ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, constată că prin sentința

penală nr. 454 din 23 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului Z.A.I. de

schimbare a încadrării juridice data faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.-art. 175 lit. i) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În

baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.-art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și 74 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. a fost

condamnat inculpatul Z.A.I. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 174-175

lit. i) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii

drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen. a condamnat același inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În

temeiul dispozițiilor art. 193 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76

alin. (1) lit. e) C. pen. a aplicat inculpatului doua pedepse a câte 2 luni

închisoare.

În

temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76

alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 7 luni

închisoare.

În

temeiul dispozițiilor art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen.-art. 34 lit. b) C. pen. și

art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului Z.A.I. pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 2

ani după executarea pedepsei principale.

În

temeiul dispozițiilor art. 86

1

C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata

inculpatului sub supraveghere pe o durata de 7 ani, ce constituie termen de

încercare stabilit potrivit art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de

încercare condamnatul trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la

Serviciul de Probațiune a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de

pe lângă Tribunalul București, însărcinat cu supravegherea condamnatului pe

durata termenului de încercare;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a

putea fî controlate mijloacele lui de existență.

În

baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei

pronunțate reținerea și arestarea preventivă de la

16

octombrie

2008 la 13 decembrie 2008.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat pe durata suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și executarea acestei pedepse.

În

baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere,

respectiv a art. 86

4

, art. 83 și art. 84 C. pen.

În

temeiul dispozițiilor art. 111, art. 112, art. 118 alin.

(1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea armei folosite de inculpat la săvârșirea

infracțiunilor, ridicata de la acesta și predata Serviciului Arme, Exploziv și Substanțe

Toxice.

În

temeiul dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a

admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență

și a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de 230 RON și 210 RON cu titlu

de despăgubiri civile către aceasta unitate spitalicească, reprezentând contravaloarea

îngrijirilor medicale acordate victimelor infracțiunii săvârșite de inculpat, respectiv

E.A.M. și S.S. A constatat ca cele doua părți vătămate, E.A.M. și S.S. nu s-au constituit

părți civile în cauză.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul

la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 980 RON reprezintă cheltuieli

judiciare ocazionate de desfășurarea urmăririi penale în cauză.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În

seara de 5 septembrie 2008, în jurul orei 21:48, inculpatul

Z.A.I. (la acea data șofer la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție),

aflat sub influenta băuturilor alcoolice (0,70 mg/l în aerul expirat), fiind înarmat

cu o pușca de vânătoare, pe care o încărcase cu un cartuș de calibre 12 (destinat

vânatului mare), s-a deplasat în încinta benzinăriei M. sector 6, București (aflata

la o mica distanta de blocul unde inculpatul locuiește) unde a adresat amenințări

părților vătămate E.A.M. și S.S. (prin folosirea acestei arme, pe care a îndreptat-o

în direcția celor doua părți vătămate, lipind-o chiar pe gatul pârtii vătămate E.A.M.),

împrejurare în care l-a și lovit pe partea vătămată cu capul țevii puștii în spate,

cauzându-i o leziune la nivelul omoplatului drept.

Apoi, în momentul în care a sesizat ca

partea vătămata E.A.M. a încercat să fugă inculpatul Z.A.I. a tras un foc cu aceasta

armă în direcția capului acesteia, un element de muniție rezultat în urma tragerii

(bura cartușului) lovind lobul urechii drepte a pârtii vătămate, proiectilul, care

a trecut la foarte mică distanță de capul părții vătămate, a lovit un perete exterior

al clădirii benzinăriei, continuându-și apoi traiectoria, străpungând un perete

interior și oprindu-se apoi într-un element metalic dintr-un al doilea perete interior.

Imediat după executarea acestui foc, inculpatul

Z.A.I. l-a lovit pe partea vătămata S.S. cu patul puștii în cap, în regiunea frontală.

După săvârșirea infracțiunilor, inculpatul

a scos din armă și a aruncat tubul cartușului (singurul element de muniție în baza

căruia se putea proba ca proiectilul a fost tras cu arma inculpatului, în condițiile

în care țevile armei sunt lise și nu lasă urme care pot fi exploatate traseologic

pe proiectil, ci doar pe tub).

De la fața locului cele doua părți vătămate

au fost transportate cu ambulanta la Spitalul Universitar de Urgenta B., unde li

s-au acordat îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală

al Institutului Național de Medicina Legala "Prof. Dr. M.M.” a rezultat ca

partea vătămata E.A.M. a prezentata leziuni traumatice superficiale la nivelul pavilionului

auricular drept care s-au putut produce, cel mai probabil prin lovire cu corp dur,

posibil prin lovire razantă a lobului urechii de către fragment de bura al unui

cartuș.

S-a mai stabilit faptul că partea vătămată

a prezentat leziuni traumatice superficiale toracic posterior care pot fi consecința

unei loviri cu capătul (gura) țevii unei arme de foc.

Aceste leziuni traumatice au necesitat

2-3 zile de îngrijiri medicale. Din certificatul medico-legal al Institutului Național

de Medicina Legala "Prof. Dr. M.M.” a rezultat faptul că partea vătămată S.S.

a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care au necesitat

3-4 zile de îngrijiri medicale.

În

drept, faptele inculpatului Z.A.I. au fost încadrate în dispozițiile

art. 174-art. 175 lit. i) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., art. 193 alin.

(1) C. pen., art. 136 din Legea nr. 295/2004 și art. 321 alin. (2) C. pen.

Individualizarea judiciară a pedepselor

s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se

că scopul educativ și preventiv al acestora poate fi atins chiar și fără executarea

acestora, motiv pentru care s-a făcut aplicația dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul

Z.A.I. și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Parchetul a criticat soluția pentru netemeinicie

sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, pe care le consideră prea blânde

în raport de gravitatea faptelor.

S-a solicitat înlăturarea circumstanțelor

atenuante și schimbarea modalității de executare a pedepselor, dat fiind faptul

că

o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere nu îndeplinește scopul

procesului penal.

Inculpatul Z.A.I. a criticat sentința fondului

pentru greșita încadrate juridică, considerând că în speță încadrarea juridică corectă

este cea prevăzută de art. 180 C. pen., iar nu tentativă la omor.

Susține inculpatul că nu a existat intenția

directă de a ucide partea vătămată, ci doar că în momentul în care s-a aflat în

benzinărie, arma fiind îndreptată în sus, s-a descărcat, glonțul având o traiectorie

asupra clădirii.

În

fața instanței de apel au fost audiați martorii C.C.M., S.R.,

C.R., P.B., M.A., P.C.M.

Examinându-se hotărârea atacată în conformitate

cu dispozițiile art. 371, art. 372 și art. 378 C. proc. pen., s-a constatat că apelurile

sunt nefondate.

Prima instanță a stabilit în mod corect,

pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o încadrare juridică

corespunzătoare a faptei săvârșite de inculpat precum și un regim sancționator adecvat.

Împotriva acestei decizii nr. 47 din 22

februarie 2011 a Curții de Apel București în termen legal s-au exercitat recursuri

de către procuror și inculpat.

Parchetul a criticat soluția în planul

încadrării juridice, în sensul reținerii formelor calificate de la art. 175

lit. a), e) și i) C. pen. cât și pentru netemeinicie sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate, pe care le consideră prea blânde în raport de gravitatea faptelor.

Într-o largă dezvoltare în scris s-a specificat

că se impune a se reține în sarcina inculpatului premeditarea în comiterea faptei

de omor. Totodată, în susținerea concluziilor orale s-a invocat împrejurarea că

omorul s-a săvârșit prin mijloace ce au pus în pericol viața mai multor persoane,

în funcție de contextul faptic comis.

S-a solicitat înlăturarea circumstanțelor

atenuante și schimbarea modalității de executare a pedepselor, dat fiind faptul

că o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere nu îndeplinește

scopul procesului penal, ori cel puțin majorarea duratei termenului de încercare.

Inculpatul Z.A.I. a reiterat critica din

apel pentru greșita încadrate juridică, considerând că în speță încadrarea juridică

corectă este cea prevăzută de art. 180 C. pen., iar nu tentativă la omor.

Susține inculpatul că nu a existat intenția

directă de a ucide partea vătămată, ci doar că în momentul în care s-a aflat în

benzinărie, arma fiind îndreptată în sus, s-a descărcat, glonțul având o traiectorie

asupra clădirii.

A mai arătat că pedeapsa este exagerată

și că se impune reducerea acesteia.

Instanța de recurs față de motivele de

casare invocate, precizările aduse, persoanele recurente, cu abordarea și a cazurilor

de casare tratabile din oficiu, reține următoarele:

Rezultă din probele dosarului că la data

de 5 septembrie 2008 în jurul orei 20:50, inculpatul Z.A.I., care la acea dată era

șofer la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obișnuind să

vină cu mașina la domiciliu cu mașina de serviciu (marca D. model N.) pe care o

parca în incinta benzinăriei M., s-a deplasat în incinta acestei benzinării pentru

a-și cumpăra țigări, conform declarațiilor sale.

Instanța de fond a reținut că anterior

acesta consumase băuturii alcoolice, starea de ebrietate în care se afla fiind afirmată

și de declarațiile martorilor audiații în cauza precum și de rezultatele testării

inculpatului cu aparatul etilotest.

În

același timp, pe spațiul verde situat în imediata vecinătate

a clădirii benzinăriei se afla un grup de tineri (între care martorii I.M.A., C.C.M.,

M.A., P.C.M., P.B., P.S.M., S.R., C.F.N. și P.G.) care jucau barbut și consumau

bere.

Intrând în incinta clădirii benzinăriei,

inculpatul Z.A.I. i-a întrebat pe angajații acesteia dacă îi cunosc pe tinerii aflați

afară și dacă știu cine ar fi zgâriat mașina de serviciu a inculpatului; angajații

benzinăriei (martorii D.D.F., D.R.C. și N.A.I.) i-au răspuns inculpatului că nu

cunosc aceste aspecte.

Apoi inculpatul s-a deplasat la grupul

de tineri menționat mai sus, cărora le-a reproșat faptul că joacă barbut și că ei

ar fi cei care i-ar fi zgâriat mașina de serviciu.

Tinerii menționați au negat faptul că ar

fi zgâriat mașina inculpatului, reproșându-i acestuia faptul că îi acuză pe nedrept.

În

acest context, între inculpat și acest grup de tineri s-a

iscat o dispută verbală.

La ieșirea din clădirea benzinăriei inculpatul

l-a întâlnit pe martorul M.A., pe care l-a agresat fizic, lovindu-l în mod repetat

cu piciorul; acest incident a avut loc în fața ușilor de acces în benzinărie. În

acest moment tinerii care se aflau împreună cu

martorul

M.A. au intervenit în favoarea acestuia, împrejurare în care a avut loc un ou conflict

verbal între inculpat și grupul de tineri.

Așa cum a rezultat din imaginile surprinse

de camerele de supraveghere ale benzinăriei, incidentele descrise mai sus au avut

loc în intervalul orar 20:49-20:55.

Urmare a disputei cu inculpatul, tinerii

au părăsit incinta benzinăriei; astfel, aceștia au urcat în autoturismele cu care

veniseră și s-au deplasat inițial la o vulcanizare situată în apropiere, tot pe

str. L., iar apoi în zona liniilor ferate situate în apropiere (lângă complexul

comercial P.R.).

Văzând faptul că tinerii cu care avusese

disputa părăsesc incinta benzinăriei, inculpatul Z.A.I. a apelat de pe telefonul

său mobil numărul unic de urgență 112 (potrivit declarațiilor inculpatului, acesta

a sunat în prealabil un cunoscut de al său, ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului

General al Poliției Române, căruia i-a povestit incidentul în care fusese implicat

și care i-a recomandat inculpatului să sune la 112). Apelul inculpatului Z.A.I.

către 112 a fost inițiat la ora 21:00.

Inculpatul, aflat în stare de ebrietate,

a relatat operatorului Serviciului 112 faptul că se numește Z.A.I., că este „de

la Parchetul General”, că niște „țigani” joacă barbut, s-au luat de el și că i-au

zgâriat mașina. în continuare, inculpatul a relatat că acești „țigani” au părăsit

incinta benzinăriei, reproducând numărul de înmatriculare al unui autoturism; inculpatul

a fost invitat să formuleze, dacă dorește, o sesizare scrisă cu privire la acest

incident; totodată, s-a luat legătura cu Poliția Rutieră, autoturismul al cărui

număr de înmatriculare fusese comunicat de către inculpat fiind dat în atenția organelor

poliției rutiere, în vederea identificării ocupanților acestuia.

După efectuarea acestui apel telefonic,

inculpatul a revenit la locuința sa (situată la etajul 7 al blocului amplasat în

imediata apropiere a benzinăriei, de cealaltă parte a str. L.).

Inculpatul a rămas în locuința sa până

în jurul orei 21:45; în acest moment, inculpatul a luat din locuința sa arma sa

de vânătoare și un cartuș model B. (cartuș destinat vânatului mare, care are drept

proiectil o sferă din plumb, singurul cartuș pe care îl avea în locuință, potrivit

declarațiilor inculpatului), după care a părăsit locuința.

Potrivit declarațiilor inculpatului, la

ieșirea din locuință acesta s-a întâlnit cu soția sa, numita Z.O.C., care

tocmai

se întorcea acasă și care a încercat să-l calmeze pe inculpat și să-l determine

să nu plece de acasă cu arma asupra sa.

Cu privire la momentul în care a introdus

cartușul în armă, inculpatul a arătat că acest lucru l-a făcut după ce a părăsit

locuința, în momentul în care a ajuns în fața blocului său (înainte de a traversa

strada și de a pătrunde în incinta benzinăriei); inculpatul a introdus cartușul

în lăcașul aferent țevii superioare, țeava pentru care tragerea se face prin acționarea

trăgaciului anterior (arma este prevăzută cu două trăgace, aferente celor două țevi).

Cu arma astfel încărcată și pregătită pentru

efectuarea tragerii inculpatul a pătruns în incinta benzinăriei, îndreptându-se

către locul unde avusese loc incidentul descris mai sus (așa cum rezultă din imaginile

surprinse de camerele de supraveghere ale benzinăriei, inculpatul a pătruns din

nou în incinta benzinăriei la ora 21:48).

În

apropierea acestui loc se aflau în acest moment părțile vătămate

E.A.M. (în vârstă de 28 de ani) și S.S. (în vârstă de 17 ani); aceștia se aflau

lângă autoturismul marca A., aparținând părții vătămate E.A.M.; cei doi cumpăraseră

de la benzinărie antigel și așteptau răcirea motorului autoturismului pentru a completa

antigelul acestuia; cele două părți vătămate veniseră în incinta benzinăriei de

puțin timp și nu aveau cunoștință despre incidentele descrise mai sus, în care fuseseră

implicați inculpatul și grupul de tineri.

Inculpatul Z.A.I. s-a apropiat de cele

două părți vătămate, având îndreptată arma de vânătoare cu țevile către acestea,

împrejurare în care inculpatul le-a adresat celor două părți vătămate amenințări

și cuvinte obscene, solicitându-le acestora, în mod repetat, în condițiile amenințării

realizate prin îndreptarea armei către aceștia, să se culce la pământ.

Partea vătămată S.S., în fața acestei amenințări,

s-a retras către spațiul verde alăturat, în timp ce partea vătămată E.A.A. a început

să se retragă, cu spatele, pe lângă autoturismul său.

Inculpatul Z.A.I. a început să se deplaseze

în urma părții vătămate E.A.M., practic urmărind-o pe aceasta, pas cu pas, în timp

ce partea vătămată se retrăgea cu spatele.

În

acest timp, inculpatul Z.A.I. ținea arma îndreptată cu țevile

către capul părții vătămate E.A.M., la foarte mică distanță de acesta; la un moment

dat,

inculpatul chiar a lipit capătul țevilor armei de gâtul părții vătămate.

Partea vătămată, în încercarea de a găsi

un loc prin care ar putea fugi, s-a întors un moment către partea sa stângă, întorcând

astfel spatele către inculpat; în acest moment, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată

cu capătul armei în zona omoplatului drept, cauzându-i astfel o leziune cu forma

specifică a capătului unei țevi de armă, leziune constatată medico-legal.

Partea vătămată s-a reîntors cu fața către

inculpat, iar acesta a continuat să țină arma îndreptată către capul părții vătămate,

continuându-și amenințările.

Văzând faptul că nu-l poate determina pe

inculpat să renunțe la iminența folosirii armei de foc, partea vătămată E.A.M.,

intenționând să fugă către intrarea în clădirea benzinăriei, a schițat un gest brusc,

de eschivă, înspre partea sa stângă, pentru a ieși astfel din raza țevii armei inculpatului

și pentru a putea fugi.

Inculpatul Z.A.I., sesizând intenția părții

vătămate de a fugi, a tras în acest moment un foc de armă înspre capul părții vătămate

E.A.M., însă proiectilul, deși a trecut la foarte mică distanță de partea dreaptă

a capului părții vătămate, nu a atins-o pe aceasta.

În

schimb, lobul urechii drepte a părții vătămate E.A.M. a fost

lovit de bura cartușului tras de inculpat; bura este elementul de muniție din compunerea

cartușului care separă proiectilul de materialul exploziv și care este proiectată

odată cu proiectilul, pe aceiași direcție cu acesta.

În

urma lovirii urechii părții vătămate, aceasta a suferit o

leziune sângerândă (pentru tratarea căreia a fost transportat cu ambulanța la Spitalul

Universitar de Urgență B. și i s-au acordat îngrijiri medicale); și această leziune

a fost constatată medico-legal.

Partea vătămată E.A.M. și-a continuat apoi

fuga către intrarea în benzinărie, inculpatul rămânând pe loc.

În

acest moment, partea vătămată S.S., aflată în partea stângă

a inculpatului, a început să fugă și el către intrarea în benzinărie; în momentul

în care acesta a trecut prin dreptul inculpatului, acesta din urmă i-a aplicat părții

vătămate S.S. o lovitură cu patul puștii în partea dreaptă a frunții, cauzându-i

o leziune sângerândă (pentru tratarea căreia a fost, de asemenea, transportat cu

ambulanța la Spitalul Universitar de Urgență B.); și această leziune a fost constatată

medico-legal.

Infracțiunile descrise mai sus au avut

loc în intervalul orar 21:48-21:49 (așa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele

de supraveghere ale benzinăriei, imagini care nu surprind însă comiterea infracțiunilor,

ci doar pe inculpat îndreptându-se către locul săvârșirii acestora și, ulterior,

de la locul comiterii infracțiunilor către autoturismul său de serviciu).

Cele două părți vătămate au fugit în incinta

clădirii benzinăriei, în timp ce inculpatul s-a deplasat la autoturismul său de

serviciu (parcat în incinta benzinăriei).

La ora 21:52, partea vătămată E.A.M. a

apelat Serviciul pentru Apeluri de Urgență 112, sesizând aspectele descrise mai

sus.

Inculpatul, până la sosirea organelor de

poliție, a scos din armă tubul cartușului tras, acesta nemaifiind găsit.

În

cauză a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică

din 10 octombrie 2008 a Serviciului Criminalitate din cadrul Direcției Generale

de Poliție a Municipiului București, care a concluzionat că traiectoria proiectilului

a fost una ușor ascendentă, formând cu planul solului un unghi de 8°. Concluzia

raportului de expertiză este în concordanță cu declarațiile părților vătămate și

ale martorului ocular, potrivit cărora inculpatul ținea în momentul executării focului

pușca cu țeava îndreptată către capul părții vătămate E.A.M.

În

consecință, susținerea inculpatului, inclusiv din recurs,

în sensul că la momentul declanșării focului, acesta ar fi ținut pușca cu țevile

îndreptate în plan vertical nu poate fi primită întrucât nu se coroborează cu niciuna

din probele mai sus arătate.

Se mai arată în raportul de expertiză sus

menționat că în funcție de modalitatea de ținere a armei (șold sau umăr), distanța

dintre acest loc și punctul de reper (orificiul creat în peretele exterior al magazinului

benzinăriei) este una cuprinsă între 7,49 metri și 10,92 metri și această concluzie

confirmă declarațiile părților vătămate.

Astfel, locul identificat de partea vătămată

E.A.M. (cu prilejul conducerii în teren), ca fiind cel în care se afla inculpatul

la momentul tragerii se află la o distanță de 11,6 metri față de punctul de reper,

iar locul indicat de partea vătămată S.S. ca fiind cel din care inculpatul a tras

se află la o distanță de 9,5 metri față de punctul de reper.

Totodată, raportul de expertiză infirmă

susținerea inculpatului în sensul că arma sa, deși era asigurată, s-ar fi declanșat

în mod accidental.

Astfel, expertiza arată că arma suspusă

examinării nu se poate declanșa accidental, decât în urma dezasigurării și acționării

trăgaciului, precum și faptul că nu se exclude posibilitatea ca arma să percuteze

în urma lovirii accidentale a patului acesteia, însă numai în situația dezasigurării

armei și poziționării degetului pe trăgaci.

Mai concluzionează raportul de expertiză

că arma suspusă examinării se blochează după fiecare armare în mod automat, pentru

percutare fiind necesară efectuarea a două mișcări diametral opuse, respectiv pentru

deasigurarea armei, acționarea înainte a butonului de siguranță, iar pentru percutare,

acționarea înapoi a trăgaciului, precum și faptul că arma inculpatului face parte

din categoria armelor de foc letale, iar cartușul folosit a fost de calibru 12 (acest

gen de cartușe este folosit, în general, la vânat mare-mistreți, urși, etc).

În

cauză au fost efectuate și două rapoarte de expertiză fizico-chimică.

Raportul de expertiză fizico-chimică confirmă

că tragerea s-a făcut din imediata apropiere a părții vătămate E.A.M. (care s-a

aflat în raza de acțiune a factorilor suplimentari ai împușcăturii), precum și faptul

că inculpatul Z.A.I. este cel care a executat tragerea.

Din raportul de expertiză fîzico-chimică

din 15 decembrie 2008 al Institutului Criminalistic din cadrul Inspectoratului General

al Poliției Române a rezultat faptul că s-au pus în evidență microparticule care

intră în compoziția urmelor secundare ale împușcăturii și pe una din probele picate

de la nivelul urechii drepte a părții vătămate E.A.A. (această probă a fost ridicată

la Institutul Național de Medicină egală „Prof. Dr. M.M.", cu prilejul examinării

medico-legale a părții vătămate).

Cu privire la leziunile suferite de cele

două părți vătămate, raportul de expertiză medico-legală certificatele medico-legale,

actele medicale eliberate de Spitalul Universitar de Urgență B. și fișele de solicitare

a Serviciului de Ambulanță confirmă întrutotul situația de fapt, atât cu privire

la natura și localizarea leziunilor, cât și cu privire la modalitatea de producere

a acestora. Cu privire la aceleași aspecte, a fost constituită și planșa fotografică,

în care sunt evidențiate leziunile celor două părți vătămate.

În

raport de toate cele arătate mai sus, este de reținut că probele

administrate în cauză, fac dovada asupra faptului că

inculpatul

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

Criticile recurentului privind schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de lovire, așadar nu pot fi reținute.

Nu se poate ignora zona în care s-a tras

focul de armă, respectiv zona capului părții vătămate E.A.M. Din moment ce a fost

atinsă urechea părții vătămate, este evident că doar întâmplarea a făcut ca partea

vătămată să nu fie lovită în cap, condiții în care deznodământul ar fi putut fi

altul.

Privitor la recursul procurorului, o primă

agravantă solicitată vizează comiterea omorului prin mijloace ce pun în pericol

viața mai multor persoane.

Fără putință de tăgadă că, folosirea unei

arme de foc, cu atât mai mult cu cât evenimentul faptic s-a derulat în incinta unei

benzinării, poate reprezenta un astfel de mijloc.

Însă, caracterul mijlocului care pune în

pericol viața mai multor persoane nu se analizează din punct de vedere tehnic-absolut,

ci personal-concret.

Ori, în concret, în funcție de cele derulate,

explicitate mai sus, este cert că arma a fost folosită de către inculpat exclusiv

cu intenția de a agresa partea vătămată, zona în care s-a tras focul de armă a vizat

capul părții vătămate E.A.M., fiind exercitată de aproape.

Locul unde a avut loc incidentul descris

mai sus se plasează înspre exteriorul benzinăriei, așa cum rezultă din imaginile

surprinse de camerele de supraveghere ale benzinăriei, imagini care nu surprind

comiterea infracțiunilor, ci doar pe inculpat îndreptându-se către locul săvârșirii

acestora și, ulterior, de la locul comiterii infracțiunilor către autoturismul său

de serviciu, iar singurul foc tras a avut o destinație unică, bine precizată.

De altfel, argumentația reținerii acestei

agravante contrazice într-o oarecare măsură susținerile scrise în sprijinul consemnării

premeditării, din recursul procurorului, „cu toate că arma este proiectată pentru

un glonț cu alice, inculpatul alege să o încarce cu unul pentru „vânat mare".

Alegerea este motivată de faptul că inculpatul fiind posesor de permis armă cunoaște

trăsăturile ambelor, respectiv că un glonț cu alice împrăștie în aer un număr foarte

mare de proiectile și astfel din cauza dispersării este posibil ca într-un loc public,

să rezulte victime colaterale. Pe de altă parte realizarea unui foc de armă într-o

benzinărie cu un cartuș cu alice presupunea și asumarea riscului producerii unei

explozii în cazul în care majoritatea proiectilelor aruncate ar fi atins una din

pompe, aspect de care inculpatul era perfect conștient.

Aceste aspecte negative ale unui glonț

cu alice au fost eliminate prin folosirea unui proiectil utilizat la vânatul unor

urși".

În

ceea ce privește agravanta premeditării, practicienii dreptului

penal au nevoie de elemente concrete pentru a putea decide dacă există sau nu această

circumstanță subiectivă, iar actul preparator trebuie să fie un element concret,

ușor de identificat.

Ori în motivele de recurs procurorul înșiruie

o serie de supoziții și atitudini apreciate în mod subiectiv, că răspunsul grupului

la atitudinea provocatoare a inculpatului a fost unul calm; că nevoia depunerii

unei plângeri la secția de poliție i-a creat inculpatului experiența unui sentiment

de frustrare extremă; că din cauza caracterului numeros al grupului inculpatul a

renunțat pentru un prim moment la răzbunare, luând astfel decizia de a comite ulterior

un omor; că imediat ce a ajuns în apartament, fără ezitare a scos arma din husă

și a pregătit-o pentru tragere; că în fapt nimeni nu-l putea împiedica să revină

de câte ori voia în incinta benzinăriei pentru a verifica integritatea autoturismului

său dacă vroia; că soția l-a rugat să se întoarcă acasă; că ar fi așteptat instalarea

totală a nopții; că nu a alertat în prealabil membrii grupului; sau, că după eveniment

inculpatul ar fi părut relaxat.

Este însă de refuzat reținerea premeditării

în contextul în care nu există acte materiale concrete și efective de pregătire,

în afara celor ce țin de derularea logică și naturală a unei trageri cu o armă de

către o persoană aflată sub influența alcoolului și surescitată. Afirmăm acesta

în contextul cunoașterii și explicitării tuturor detaliilor speței, fără a ne concentra

neapărat doar pe existența unui eventual act de pregătire.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate,

instanța de recurs reține că s-a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor,

împrejurările în care au fost comise și limitele de pedeapsă prevăzute de textele

incriminatoare.

De asemenea, au fost avute în vedere la

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate și datele personale ale inculpatului,

referitoare la conduita bună pe care a avut-o în familie și societate, anterior

săvârșirii faptelor, caracterizările pozitive de la locul de muncă și lipsa antecedentelor

penale.

Datele referitoare la profilul psihologic

al inculpatului sunt de natură să conducă instanța la ideea că cele întâmplate sunt

un accident în viața inculpatului și nu îi caracterizează comportamentul, context

în care aprecierea că sunt mari șansele sale de încadrare într-o viață corectă justifică

într-adevăr aplicarea unor pedepse blânde, cu suspendarea executării acestora.

Așadar, având în vedere toate aceste elemente

menționate și în considerarea conduitei anterioare, a vârstei, a pregătirii, a experienței

de viață, în mod judicios a apreciat instanța de fond, iar ulterior instanța de

apel a întărit afirmația, că inculpatul are aptitudinea să se îndrepte fără executarea

pedepselor aplicate.

De asemenea durata termenului de încercare

stabilit de prima instanță este echilibrat aleasă.

Având în vedere cele ce preced, se apreciază

că nu este nicio justificare nici pentru înlăturarea circumstanțelor atenuante,

majorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare a acestora așa cum a

solicitat parchetul dar nici pentru reducerea acestora, în funcție de recursul inculpatului.

În

consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. se vor respinge ambele recursuri, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2), (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul Z.A.I. împotriva

deciziei penale nr. 47 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata

sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 1 februarie 2013.