ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului declarat

de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17 octombrie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel București - Secția, a Il-a Penală, constată

următoarele:

- s-a dispus,

între altele, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr.

153/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 alin. (7) C. proc.

pen. condamnarea inculpatului M.M. la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 7

alin. (1),

(3) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b) pct.

11 din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., același inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și

art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a

și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa să se execute

în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, de la 06 octombrie 2011

la zi.

Conform art. 118

lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la

inculpat a unui telefon mobil.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut,

pe baza

probatoriilor administrate, care s-au coroborat cu declarațiile de recunoaștere

în totalitate ale inculpatului, acesta solicitând aplicarea prevederilor art. 320

alin. (7) C. proc. pen., că faptele sale, constând în aceea că în luna septembrie

2011, s-a alăturat grupului infracțional organizat, compus din inculpații G.O.M.,

P.V.C., N.G.M., M.V.M. și C.A.C., care s-a deplasat în Olanda pentru a procura

o cantitate importantă de cannabis (3334,5 grame) și a introdus-o apoi în

România, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de aderare la un

grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de

droguri de risc și complicitate la săvârșirea infracțiunii de complicitate la

trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003,

raportat la art. 2

lit.

b) pct. 11

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., respectiv art. 26 C.

pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37

lit.

b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a

reținut că pentru desfășurarea activității infracționale a grupului, inculpatul

M.M. a pus la dispoziție autoturismul, cu care inculpații G., P. și N. au plecat

la 30 septembrie 2011 din România, deplasându-se în Olanda.

La revenirea în țară, organele de

poliție, care le urmăreau activitatea infracțională, au oprit autoturismul în

localitatea Lipova, la data de 04 octombrie 2011, găsind ascunsă, într-o roată

de rezervă, cantitatea de 3334, 5 grame canabis.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul M.M.,

susținând,

în esență, că a avut o contribuție minimă la comiterea faptelor, că instanța de

fond a reținut atitudinea sa de sinceritate pe parcursul cercetărilor, că este

pensionat medical, suferind o intervenție chirurgicală majoră, fiind necesară o

alta.

A mai arătat că a cooperat cu organele

de urmărire penală, formulând un denunț împotriva mai multor persoane implicate

în traficul

ilicit

de droguri.

Prin decizia penală nr. 297/A din 17

octombrie 2012 Curtea de Apel București - Secția a Ii-a Penală

a admis apelul declarat de inculpatul M.M.,

a desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând:

În baza art. 26 C. pen. raportat la art.

3

alin. (

1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 320 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin.

(2), art. 76 alin. (1)

lit.

b) și art.

80 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 37

lit.

b) C. pen., art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1)

lit.

c) și art. 80 C. pen., a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și

35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa mai grea, de 3 ani

și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

În baza art. 383

alin. (

1) și

alin. (

2) C. proc. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive,

de la 06 octombrie 2011 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului M.M.

Cheltuielile judiciare, în apel,

avansate de stat, au rămas în sarcina statului.

Verificând

sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

atât sub aspectul motivelor de apel

invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept existente,

în virtutea caracterului a constatat că apelul declarat de inculpat este întemeiat

sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate

inculpatului.

Pe parcursul soluționării apelului,

Curtea a primit, prin două adrese succesive, din 2, respectiv 8 octombrie 2012,

de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial București, confirmarea că la 29 august 2012 inculpatul a

formulat denunț împotriva unor persoane implicate în traficul ilicit de

droguri, iar prin ordonanța din 03 octombrie 2012 una dintre acestea a fost

pusă sub învinuire.

Curtea a reținut că instanța de fond a

făcut o analiză corectă a materialului probator administrat, stabilind situația

de fapt corespunzătoare adevărului și dând activității infracționale a

inculpatului încadrarea juridică legală.

În ceea ce privește individualizarea

răspunderii penale, s-a constatat că la judecata în primă instanță nu au fost

întrutotul respectate criteriile instituite prin art. 72 C. pen., nefiind avute

în vedere acele circumstanțe reale și personale ce operează în favoarea

inculpatului apelant.

Astfel, instanța de fond a constatat

incidența prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și i-a

aplicat inculpatului, pentru cea mai gravă dintre fapte, cea prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1543/2000, cu aplicarea art.

37

lit.

b) C. pen., pedeapsa minimă

prevăzută de lege, această sancțiune fiind de altfel executabilă conform

prevederilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Or, examinând prevederile art. 74 alin.

(2) și art. 76 lit. b) C. pen., Curtea a apreciat că aceste texte legale sunt

incidente, în contextul art. 80 C. pen.

A constatat contribuția concretă a

inculpatului apelant la săvârșirea faptelor, starea precară a sănătății sale,

dar mai ales denunțul făcut împotriva unor persoane implicate în traficul

ilicit de droguri care s-a soldat cu punerea sub învinuire a unei persoane,

considerând că acestea sunt împrejurări care atestă că atingerea scopurilor

educative și preventive prevăzute de art. 52 C. pen. poate fi realizată și prin

aplicarea unor pedepsei mai puțin severe, cu executare însă tot în stare de

deținere.

În consecință, în temeiul prevederilor

art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 345 C. proc. pen., Curtea a admis

apelul formulat de către inculpatul M.M.

Împotriva deciziei penale a declarat recurs

inculpatul M.M., invocând cazul de casare prevăzute de art. 385 pct. 14 C.

proc. pen.

În motivarea

recursului, cu referire la individualizarea pedepsei aplicate, inculpatul a

arătat că deși instanța de apei ar fi trebuit sa rețină și dispozițiile art. 19

din Legea nr. 682/2002 în raport de formularea de către inculpat a denunțului

aflat la fila nr.

41-42

din dosarul

instanței de apel, materializat prin începerea urmăririi penale, instanța nu a

făcut aplicarea dispozițiilor textului de lege menționat și nu a redus limitele

pedepsei în mod corespunzător.

A apreciat că reducerea limitelor de

pedeapsă ar fi trebuit să opereze succesiv, mai întâi în baza textului art. 19

din

Legea nr. 682/2002, apoi în baza

dispozițiilor art. 320

alin.

(7) C.

proc. pen., urmând ca, doar ulterior reducerii limitelor de pedeapsă să se dea

eficiență dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere

circumstanțele atenuante reținute și să se facă aplicarea dispozițiilor art. 76

lit. c) C. pen.

Analizând cauza atât sub aspectul

motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen.,

invocate de către inculpatul M.M., cât și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3)

C. proc. pen.,

înalta

Curte apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul

declarat de către inculpat fiind nefondat.

Contrar criticii invocate de către

recurentul inculpat, se constată că instanța de apel a examinat susținerea

acestuia referitoare la formularea unui denunț împotriva mai multor persoane

implicate în traficul ilicit de droguri.

Verificând această susținere, înalta

Curte reține că prima instanță de control judiciar a primit de la Parchetul de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial București - confirmarea că, la data de 29 august 2012, recurentul

inculpat a formulat denunț împotriva unor persoane implicate în traficul

ilicit

de droguri, aspect care reiese din

două adrese succesive, din data de 2 și respectiv 8 octombrie 2012,

menționându-se și că prin ordonanța din data 03 octombrie 2012 una dintre

aceste persoane a fost pusă sub învinuire.

Împrejurările în care devin incidente

dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2000 au fost confirmate în cursul

judecării recursului prin adresa din data de 05 noiembrie 2012 a Parchetului de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial București, depusă la dosarul cauzei de către inculpat, în care se

arată că în dosarul nr. 2595/D/P/2012, ce are ca obiect denunțul inculpatului M.M.,

una din persoanele denunțate a fost pusă sub inculpare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3

alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, fiind

cercetată în stare de arest preventiv. Se mai menționează că prin rechizitoriul

nr. 2595/D/P/2012 din

29 octombrie 2012

al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în

judecată a persoanei denunțate de către inculpat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În dezacord cu

susținerea recurentului inculpat, înalta Curte constată că împrejurările

referitoare la formularea de către inculpat a unui denunț, care a produs

consecința trimiterii în judecată a uneia din persoanele denunțate, au fost

examinate corespunzător de către instanța de apel, așa cum rezultă din

considerentele deciziei pronunțate de această instanță, care menționează „contribuția

concreta a inculpatului apelant ta săvârșirea /aptelor, starea precară a

sănătății, dar mai ales denunțul făcut împotriva unor persoane implicate în

traficul ilicit de droguri, care, cel puțin pentru una dintre ele până la acest

moment, s-a soldat cu punerea sub învinuire, sunt împrejurări care atestă că

atingerea scopurilor educative și preventive prevăzute de art. 52 C. pen. poate

fi realizată și prin aplicarea unor pedepsei mai puțin severe, cu executare

însă tot în stare de deținere."

Cu toate că în dispozitivul deciziei

recurate nu se menționează expres reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr.

682/2000, acestea, așa cum s-a arătat anterior, au fost avute în vedere de

către instanța de apel, făcându-se aplicarea lor, aspect ce rezultă din cuantumul

semnificativ redus al pedepselor aplicate de această instanță recurentului

inculpat M.M., pedeapsa principală fiind diminuată de la 6 ani și 8 luni

închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

În consecință, în mod temeinic și

legal a procedat instanța de apel la reindividualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, această pedeapsă fiind justă și corespunzând atât gravității

delictului săvârșit și gradului de pericol social concret prezentat de către

recurentului inculpat, dar și exigențelor dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2000

și art. 320 alin. (7) C. proc. pen., satisfăcând concomitent și finalitatea

urmărită potrivit prevederilor art. 52 C. pen.

Pată de aceste

considerente, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C.

proc. pen. și nici un alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu,

înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.

împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București - Secția a Ii-a Penală.

Totodată, în

temeiul art. 385 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării

preventive de la 6 octombrie 2011 la 19 februarie 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 17

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Ii-a Penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 octombrie 2011

la 19 februarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19

februarie 2013.