ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2904/2013

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constat

ă următoarele:

Prin cererea introdusă la această

instan

ță

la data de 12 aprilie 2013, contestatorul I.M. a formulat contestație în

anulare împotriva Deciziei penale nr. 1219 din 8 aprilie 2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9686/306/2012,

arătând că datorită timpului scurt de la data primirii citației, respectiv 04

aprilie 2013 și până la termenul din 08 aprilie 2013 nu a avut nici o

posibilitate de a se prezenta la instanță la data fixată.

Contesta

ția în anulare este

inadmisibilă.

Analizându-se în

principiu contesta

ția

în anulare, se constată p

otrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se

poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri

a) c

ând procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii,

b) c

ând partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta, și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare,

c) c

ând instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i)

1

, cu privire la care

existau probe în dosar,

d) c

ând împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) c

ând, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1).

Conform dispozițiilor art. 387 alin. (2)

C. proc. pen., în cererea de contesta

ție în anulare pentru motivele prevăzute de art.

386 lit. a)-c), trebuie sa se arate toate cazurile de contestație pe care le

poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia.

În cauză, de

și susținerile

contestatorului ar putea fi încadrate în textul prevăzut de art. 386 lit. a C.

proc. pen., analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că această cale

de atac poate fi promovată doar împotriva hotărârilor definitive pronunțate în

recurs, respectiv în ultima cale ordinară de atac prevăzută de dispozițiile

procedurale în materie.

În speța de față hotărârea pronunțată

este într-un recurs la recurs, altfel spus, prin decizia contestată s-a respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul I.M. împotriva unei alte

decizii definitive pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanță de

recurs.

Or, în această situa

ție, hotărârea ce

putea fi contestată pe calea contestație în anulare ar fi fost Decizia penală nr.

82 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală

și pentru cauze cu minori, și nicidecum cea împotriva căreia s-a îndreptat

contestatorul.

În consecin

ță, contestația în

anulare formulată de contestator, este inadmisibilă și urmează a se respinge ca

atare și a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.M. împotriva Deciziei

penale nr. 1219 din 08 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se

avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 septembrie 2013.