulte în mod neechivoc că inculpatul

și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și că el a urmărit sau a

acceptat acest rezultat.

În cauza

de față, în ceea ce privește agresiunea săvârșită asupra părții vătămate D.M.,

probatoriile administrate, în special depozițiile martorilor, au relevat că

între inculpatul T.C. și partea vătămată D.M. a izbucnit un conflict determinat

de faptul că partea vătămată, după ce a fost invitat la masa unde se afla

inculpatul și prietena sa, a început să aibă un comportament necuviincios față

de prietena inculpatului, în sensul că i-a pus mâna în unele zone ale corpului,

respectiv în partea dorsală, iar când inculpatul i-a reproșat acest aspect,

între ei a izbucnit o discuție contradictorie și chiar au început să se

îmbrâncească.

Astfel,

martora N.M. a declarat în instanță că după ce părțile vătămate au fost

invitate de martoră la masa inculpatului, D.M. i-a pus mâna în zona dorsală și

inculpatul i-a cerut să o lase în pace și din întâmplare a spart și un pahar,

iar D.M. s-a dus și a reclamat incidentul barmanului.

În același

sens a declarat și martorul S.G., acesta relatând că a observat la o masă din

apropierea barului pe părțile vătămate, pe inculpat și o fată și la un moment

dat D.M.I. a venit la el și i-a cerut să îl dea afară pe inculpat deoarece a

spart un pahar și să îl pună să îl plătească.

Același

martor, a mai relatat că s-a îndreptat spre masa respectivă, mai ales că a

observat cum inculpatul și D.M.I. se aflau în picioare, față în față și l-a

prins pe inculpat de mână, spunându-i să meargă afară, însă acesta a reușit să

scape și s-a apropiat din nou de D.M.I.

O altă

persoană care a fost prezentă în acel bar, respectiv martorul S.I.I. a declarat

că se afla chiar la bar așteptând să îi fie servită o cafea pe care o

comandase, când a văzut că în apropierea barului se aflau două persoane care

gesticulau și se împingeau reciproc, respectiv inculpatul și o persoană mai

robustă (aceasta era partea vătămată D.M.I.), iar la un moment dat martorul a

observat cum persoana mai robustă l-a lovit pe inculpat cu pumnul în zona feței

și acesta chiar a căzut jos, arătând că din cauza învălmășelii iscate nu a

văzut ce s-a mai întâmplat.

Din

raportul de constatare medico-legală și din raportul de expertiză rezultă că

prin lovitura aplicată de inculpat s-a produs părții vătămate D.M.I. o plagă

tăiată profund, aproximativ 20 cm fața internă, 1/ 3 medie coapsa dreaptă cu

interesare musculară și vasculară, că lovitura a fost aplicată din față,

lateral stânga dreapta și a fost pusă în primejdie viața victimei ca urmare a

secționării de vase vasculare și mușchi.

Aceste

probatorii relevă că inculpatul, tulburat de gestul indecent săvârșit de partea

vătămată D.M.I. asupra prietenei sale, de aspectul că partea vătămată a mers la

barman și a cerut să îl scoată pe inculpat din bar când acesta i-a reproșat

comportamentul, începând să se certe și de faptul că partea vătămată l-a lovit

pe inculpat cu pumnul în zona feței, posibil în zona urechii (așa cum rezultă

din certificatul medico-legal emis inculpatului), a scos acel briceag și a

lovit-o pe partea vătămată, lovitura fiind aplicată într-o zonă cu vase

sanguine și musculatură și fiind puternică, din moment ce a avut o adâncime de

20 cm, secționând mușchii și vasele sanguine și producând șoc hemoragie grad

II.

Chiar

dacă se presupune că din poziția în care se afla, posibil căzut la pământ (la rândul

său lovit de partea vătămată), inculpatul ar fi acționat la întâmplare aplicând

aceea lovitură cu cuțitul, totuși, din actele medicale rezultă că lovitura a

fost aplicată cu intensitate în coapsa piciorului - deci într-o zonă puternic

vascularizată - producând părții vătămate D.M. un soc hemoragie, ca urmare a

intersectării masei musculare și vaselor sanguine, punându-i în primejdie viața.

În consecință,

instanța de fond a apreciat că din lovitura aplicată cu intensitate acestei

părți vătămate în zona anatomică menționată, cu punerea în primejdie a vieții

acesteia, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, se impune

concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea suprimării vieții părții și,

chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a acceptat, acționând cu intenție

indirectă.

În ceea

ce privește actele de agresiune comise împotriva părții vătămate B.I.,

probatoriul administrat relevă că, după ce inculpatul a aplicat aceea lovitură

cu cuțitul părții vătămate D., a fost scos afară din bar, însă cealaltă parte

vătămată l-a urmărit cu intenția probabilă de a se răzbuna.

Astfel,

martorul S.G., care l-a condus spre ieșire pe inculpat, a declarat că l-a

observat pe B.I. în spatele lor și, când inculpatul a ajuns afară și chiar a

început să se îndepărteze, l-a văzut pe B. cum s-a luat după el iar inculpatul

a

început să fugă printre mașini, partea vătămată urmărindu-l îndeaproape.

Martorul

a mai relatat că la un moment dat, inculpatul s-a întors și l-a lovit pe B.,

dar pentru că era în continuare urmărit, s-a mai întors și l-a mai lovit o

dată.

De

asemenea, deși partea vătămată B.I. a dat declarații oscilante în instanță cu

privire la modul cum s-a derulat incidentul dintre el și inculpat, în faza de

urmărire penală a relatat că, văzându-l pe prietenul său D. la pământ după ce a

fost tăiat la picior de inculpat, s-a luat după acesta și la un moment dat,

inculpatul a făcut un gest cu mâna în direcția sa tăindu-l pe obraz, însă a

continuat să-l urmărească pe inculpatul și după ce a ieșit din bar .

A mai

relatat această parte vătămată că în timp ce fugea după inculpat, acesta s-a

mai întors spre el și i-a mai aplicat o lovitură în zona parietală și atunci

pentru a-l prinde i-a pus piedică trântindu-l la pământ .

De fapt,

partea vătămată a menționat că a sărit pe inculpat, I-a imobilizat ținându-l de

mână și chiar l-a lovit de mai multe ori cu piciorul și când s-a ridicat a

simțit că inculpatul l-a lovit cu acel cuțit în partea stângă spate.

Aceste

relatări ale părții vătămate au fost confirmate și de raportul de constatare

medico legală din care rezultă că inculpatul T.C. a prezentat numeroase

echimoze și excoriații în diverse zone ale corpului produse prin lovire cu un

corp dur .

Analizând

aceste probatorii, instanța a apreciat că fapta inculpatului care, urmărit

fiind de partea vătămată B.I. ce intenționa să-i ceară socoteală pentru

agresarea prietenului său D., pentru a-l împiedica să-l prindă a lovit-o ușor

în zona fetei, după care, fiind trântit la pământ și lovit de partea vătămată

cu picioarele peste corp și chiar în zona capului, pentru a scăpa de

imobilizare și de agresiunea exercitată asupra sa, a lovit-o și acesta la

întâmplare pe partea vătămată B.I. cu acel cuțit, fără a viza o anumită zonă,

lovitura fiind una ușoară, nu întrunește elementele constitutive ale tentativei

la infracțiunea de omor.

În acest

sens noua expertiză medico-legală efectuată în cauză, avizată de Comisia de

avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Craiova a

concluzionat că prin lovitura aplicată părții vătămate B.I. i s-a produs o

plagă penetrantă toracică stângă minimă care nu a necesitat pentru vindecare

vreo intervenție chirurgicală și această leziune de violentă a necesitat pentru

vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale fără a pune în primejdie viața

părții vătămate.

Deci, în

condițiile acestui mod de derulare a incidentului între inculpat și partea

vătămată B.I. nu poate fi reținută intenția de a ucide, deoarece inculpatul nu

a aplicat lovitura de briceag cu intensitate și nu a vizat o zonă vitală,

acesta fiind imobilizat și agresat de partea vătămată, ci a lovit pentru a

reuși să se ridice și să scape, nu pentru a suprima viața victimei, rezultat

care nici măcar nu a fost acceptat de către acesta.

Față de

toate considerentele mai sus expuse, s-a dispus schimbarea încadrării juridice

din tentativă la infracțiune de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. în

infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen. în ceea ce o privește pe partea vătămată D.M. și în infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. săvârșită împotriva părții vătămate B.I.

De

asemenea, probatoriile administrate mai atestă că starea conflictuală și

incidentul în urma cărora cele două părți vătămate au suferit leziunile arătate

în actele medico-legale a fost generat de comportamentul părților vătămate.

Astfel,

martorii au relevat că partea vătămată D.I.M. a invitat-o mai întâi pe prietena

inculpatului să-l însoțească în sala alăturată unde avea loc un concurs

karaoke, după care a săvârșit unele gesturi indecente și, când inculpatul i-a

reproșat comportamentul, D.I.M. a chemat barmanul pentru a-l scoate afară din

bar.

De

asemenea, deși inculpatul a intenționat să plece spre domiciliu după ce a fost

scos afară, cealaltă parte vătămată - B.I. - l-a urmărit cu intenția de se

răzbuna, i-a pus piedică și a început să-l lovească cu picioarele, aspect care l-a

determinat pe inculpat să-l lovească pe B. cu acel briceag.

În consecință,

inculpatul a săvârșit actele de agresiune împotriva celor două părți vătămate

datorită tulburării și emoției determinate de comportamentul acestora, astfel

încât, în favoarea sa au fost reținute prevederile art. 73 lit. b) C. pen.,

aceste fapte fiind deci săvârșite în stare de provocare.

De

asemenea, probatoriile administrate mai atestă că incidentul produs în bar a

stârnit panică în rândul consumatorilor care au prăsit localul, unii chiar fără

să plătească, fiind deci întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii

de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

La

individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen.,

relativ la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările în

care au fost comise consecințele produse, dar și circumstanțele personale ale

inculpatului.

Avându-se

în vedere că inculpatul a recunoscut, atât în faza de urmărire penală, cât și

în fața instanței, activitatea infracțională dedusă judecății așa cum a

perceput acesta că s-au derulat evenimentele, că a colaborat cu organele de

urmărire penală indicând locul unde, de frică a aruncat acel briceag, că nu a

suferit condamnări anterioare, având deci o bună comportare și fiind o persoană

integrată social, absolvent al unei instituții de învățământ superior așa cum

rezultă din caracterizările depuse la dosar și din referatul de evaluare, s-a

apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu privire la care s-a dispus

suspendarea executării sub supraveghere va fi în măsură să realizeze scopul

social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen.

De

altfel, nu trebuie ignorat faptul că pedeapsa aplicată unei persoane acuzate de

săvârșirea unei infracțiuni, pe lângă funcția de constrângere, trebuie să aibă

și aceea forță care să arate inculpatului că a greșit, să îl determine la

reflecție și să stimuleze dorința acestuia ca pe viitor să aibă o conduită

perfectă și să respecte toate valorile sociale ocrotite de legea penală.

Ca

atare, pedeapsa nu trebuie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea

societății pentru a că a greșit, ci trebuie să conducă în final la redarea

inculpatului societății, funcția coercitivă a pedepsei putând fi realizată

numai dacă se ține seama de natura morală a individului și de capacitatea

acestuia de a-și analiza faptele și de a-și îndrepta conduita.

Sub

aspectul laturii civile, s-a constatat că în cauză părțile vătămate B.I. și D.I.M.

s-au constituit părți civile cu câte 20.000 lei fiecare, din care 5.000 lei

daune materiale și câte 15.000 lei daune morale.

Pentru

dovedirea pretențiilor solicitate, D.I.M. a depus la dosar copie după

certificatul de concediu medical, solicitând ca în cuantumul daunelor materiale

să fie inclusă și diferența dintre indemnizația de concediu și salariu,

contravaloarea medicației, contravaloarea hainelor distruse, cheltuielile

pentru obținerea certificatului medico-legal.

A fost

audiat și martorul C.C.C., care a declarat că l-a vizitat pe D.M. la spital

aflând că acesta a făcut o intervenție chirurgicală, că i-a cumpărat unele medicamente

și alimente, iar după externare, partea vătămată a făcut numeroase controale.

A mai

precizat martorul că partea vătămată urma să fie recrutat de unitatea militară

unde era angajat pentru o misiune în străinătate, dar în urma incidentului din

acel bar acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Totodată,

partea vătămată B.I. a depus la dosar acte medicale din care rezultă că a fost

examinat în legătură cu acele plăgi cauzate de loviturile aplicate de inculpat

în zona feței, din care rezultă că i s-a recomandat tratament cu unguente

cicatrizante, existând și posibilitatea efectuării unor intervenții

chirurgicale dacă într-un termen de 6 luni tratamentele nu vor fi eficace,

precum și o adeverință din care rezultă că era instructor sportiv la un club.

Analizând

cererile formulate de părțile vătămate, în raport de probatoriile administrate

și de reținerea culpei comune a părților vătămate și a inculpatului, ca urmare

a reținerii circumstanței prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în baza art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., instanța a admis în parte

acțiunile civile.

În consecință,

a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă D.M.

cu titlu de despăgubiri materiale (1/ 2 din suma de 5.000 lei) constând în

diferența dintre salariu și indemnizația de concediu medical pe o perioadă de

14 zile, cheltuieli cu medicația, transport la spital pentru controalele

efectuate după externare.

Este

indubitabil că această parte vătămată, care a fost supusă unei intervenții

chirurgicale, a stat internată o perioadă în spital, fiind scoasă din mediul

social obișnuit și suferind și un prejudiciu nepatrimonial, astfel încât

inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune

morale către aceeași parte vătămată (această sumă rezultând în urma reducerii

cuantumului proporțional cu culpa părții vătămate).

În ceea

ce o privește pe partea vătămată B.I., s-a constatat că și acesta a suferit un

prejudiciu material constând în cheltuielile efectuate cu medicația și

controalele medicale după externare și cheltuielile de transport, cuantumul

daunelor materiale fiind apreciat la suma de 1.500 lei, ținându-se seama și de

culpa părții vătămate

Deși

această parte vătămată a invocat că, pentru vindecarea leziunilor trebuie să

efectueze în viitor unele intervenții chirurgicale care costă considerabil,

acest presupus prejudiciu viitor este unul incert și nu poate fi acordat de

instanță.

De

asemenea și această parte vătămată a stat internată o perioadă în spital pentru

vindecarea leziunii din zona toracică, deci într-un alt mediu decât cel

obișnuit, suferind și un prejudiciu nepatrimonial, astfel încât inculpatul a

fost obligat, proporțional culpei sale, la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de

daune morale către partea vătămată B.I.

S-a mai

constatat că prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, părțile vătămate

D.M. și B.I. au fost

internate în Spitalul Clinic de

Urgentă Craiova iar unitatea spitalicească s-a constituit parte civilă încă din

faza de urmărire penală cu suma de 1.441, 65 lei în ceea ce-l privește pe B.I.,

respectiv cu suma de 1.636,64 pentru D.M.I., reprezentând cheltuielile

efectuate pe perioada spitalizării celor două părți vătămate, așa cum rezultă

și din deconturile de cheltuieli anexate la dosar, solicitându-se de asemenea

actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data plătii

În consecință,

ținându-se seama și de dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată,

potrivit cărora persoana care, prin faptele sale aduce daune sănătății altor

persoane, răspunde potrivit legii civile și are obligația să repare prejudiciul

cauzat furnizorului de servicii medicale, inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor efective ocazionate de asistența medicală acordată victimei.

Prin

urmare, ținând seama și de starea de provocare în care s-a aflat inculpatul,

acesta a fost obligat proporțional culpei sale (VI) la plata către Spitalul

Clinic Județean de Urgență a sumei de 818,32 lei reprezentând cheltuielile

efectuate pentru spitalizarea părții vătămate D.M. și, respectiv la plata sumei

de 720,82 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pentru spitalizarea părții

vătămate B.I., sume ce vor fi reactualizate la data plății.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj,

părțile civile B.I. și D.M. și inculpatul T.F.C.

În motivarea

apelului declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat

desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, apreciind că în mod

greșit a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20

C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. în

infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C.

pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.

A arătat

că actele medicale privitoare la partea vătămată B.I., evidențiază faptul că

acesteia i-au fost produse mai multe leziuni, printre care una pleuro-pulmonară

(plagă penetrantă toracică stânga), pneumotorax stâng, inculpatul vizând o zonă

vitală, lovind cu intensitate, astfel încât a prevăzut moartea victimei ca

rezultat posibil al acțiunii sale.

Chiar

dacă actele medicale ulterioare au evidențiat că nu a fost pusă în primejdie

viața părții vătămate B.I., a considerat că acest aspect nu are relevanță sub

aspectul încadrării juridice, practica judiciară fiind constantă în sensul că

în vederea stabilirii laturii subiective a infracțiunii de tentativă la omor

trebuie avut în vedere obiectul folosit, intensitatea aplicării loviturilor,

regiunea vizată și urmările ce se puteau produce.

A

apreciat că în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.,

întrucât săvârșirea faptelor nu a fost determinată de un act de violență, o

atingere gravă a demnității sau alte acțiuni ilicite grave, comise de părțile

vătămate.

S-a

invocat faptul că argumentul prezentat, constând în faptul că una dintre

părțile vătămate ar fi pus mâna pe prietena inculpatului, ar putea conduce la

aprecierea că a existat cel mult un sentiment de gelozie, ce nu se impune a fi

reținut ca circumstanță atenuantă.

De

asemenea, s-a criticat soluția instanței de fond sub aspectul omisiunii

aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, nefiind dispusă

prelevarea probelor biologice de la inculpat, în mod eronat, cu toate că acesta

a fost condamnat pentru una din infracțiunile prevăzute în anexa legii mai

susmenționate.

S-a mai

arătat că în cauză reținându-se prevederile art. 321 alin. (2) C. pen., s-a

omis să se rețină alin. (1), ce reprezintă forma tip a infracțiunii.

În plus,

s-a învederat că, deși împreună cu dosarul cauzei au fost înaintate mai multe

bunuri ce se află în plicul 2, instanța nu s-a pronunțat cu privire la acestea,

pronunțându-se doar cu privire la cuțitul aflat în plicul nr. 1.

S-a

menționat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică, în mod

neoportun făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. în

raport de gravitatea faptelor comise și poziția adoptată de inculpat după

săvârșirea faptei și neavându-se în vedere aspectul că infracțiunea de

tentativă de omor deosebit de grav prezintă un pericol social generic deosebit

de ridicat. Totodată, a fost ignorată atitudinea nesinceră manifestată de

inculpat, precum și faptul că după comiterea faptelor a plecat și a aruncat

cuțitul într-un canal de scurgere a apelor pluviale.

În motivarea

apelului formulat de către părțile civile, s-a precizat că în mod greșit a fost

schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. în infracțiunile

prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 180

alin. (2) C. pen.

În susținerea

apelului s-a menționat că actele medicale privitoare la partea civilă B.I.

evidențiază faptul că acesteia i-au fost produse mai multe leziuni, printre

care una pleuropulmonară (plagă penetrantă toracică stânga) pneumotorax stâng,

inculpatul vizând o zonă vitală, lovind cu intensitate, astfel încât a prevăzut

moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunii sale.

Chiar

dacă actele medicale ulterioare au evidențiat că nu a fost pusă în primejdie

viața părții civile, în opinia părților civile acest

aspect

nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice, practica judiciară fiind

constantă în sensul că în vederea stabilirii laturii subiective a infracțiunii

de tentativă la omor, trebuie avut în vedere obiectul folosit, intensitatea

aplicării loviturilor, regiunea vizată, urmările ce se puteau produce.

O altă

critică formulată în apel privește faptul că, în mod greșit s-au reținut

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. întrucât săvârșirea faptelor nu a fost

determinată de un act de violență, o atingere gravă a demnității sau alte

acțiuni ilicite grave, comise de părțile vătămate.

Totodată,

părțile civile au arătat că nu se impunea aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., având în vedere natura și gravitatea faptelor comise de inculpat, iar

pedepsele aplicate au fost considerate prea mici.

Pe de

altă parte, s-a susținut că trebuiau acordate în întregime daunele materiale și

morale, daunele materiale fiind dovedite în totalitate, iar daunele morale

fiind considerate prea mici în raport cu traumele suferite.

S-a mai

arătat că partea civilă B. are urme de tăieturi pe față, situație care impune

operație estetică, iar partea civilă D. este militar.

În motivarea

apelului declarat de către inculpat, acesta a solicitat desființarea sentinței

și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în privința părții civile D.M..

A

precizat că în rechizitoriu s-a acreditat în mod greșit ideea că el a lovit-o

cu cuțitul pe partea civilă D.I.M. în timp ce ambii se aflau în picioare, în

realitate, inculpatul fiind căzut când a lovit cu cuțitul.

A

invocat declarația martorului S., care, deși a arătat la urmărirea penală (fila

64) că a văzut că inculpatul avea în mână un cuțit de 10 cm, la instanța de

fond, martorul a retractat totul, afirmând că deși l-a prins de încheietura

mâinii pe inculpat, nu a văzut vreun cuțit în mâinile acestuia. Același martor

a arătat la urmărirea penală că nu a văzut ce s-a întâmplat în acele momente,

dar la interval de câteva secunde, l-a prins din nou de mâini pe inculpat și l-a

scos afară, menționând că în spatele lui se afla B.I., care intenționa să-l

lovească cu pumnul pe inculpat și declarând că l-a văzut pe inculpat când îl

lovea pe B. în zona feței.

Astfel,

inculpatul a învederat că din acest context a rezultat faptul că lovitura cu

cuțitul a avut loc când inculpatul era căzut și lovit cu picioarele, moment în

care a căzut și l-a lovit pe D.M. la nivelul coapsei drepte. S-a arătat că

prezența părții civile B. are loc chiar în momentul căderii inculpatului, iar

când inculpatul a vrut să fugă, B. a vrut să-l lovească, moment în care inculpatul

l-a lovit cu cuțitul în zona feței.

A

invocat faptul că în cazul tentativei de omor, latura subiectivă se realizează

cu intenție directă sau indirectă, în timp ce pentru existența infracțiunii de

vătămare corporală gravă, latura subiectivă îmbracă forma praeterintenției, în

sensul că aplicarea loviturii se face cu intenție, dar rezultatul periculos se

produce din culpă.

Privitor

la latura civilă, în raport de reținerea circumstanței provocării și de lipsa

dovezilor pentru determinarea cuantumului daunelor materiale, a solicitat

înlăturarea sau reducerea cuantumului acestora, solicitând și reducerea

cuantumului daunelor morale.

Analizând

apelurile prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele

de fapt și de drept,

instanța

de apel a apreciat că sunt fondate în parte apelurile declarate de parchet și

părțile civile, iar apelul declarat de inculpat este nefondat.

În consecință,

prin decizia penală nr. 204 din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penala și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de parchet și

părțile civile și a desființat în parte sentința în sensul că: a descontopit

pedepsele, repunându-le în individualitatea lor și a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art.

321 alin. (2) C. pen.

În baza art.

334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin.

(1) și (2) C. pen.

În baza art.

321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

d) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.C.F. la pedeapsa de 1 an și 8 luni

închisoare.

A dispus

recontopirea pedepselor aplicate inculpatului, acesta urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3

ani, ca pedeapsă complementară.

A

majorat daunele morale acordate părții civile D.M. la 7.500 lei și daunele morale

acordate părții civile B.I. la 5.000 lei.

A dispus

restituirea către partea civilă D.M.I. a bunurilor înaintate împreună cu

rechizitoriul, respectiv pardesiul de culoare neagră marca P., blugii de

culoare albastră marca

Z., cureaua de culoare neagră și perechea

de pantofi marca F. de culoare maro deschis (plicul nr. 2).

A

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.F.C.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a

pronunța această decizie, verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei,

față

de motivele de reformare invocate prin căile de atac exercitate, precum și sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) raportat la art.

372 alin. (1) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a stabilit că

din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că instanța de

fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că în timp ce

inculpatul împreună cu prietena sa, N.M., se aflau la masă, au venit părțile

civile B.I. și D.M. La un moment dat, D.M. a avut un comportament provocator

față de prietena inculpatului, atingând-o în zone intime ale corpului, motiv

pentru care, inculpatul a intervenit, iar între acesta și D.M. a început o

discuție contradictorie în timpul căreia inculpatul i-a reproșat atitudinea

necuviincioasă.

Pe

fondul acestei discuții, cei doi au început să se îmbrâncească, la un moment

dat D.M. aplicându-i o lovitură inculpatului cu pumnul în zona urechii drepte,

așa cum rezultă din declarația martorului S.I.I., coroborată cu concluziile

raportului de constatare medico-legală din 17 martie 2011, în care se arată că

inculpatul a prezentat printre alte leziuni „echimoză violacee pavilion urechea

dreaptă”. Imediat, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul părții civile D.M.

în zona coapsei drepte, partea vătămată cazând.

Martorul

S.G. a intervenit în sensul că l-a prins de mână pe inculpat, conducându-l spre

ieșirea din bar. în acest timp, partea civilă B.I. s-a luat după inculpat,

urmărindu-l, împrejurare ce a determinat inculpatul să se întoarcă la un moment

dat, și să-i aplice acestei părți civile o lovitură cu cuțitul la nivelul

comisurii bucale stângi, însă partea civilă B.I. a continuat să-l urmărească pe

inculpat, fiind lovit din nou de către acest, în zona parietală stângă, așa cum

rezultă din declarația martorului S.G. și raportul de nouă expertiză

medico-legală din 11 mai 2011.

În cele

din urmă, B.I. i-a pus piedică inculpatului, cei doi căzând iar partea civilă

i-a aplicat lovituri inculpatului. La rândul său, acesta i-a aplicat părții

civile o lovitură cu cuțitul la nivelul hemitoracelui stâng, în dreptul

spațiului X intercostal, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului,

declarațiile părții vătămate

și raportul de nouă

expertiză medico-legala din 11 mai 2011.

Privitor

la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a apreciat că instanța de fond a

procedat corect.

Astfel,

s-a avut în vedere în cazul ambelor părți vătămate obiectul folosit, zona

vizată, intensitatea loviturii, urmările produse sau care se puteau produce.

Referitor

la partea civilă B.I., deși obiectul folosit - cuțit - și zona vizată -

comisura bucală stângă, zona parietală stângă, hemitoracele stâng, spațiul X

intercostal - ar conduce la ideea că suntem în prezența unei tentative la

infracțiunea de omor, intensitatea loviturii a fost foarte redusă, astfel încât

gravitatea leziunilor produse a fost minimă, așa cum rezultă din raportul de

nouă expertiză medico-legală din 11 mai 2011, aspect care justifică ideea că

inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața părții civile B.I..

În privința

gravității leziunilor produse la nivelul comisurii bucale stângi și zonei

parietale stângi, semnificativ este faptul că partea civilă B.I. a continuat să-l

urmărească pe inculpat, chiar alergând după acesta, deși primise două lovituri

Legat de

gravitatea leziunii pleuro-pulmonare (plagă penetrantă toracică stângă), în

concluziile raportului de expertiză medico-legală din 7 aprilie 2011, preluate

în raportul de nouă expertiză medico-legală din 11 mai 2011, se arată că

gravitatea „a fost minimă”, iar partea civilă nu a necesitat pentru vindecare

intervenție chirurgicală (drenaj).

Faptul

că, în concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală din 11 mai 2011

întocmit de IML Craiova și avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală din

cadrul INML Mina Minovici, se arată că „leziunile traumatice prezentate au

necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor, nu au

interesat organe cu rol esențial în menținerea vieții și nu au pus în primejdie

viața” întărește ideea că inculpatul nu a avut intenția de a o ucide pe partea

civilă B.I., astfel încât nu există infracțiunea de tentativă la omor.

Situația

este diferită în cazul părții vătămate D.I.M., determinat de intensitatea

loviturii, ce a condus la secționarea mușchilor „sartorius și vast medial”,

partea civilă menționată prezentând la nivelul coapsei drepte „față internă în

1/ 3 medie o plagă tăiată de aproximativ 20 cm, cu traiect oblic descendent

anterior, profundă, cu „sângerare activă”, zona vizată fiind una vitală cu

interesare musculară și vasculară, având ca urmare punerea în primejdie a

vieții victimei.

Prin

urmare, obiectul folosit - cuțit, zona vizată - coapsa dreaptă, cu interesare

musculară și vasculară, intensitatea mare a loviturii, urmarea produsă, punerea

în primejdie a vieții victimei, duc la concluzia că, deși inculpatul nu a

urmărit în mod direct uciderea părții vătămate D.I.M., a prevăzut și a acceptat

posibilitatea ca leziunile produse prin fapta sa să conducă la decesul

victimei, acționând cu intenție indirectă, fiind realizate elementele

constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective

ale tentativei la omor calificat.

Semnificativ

este faptul că victima s-a aflat în șoc hemoragie gradul II și că s-a

intervenit chirurgical de urgență, astfel încât evoluția sănătății părții

vătămate D.M. a fost favorabilă.

Privitor

la circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., Curtea a

considerat că în mod corect a reținut instanța de fond existența unei provocări

din partea celor două părți civile în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 20

C. pen. raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. (parte civilă D.M.) și art.

180 alin. (2) C. pen. (parte civilă B.I.).

Astfel,

instanța de apel a reținut că partea civilă D.M. a venit la masa unde stătea

inculpatul împreună cu prietena sa, N.M. și i-a solicitat inculpatului să-i dea

voie prietenei sale să meargă în altă încăpere a localului, fiind refuzat, după

care a avut o atitudine provocatoare față de N.M. atingând-o în zone intime ale

corpului, motiv pentru care inculpatul i-a reproșat părții vătămate acest

comportament.

În timpul

discuțiilor contradictorii purtate între inculpat și partea vătămată D.M.,

acesta i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona urechii drepte, așa cum rezultă

din declarația martorului S.I.I., coroborată cu concluziile raportului de

constatare medico-legală din 17 martie 2011.

Faptul

că partea vătămată D.M. a intenționat să-l provoace pe inculpat rezultă și din

împrejurarea că, după ce inculpatul a spart un pahar, partea vătămată a mers la

martorul S.G., solicitându-i să-l dea afară din bar, martorul spunând că nu

este o pagubă faptul că s-a spart un pahar.

Referitor

la partea vătămată B.I., acesta l-a urmărit pe inculpat, chiar a alergat după

el, cu intenția de a-l agresa, așa cum rezultă din declarația martorului S.G.,

punându-i piedică.

Precizările

făcute de martorul S.A. în fața instanței de fond, în sensul că nu a văzut în

mâna inculpatului niciun cuțit, în momentul când l-a apucat de mână se explică

prin faptul că după ce inculpatul l-a lovit pe D.M. a introdus cuțitul în

buzunarul pantalonilor, dar l-a scos după ce a văzut că

este

urmărit de B.I. în continuare, inculpatul l-a lovit pe B.I. după ce acesta a

început să-l urmărească cu intenția de a-l lovi, la un moment dat partea civilă

menționată punându-i piedică inculpatului, iar cei doi căzând, fiind aplicate

lovituri de către partea civilă inculpatului.

În schimb,

Curtea a considerat că în mod greșit a reținut instanța de fond circumstanța

atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. în cazul infracțiunii prevăzute

de art. 321 C. pen., în condițiile în care obiectul juridic al acestei

infracțiuni îl reprezintă relațiile privind conviețuirea socială, iar subiectul

pasiv nu se limitează la o singură persoană, ci la o colectivitate.

Totodată,

instanța de apel a apreciat că la încadrarea juridică a infracțiunii de ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța de

fond trebuia să rețină și alin. (1) al art. 321 C. pen., întrucât că forma

agravată prevăzută de alin. (2) face trimitere la alin. (1), astfel încât, în

baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 321

alin. (1) și (2) C. pen.

Având în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social

concret al faptelor, împrejurările în care s-au săvârșit faptele, faptul că

inculpatul a fost provocat de cele două părți vătămate suferind, la rândul său,

leziuni în urma violențelor exercitate de părțile vătămate, având în vedere și

urmările produse, circumstanțele personale - inculpatul fiind la primul

conflict cu legea penală, cu un comportament bun înainte de săvârșirea faptelor

ce constituie obiectul prezentei cauze - Curtea a constatat că instanța de fond

a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate pentru infracțiunile

săvârșite.

Totodată,

ținând cont de persoana inculpatului, care este absolvent de studii superioare,

este cunoscut în societate ca o persoană cu un comportament foarte bun, așa cum

rezultă din caracterizările depuse la dosar, de concluziile referatului de

evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj care

au stabilit că inculpatul a avut un comportament adaptat normelor sociale

nefiind cunoscut cu manifestări de agresivitate în comunitate, văzând și

împrejurarea că vecinii și familia afirmă că este un tânăr liniștit și

interesat de educație, beneficiază de resurse interne (voință, capacitate de

apreciere a pierderilor și câștigurilor ce decurg din acte antisociale), din

comunitate fiind sprijinit de un grup de suport pentru a avea un comportament

prosocial, Curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că

scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de

libertate a inculpatului, dispunând suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere.

Privitor

la art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța de apel a reținut că din dispozițiile

acestei legi rezultă că prelevarea probelor biologice este o posibilitate nu o

obligație, hotărârea fiind luată de instanță în raport de persoana

inculpatului. Or, în speță, s-a apreciat că nu se impune prelevarea probelor

biologice de la inculpatul T.C.F., având în vedere împrejurările în care a

săvârșit faptele, de faptul că anterior nu a fost cunoscut cu antecedente

penale ceea ce demonstrează că săvârșirea acestor infracțiuni a fost o

întâmplare nefericită în viața sa, și de aprecierile pozitive de care se bucură

inculpatul din partea persoanelor cunoscute.

Se arată

că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la bunurile înaintate

odată cu rechizitoriul, respectiv pardesiu de culoare neagră marca P., blugi de

culoare albastră marca Z., curea de culoare neagră și o pereche de pantofi

marca F. de culoare maro deschis (plicul nr. 2), bunuri ce aparțin părții

civile D.M.I., așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului

(filele 10-16 dosar urmărire penală).

Instanța

de apel a constatat ca fiind fondate apelurile părților civile în privința cuantumului

daunelor morale, dispunând majorarea acestora, față de leziunile de natură

fizică și traumele psihice produse prin faptele inculpatului. Astfel, fiecare

dintre părțile civile au suferit prejudicii de natură nepatrimonială,

determinate de faptul că prin loviturile aplicate cu cuțitul de către inculpat

li s-au produs pe lângă leziunile fizice, emoții foarte puternice ce au condus

la înrăutățirea stării psihice, atât în timpul conflictului, cât și în perioada

care a urmat.

Deși din

actele medico-legale rezultă că părțile civile au beneficiat de un număr de

zile de îngrijiri medicale relativ mic, faptul că au primit lovituri cu cuțitul

și împrejurarea că, în momentul săvârșirii faptelor, părțile civile nu aveau

cum să știe ce rezultate negative vor avea loviturile respective asupra

evoluției sănătății lor reprezintă suficiente motive care justifică faptul că

părțile civile au fost afectate puternic din punct de vedere psihic, ca atare

sumele de 7.500 lei pentru partea civilă D.M. și de 5.000 lei pentru partea

civilă B.I. au fost considerate ca reprezentând o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciile de natură patrimonială, cu mențiunea că aceste sume au fost

stabilite ținându-se seama și de faptul că s-a reținut pentru inculpat

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., părțile civile

având și o culpă comună, în proporție de 1/2, în producerea incidentului.

Instanța

de apel a considerat ca nefiind fondate criticile formulate de părțile civile cu

privire la cuantumul daunelor materiale, instanța de fond având în vedere

declarațiile martorilor R.A. (propus de B.I.) și C.C.C. (propus de D.M.) și

înscrisurile medicale - certificat de concediu medical, biletul de ieșire din

spital, adeverințele emise angajatorii părților civile.

Împotriva

deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

inculpatul T.F.C. și părțile civile B.I. și D.I.M., invocând cazurile de casare

întemeiate pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17, 17

2

și 14 C.

proc. pen.

În motivarea

recursului, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat o primă

critică întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., arătând că pedepsele aplicate inculpatului T.C.F. sunt netemeinice,

fiind situate sub limita minimă a regimului sancționator prevăzut de cele trei

norme incriminatoare.

A mai

arătat că nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpat ci, dimpotrivă, starea de

beție voluntară, continuarea agresiunii și împotriva altei victime, care a

încercat să stopeze conflictul și să-l dezarmeze pe inculpat, atitudinea

nesinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale și cercetării

judecătorești, atât în fond cât și în apel constituie împrejurări agravante,

care indică un pericol social ridicat al faptelor, astfel încât, în opinia

recurentului, nu se justifică aplicarea unei pedepse rezultante de numai 3 ani

și nici suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere.

A

precizat că în mod greșit s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., de vreme ce acesta nu a fost

provocat de niciuna dintre victime, ci dimpotrivă, inculpatul a fost cel care a

inițiat conflictul, a aplicat lovituri repetate victimelor, cu intensitate și

în zone vitale, ultima fiind aplicată în spatele victimei B.I., intenția de a

ucide fiind manifestă.

Cu

privire la critica prevăzută de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., parchetul

a precizat că încadrarea juridică corectă nu este cea prevăzută de art. 180 alin.

(2) C. pen. (fapta privind partea civilă B.I.) și de art. 20 raportat la art.

174, art. 175 lit. i) C. pen. (cea privind partea civilă D.M.), ci cea de

tentativă la uciderea a cel puțin două persoane, prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.

Invocând

critica întemeiată pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că

instanțele de fond și de apel au procedat greșit

neaplicând

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, despre care s-a arătat că, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 666/2011, au fost declarate constituționale.

În concluzie,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și de

apel și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul arătat în

cadrul criticilor formulate.

Recurentul

intimat inculpat T.C.F.

a

invocat critici întemeiate tot pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17, 17

2