ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2013

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția, a Il-a Penală, constată următoarele: - s-a dispus, între altele, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 153/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului M.M. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., același inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, de la 06 octombrie 2011 la zi. Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon mobil. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe baza probatoriilor administrate, care s-au coroborat cu declarațiile de recunoaștere în totalitate ale inculpatului, acesta solicitând aplicarea prevederilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., că faptele sale, constând în aceea că în luna septembrie 2011, s-a alăturat grupului infracțional organizat, compus din inculpații G.O.M., P.V.C., N.G.M., M.V.M.

și C.A.C., care s-a deplasat în Olanda pentru a procura o cantitate importantă de cannabis (3334,5 grame) și a introdus-o apoi în România, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc și complicitate la săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că pentru desfășurarea activității infracționale a grupului, inculpatul M.M.

a pus la dispoziție autoturismul, cu care inculpații G., P. și N. au plecat la 30 septembrie 2011 din România, deplasându-se în Olanda. La revenirea în țară, organele de poliție, care le urmăreau activitatea infracțională, au oprit autoturismul în localitatea Lipova, la data de 04 octombrie 2011, găsind ascunsă, într-o roată de rezervă, cantitatea de 3334, 5 grame canabis. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.M., susținând, în esență, că a avut o contribuție minimă la comiterea faptelor, că instanța de fond a reținut atitudinea sa de sinceritate pe parcursul cercetărilor, că este pensionat medical, suferind o intervenție chirurgicală majoră, fiind necesară o alta. A mai arătat că a cooperat cu organele de urmărire penală, formulând un denunț împotriva mai multor persoane implicate în traficul ilicit de droguri.

Prin decizia penală nr. 297/A din 17 octombrie 2012 Curtea de Apel București - Secția a Ii-a Penală a admis apelul declarat de inculpatul M.M., a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând: În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. ( 1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 80 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În baza art. 383 alin. ( 1) și alin. ( 2) C. proc. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive, de la 06 octombrie 2011 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului M.M.

Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, au rămas în sarcina statului. Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului a constatat că apelul declarat de inculpat este întemeiat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului. Pe parcursul soluționării apelului, Curtea a primit, prin două adrese succesive, din 2, respectiv 8 octombrie 2012, de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, confirmarea că la 29 august 2012 inculpatul a formulat denunț împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de droguri, iar prin ordonanța din 03 octombrie 2012 una dintre acestea a fost pusă sub învinuire.

Curtea a reținut că instanța de fond a făcut o analiză corectă a materialului probator administrat, stabilind situația de fapt corespunzătoare adevărului și dând activității infracționale a inculpatului încadrarea juridică legală. În ceea ce privește individualizarea răspunderii penale, s-a constatat că la judecata în primă instanță nu au fost întrutotul respectate criteriile instituite prin art. 72 C. pen., nefiind avute în vedere acele circumstanțe reale și personale ce operează în favoarea inculpatului apelant. Astfel, instanța de fond a constatat incidența prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și i-a aplicat inculpatului, pentru cea mai gravă dintre fapte, cea prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1543/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pedeapsa minimă prevăzută de lege, această sancțiune fiind de altfel executabilă conform prevederilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Or, examinând prevederile art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., Curtea a apreciat că aceste texte legale sunt incidente, în contextul art. 80 C. pen. A constatat contribuția concretă a inculpatului apelant la săvârșirea faptelor, starea precară a sănătății sale, dar mai ales denunțul făcut împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de droguri care s-a soldat cu punerea sub învinuire a unei persoane, considerând că acestea sunt împrejurări care atestă că atingerea scopurilor educative și preventive prevăzute de art. 52 C. pen.

poate fi realizată și prin aplicarea unor pedepsei mai puțin severe, cu executare însă tot în stare de deținere. În consecință, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 345 C. proc. pen., Curtea a admis apelul formulat de către inculpatul M.M. Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul M.M., invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. În motivarea recursului, cu referire la individualizarea pedepsei aplicate, inculpatul a arătat că deși instanța de apei ar fi trebuit sa rețină și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în raport de formularea de către inculpat a denunțului aflat la fila nr. 41-42 din dosarul instanței de apel, materializat prin începerea urmăririi penale, instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor textului de lege menționat și nu a redus limitele pedepsei în mod corespunzător.

A apreciat că reducerea limitelor de pedeapsă ar fi trebuit să opereze succesiv, mai întâi în baza textului art. 19 din Legea nr. 682/2002, apoi în baza dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca, doar ulterior reducerii limitelor de pedeapsă să se dea eficiență dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere circumstanțele atenuante reținute și să se facă aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen. Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen., invocate de către inculpatul M.M., cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul declarat de către inculpat fiind nefondat.

Contrar criticii invocate de către recurentul inculpat, se constată că instanța de apel a examinat susținerea acestuia referitoare la formularea unui denunț împotriva mai multor persoane implicate în traficul ilicit de droguri. Verificând această susținere, înalta Curte reține că prima instanță de control judiciar a primit de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București - confirmarea că, la data de 29 august 2012, recurentul inculpat a formulat denunț împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de droguri, aspect care reiese din două adrese succesive, din data de 2 și respectiv 8 octombrie 2012, menționându-se și că prin ordonanța din data 03 octombrie 2012 una dintre aceste persoane a fost pusă sub învinuire.

Împrejurările în care devin incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2000 au fost confirmate în cursul judecării recursului prin adresa din data de 05 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, depusă la dosarul cauzei de către inculpat, în care se arată că în dosarul nr. 2595/D/P/2012, ce are ca obiect denunțul inculpatului M.M., una din persoanele denunțate a fost pusă sub inculpare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind cercetată în stare de arest preventiv. Se mai menționează că prin rechizitoriul nr. 2595/D/P/2012 din 29 octombrie 2012 al D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei denunțate de către inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În dezacord cu susținerea recurentului inculpat, înalta Curte constată că împrejurările referitoare la formularea de către inculpat a unui denunț, care a produs consecința trimiterii în judecată a uneia din persoanele denunțate, au fost examinate corespunzător de către instanța de apel, așa cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate de această instanță, care menționează „contribuția concreta a inculpatului apelant ta săvârșirea /aptelor, starea precară a sănătății, dar mai ales denunțul făcut împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de droguri, care, cel puțin pentru una dintre ele până la acest moment, s-a soldat cu punerea sub învinuire, sunt împrejurări care atestă că atingerea scopurilor educative și preventive prevăzute de art. 52 C. pen.

poate fi realizată și prin aplicarea unor pedepsei mai puțin severe, cu executare însă tot în stare de deținere." Cu toate că în dispozitivul deciziei recurate nu se menționează expres reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2000, acestea, așa cum s-a arătat anterior, au fost avute în vedere de către instanța de apel, făcându-se aplicarea lor, aspect ce rezultă din cuantumul semnificativ redus al pedepselor aplicate de această instanță recurentului inculpat M.M., pedeapsa principală fiind diminuată de la 6 ani și 8 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. În consecință, în mod temeinic și legal a procedat instanța de apel la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, această pedeapsă fiind justă și corespunzând atât gravității delictului săvârșit și gradului de pericol social concret prezentat de către recurentului inculpat, dar și exigențelor dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2000 și art. 320 alin. (7) C. proc.

pen., satisfăcând concomitent și finalitatea urmărită potrivit prevederilor art. 52 C. pen. Pată de aceste considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. și nici un alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Ii-a Penală. Totodată, în temeiul art. 385 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 octombrie 2011 la 19 februarie 2013. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Ii-a Penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 octombrie 2011 la 19 februarie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2013.