ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3125/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3125/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Prin

sentința penală nr. 57 din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 25 C. pen. raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul

S.C. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(3) C. pen. au fost contopite pedepsele și aplică inculpatului S.C. pedeapsa cea

mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa se execută în regim de detenție

conform art. 57 C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura

arestării preventive a inculpatului.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 6 ani și 8

luni închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 3 octombrie 2012

la zi.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat

telefonul mobil marca N.S. depus la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B., S.C.J.S.E.V.O.,

conform dovezii din 12 octombrie 2012.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul

la plata sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 29 octombrie 2012 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial

București, înregistrat pe rolul acestei instanțe, s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpaților S.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 10 din Legea

nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 25 C.

pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și B.L.C. sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În

fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 3 octombrie 2012,

inculpatul B.L.C. a procurat din Bulgaria, de la numitul „I.”, cantitatea de 512,3

grame carmabis, pe care a introdus-o în țară prin P.T.F. Giurgiu, fiind depistat

în aceeași zi pe teritoriul țării transportând cele 512,3 grame cannabis.

În

ceea ce îl privește pe inculpatul S.C., prin același rechizitoriu

s-a reținut că a organizat o serie de activități, începând cu racolarea inculpatului

B.L.C., prezentarea acestuia

numitului „I.”, promisiunea

plății unui comision pentru transportul la data de 3 octombrie 2012 a cantității

de 512,3 grame cannabis pe ruta Bulgaria-România, monitorizarea coinculpatului,

din momentul ieșirii acestuia din țară și până la ora când a preluat de la numitul

„I.” cele 512,3 grame cannabis.

La termenul de judecată din data de 21

decembrie 2012, inculpatul B.L.C. a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să se facă potrivit

procedurii simplificate de la art. 320

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 1094 din 21

decembrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul

B.L.C. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și

s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul S.C., cu consecința formării

Dosarului cu nr. 49957/3/2012.

La termenul de judecată din data de 11

ianuarie 2013, inculpatul S.C. a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând să nu se mai administreze alte

probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv:

denunțul formulat de M.M., procesele-verbale de verificări și investigații,

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de redare

a declarațiilor colaboratorului „M.A.”, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere

de pe planșe foto, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal de depistare

a inculpatului S.C., raportul de constatare tehnico-științifică, declarații martori

T.M.C., S.V., M.S., declarațiile coinculpatului B.L.C.

Instanța de fond a reținut că la data de

2 octombrie 2012, inculpatul S.C. și cetățeanul bulgar „I.” au stabilit telefonic

detaliile unei întâlniri ce urma să aibă loc a doua zi pe teritoriul Bulgariei,

între acesta din urmă și coinculpatul B.L.C. în scopul achiziționării unei cantități

de cannabis.

La aceeași dată, inculpatul S.C. i-a dat

coinculpatului B.L.C. suma de 2.000 de euro ce urma a fi înmânată cetățeanului bulgar

și suma de 400 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare.

La 3 octombrie 2012, în jurul orelor 09:15,

inculpatul B.L.C. a ieșit din țară prin P.T.F. Giurgiu, cu un autoturism marca D.L.,

inscripționat taxi P., continuându-și deplasarea spre Bulgaria, unde urma să se

întâlnească cu numitul „I.”.

În

același timp, inculpatul S.C. i-a trimis un mesaj numitului

„I.”, prin care îi comunica că i-a trimis „500 din datorie. Și să nu mă mai arzi

k te ucid”, ceea ce reprezintă o plată a contravalorii unei cantități de droguri

pe care a cumpărat-o anterior. De asemenea, inculpatul S.C. îl atenționa pe numitul

„I.” să nu-i mai trimită cantități de cannabis mai mici decât cele convenite.

Întrucât

întâlnirea dintre „I.” și inculpatul B.L.C.

ar fi trebuit să aibă loc în jurul orelor 10-11, iar acesta din urmă nu ajunsese,

la ora 11:51, „I.” a purtat o discuție telefonică cu inculpatul S.C. în care își

exprima nemulțumirea cu privire la întârzierea coinculpatului. La interval de 4

minute, inculpatul B.L.C. l-a apelat pe numitul „I.”, confirmându-i faptul că se

află în incinta hotelului și că îl așteaptă.

În

jurul orelor 12:00, inculpatul B.L.C. s-a întâlnit cu numitul

„I.”, a preluat de la acesta drogurile de risc, ce erau ambalate în 5 pachete și

i-a înmânat suma de 2.000 de euro, pe care o primise în ziua precedentă de la inculpatul

S.C. Pentru a asigura transportarea în siguranță a drogurilor, inculpatul B.L.C.

a ascuns cele 5 pachete în plafonul portbagajului autoturismului său.

După ce a preluat drogurile de la numitul

„I.”, la orele 13:18

inculpatul B.L.C. i-a confirmat coinculpatului S.C.

finalizarea tranzacției.

De asemenea, la ora 13:19 inculpatul S.C.

l-a sunat pe numitul „I.”, iar acesta din urmă i-a spus că „ hai, că a plecat băiatul

(...). Vezi că ți-am băgat ceva, cu 20 de țigări mai mult”.

În

jurul orei 16:50, conducând autoturismul D.L., inculpatul

B.L.C. a intrat în țară prin P.T.F. Giurgiu și la scurt timp a fost oprit de lucrătorii

de poliție din cadrul Serviciului Antidrog.

În

prezența martorului asistent S.V., a fost verificat autoturismul

ocazie cu care, în plafonul portbagajului au fost găsite cele 5 pachete ce conțineau

o substanță vegetală, probă ce a fost sigilată și predată laboratorului pentru analize.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică

din 18 octombrie 2012, cele 5 pachete cu substanță ridicate din autoturismul inculpatului

B.L.C. cântăreau 512,3 grame cannabis. Cantitățile de 5,46 grame cannabis prelevate

drept contraprobă ș 342,66 grame cannabis rămase din proba litigiu, au fost sigilate

și depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O, conform dovezii din

22 octombrie 2012.

În

autoturism au mai fost găsite două chitanțe emise la data

de 3 octombrie 2012 ce reprezentau taxa de pod România-Bulgaria și retur, înscrisuri

ce au fost atașate la dosar.

Fiind percheziționat corporal, asupra inculpatului

B.L.C. a fost găsit telefonul mobil marca N., ce conținea cartela SIM C., având

numărul de apel X1 telefon ce a fost ridicat și depus la camera de corpuri delicte

a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.E.O, conform dovezii din 12 octombrie 2012.

În

paralel, o altă echipă de lucrători de poliție a procedat

la imobilizarea inculpatului S.C. în timp ce acesta se afla cu autoturismul său

pe str. B., în sectorul 3.

În

prezența martorului T.M.C. și a martorului asistent M.S.,

s-a procedat la perchezitionarea inculpatului S.C. și la verificarea autoturismului

acestuia.

În

autoturismul marca S.I., ce era utilizat de inculpatul S.C.

au fost găsite: un telefon marca N.S., ce conținea o cartelă C., având numărul de

apel X2; un ambalaj de cartelă SIM C. ce aparținea cartelei cu seria și numărul

mai sus menționate și un ambalaj de cartelă C., ce conținea cartelă SIM C. cu numărul

de apel X3, bunuri ce au fost ridicate și depuse la camera de corpuri delicte a

D.G.P.M.B.-S.C.J.S.E.O., conform dovezii din 12 octombrie 2012. De asemenea, în

autoturismul inculpatului S.C. a mai fost găsită suma de 350 RON, sumă care prin

ordonanța din 22 octombrie 2012 ce a fost consemnată la dispoziția D.I.I.C.O.T.

Tot în autoturism, a mai fost găsită o

chitanță în limba bulgară, emisă la 29 septembrie 2012, reprezentând taxa de pod

Bulgaria-România, ce a fost ridicată și atașată la dosar.

S-a reținut, sub aspectul laturii obiective,

că faptele inculpatului S.C. care a organizat o serie de activități privind traficul

de droguri, începând cu determinarea inculpatului B.L.C. să

transporte

droguri pe ruta Bulgaria-România, prezentarea acestuia numitului „I.”, promisiunea

plății unui comision pentru transportul la data de 3 octombrie 2012 a cantității

de 512,3 grame cannabis, monitorizarea coinculpatului, din momentul ieșirii acestuia

din țară și până la ora când a preluat de la numitul „I.” cele 512,3 grame cannabis

realizează conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 25 C. pen. raportat

la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că sub aspectul laturii subiective

inculpatul a acționat cu intenție directă.

Au fost avute în vedere la individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., și anume

dispozițiile din partea generală a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în legea

specială pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, gradul de pericol social al

faptelor dat de împrejurările în care au fost comise, persoana și conduita inculpatului.

S-a reținut că situația inculpatului S.C.

diferă substanțial de cea a coinculpatului B.L.C. în favoarea căruia au fost reținute

circumstanțe atenuante.

Astfel, în privința inculpatului B.L.C.

s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, colaborarea cu organele de urmărire

penală încă de la momentul depistării prin indicarea locului unde erau ascunse drogurile,

comportarea sinceră în tot cursul procesului, precizări ample cu privire la contribuția

coinculpatului S.C. necesare pentru completarea probatoriului cu privire la acesta

din urmă.

Spre deosebire de situația coinculpatului

B.L.C., referitor la inculpatul S.C., Tribunalul nu a reușit să identifice circumstanțe

atenuante care să conducă la aplicarea unor pedepse sub minimul special redus în

condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

S-a constatat astfel: „conduita bună”,

în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., presupune, între altele, absența antecedentelor

penale, or, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a suferit

condamnări atât în România cât și în Austria; „stăruința depusă de infractor pentru

a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul

art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză; „atitudinea

infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața

autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori

arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu poate

fi valorificată în favoarea inculpatului, întrucât acesta a negat în mod constant

comiterea faptelor până la momentul începerii cercetării judecătorești, nu a colaborat

cu organele de urmărire penală și nici nu a întreprins vreun fel de activități care

s-ar putea încadra în textul de lege menționat.

Pe de altă parte, în conformitate cu jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție reflectată în principal în decizia penală

nr. 754 din 15 martie 2012 în conformitate cu care în situația aplicării dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând

în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței,

nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74

alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor

nu i se poate acorda o dublă valență juridică.

De asemenea, nu s-ar putea considera că

cele 512,3 grame cannabis ar reprezenta o cantitate neînsemnată astfel încât să

fie aplicabile dispozițiile art. 74 alin. (2) C. proc. pen.

În

consecință, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat

la art. 3 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului S.C. la pedeapsa

de 6 ani și 8 luni închisoare, iar în ceea ce privește modalitatea de executare,

raportat la natura și gravitatea faptei, circumstanțele reale și personale, instanța

de fond a apreciat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin

executarea în regim de detenție a pedepsei de către inculpat.

În

raport de elementele menționate mai sus (natura și gravitatea

infracțiunii, circumstanțe reale și personale), ținând cont și de pronunțarea prezentei

hotărâri de condamnare, instanța de fond a apreciat că prin lăsarea în libertate

a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică, astfel că, în baza

art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpat telefonul mobil marca N.S. depus la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.,

S.C.J.S.E.O. conform dovezii din 12 octombrie 2012, folosit în mod efectiv la comiterea

faptei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.C. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita

condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C.

pen. raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000, fără a se indica și aliniatul al

acestui articol care cuprinde două aliniate și care au regim sancționator diferit,

iar prin rechizitoriul de trimitere în judecată s-a prevăzut la alin. (1) al acestui

text de lege.

S-a mai solicitat să se dispusă și confiscarea

sumei de 350 RON de la inculpat, măsură care a fost omisă de prima instanță, sumă

obținută de inculpat ca urmare a comiterii faptelor pentru care a fost trimis în

judecată.

Inculpatul a solicitat reducerea cuantumului

pedepsei ce i-a fost aplicată prin reținerea circumstanțelor personale favorabile

și față de natura drogului, canabis, care nu creează dependență.

Prin decizia penală nr. 111/A din 5 aprilie

2013 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

S-a desființat, în parte, sentința penală

nr. 57 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

și, rejudecând în fond a făcut aplicarea alin. (1) la infracțiunea prevăzută de

art. 3 din Legea nr. 143/2000, a menținut pedeapsa aplicată și celelalte dispoziții

ale sentinței penale atacate.

S-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului

S.C., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 3

octombrie 2012 la zi.

S-a constatat că pe baza probelor administrate

în cauza penală de față în cursul urmăririi penale și a poziției procesuale adoptată

de inculpat în fața primei instanțe înainte de citirea a actului de sesizare, în

mod legal prima instanță a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a dispus condamnarea acestuia.

S-a reținut cu privire la infracțiunea

prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 că prin actul de inculpare inculpatul

S.C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, două fapte, iar prin hotărârea pronunțată în

cauză prima instanță a dispus condamnarea acestuia, reținând ca încadrare juridică

pentru aceste fapte, art. 3 din Legea nr. 143/2000, în mod vădit greșit, avându-se

în vedere că natura drogului importat din Bulgaria, canabis, este un drog de risc,

ceea ce impune reținerea alin. (1) al acestui text de lege la cele două infracțiuni.

Față de critica formulată de parchet privind

omisiunea confiscării de la inculpat a sumei de 350 RON s-a reținut că nu este întemeiată,

întrucât, această sumă de bani a fost identificată în autoturismul condus de inculpat,

într-un suport de sub volanul mașinii, sumă despre care inculpatul a susținut că

îi aparține, iar în cauză nu există niciun mijloc de probă care să facă dovada obținerii

acestei sume de bani de către inculpat ca urmare a săvârșirii infracțiunilor pentru

care a fost trimis în judecată, situație în care în mod legal prima instanță nu

a dispus confiscarea acesteia.

În

ceea ce privește critica formulată de inculpat s-a constatat

că nu este întemeiată, pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate

în raport de toate criticile prevăzute de art. 72 C. pen. și persoana inculpatului,

astfel că pedeapsa rezultantă aplicată este de natură a-și realiza scopul, așa cum

acesta este circumscris în art. 52 C. pen.

În

raport de circumstanțele reale în care inculpatul a comis

faptele reținute în sarcina sa și natura drogului adus în țară, s-a reținut că faptele

comise și recunoscute de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, astfel

că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate acestuia.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în temeiul cazului de casare prevăzut

de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., s-a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. și restituirea

sumei de 350 RON și a cartelei SIM C. și inculpatul S.C. care a invocat cazurile

de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

și

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării

dispozițiilor art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) din

același cod.

Examinând recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul S.C. prin raportare la dispozițiile

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea

nr. 2/2013, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele

considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar

acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate de art. 385

9

C. proc. pen.

În

cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 5 aprilie 2013, deci

ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este

supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. II din lege, referitoare la aplicarea, în continuare,

a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv

cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată

în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește

în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,

o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au

fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de

aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Dispozițiile legale enunțate au în vedere

situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii,

aplică dispoziții legale neprevăzute de lege, sau aplică greșit prevederi legale

care trebuiau aplicate.

În

speță, cu ocazia percheziției efectuate în cauză, în autoturismul,

utilizat de inculpat a fost găsită printre altele suma de 350 RON și un ambalaj

sigilat ce conținea o cartelă SIM C., cu nr. de apel X3.

Prin ordonanța din 22 octombrie 2012 a

fost instituită măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 350 RON, iar cartela

SlM menționată a fost ridicată și depusă la camera de corpuri delicte.

Se constată că este incident cazul de casare

prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

întrucât instanțele de fond și apel au omis să dispună restituirea către inculpat

a sumei de 350 RON și a

cartelei SIM C. cu nr. de apel X3, având

în vedere dispozițiile art. 357 alin. (2) lit. c) și lit. e) C. proc. pen., care

prevăd că instanța. trebuie să se pronunțe cu privire la măsurile asigurătorii dispuse

și cu privire la restituirea lucrurilor care nu sunt supuse confiscării.

În

ceea ce privește criticile recurentului inculpat S.C., acestea

se referă la netemeinicia pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la

mijloacele de individualizare judiciară a pedepsei prin neaplicarea dispozițiilor

art. 74 C. pen.

Examinarea acestora nu se poate realiza

însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., pentru că nu se integrează în niciuna din situațiile enumerate.

O astfel de analiză se putea realiza anterior

modificării dispozițiilor art. 385

9

C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013,

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

În

actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., a fost modificat și prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale), or,

în speță, pedeapsa aplicată inculpatului S.C. de 6 ani și 8 luni închisoare se află

în limitele prevăzute de lege.

Constatând întemeiate criticile Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la restituirea către inculpat a

sumei de 350 RON, și a cartelei SIM C. și, totodată, că motivele invocate de recurentul

inculpat nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. în baza art. 385

15

pct. 1 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 111/A din 5 aprilie

2013 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală.

Va casa, în parte, decizia penală atacată

și sentința penală nr. 57 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului București, secția

I penală, și, rejudecând va dispune restituirea către inculpat a sumei de 350 RON,

ridicată cu ocazia percheziției efectuată în data de 3 octombrie 2012 și a cartelei

SIM C. cu nr. de apel X3.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 3 octombrie 2012 la 15 octombrie

2013.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen.

cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale

nr. 111/A din 5 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată

și sentința penală nr. 57 din 25 ianuarie 2013 a Tribunalului București, secția

I penală și, rejudecând:

Dispune restituirea către inculpat a sumei

de 350 RON, ridicată cu ocazia percheziției efectuată în data de 3 octombrie 2012

și a cartelei SIM C. cu nr. de apel X3.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 3 octombrie 2012 la 15 octombrie

2013.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 15

octombrie 2013.