ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2904/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constat ă următoarele: Prin cererea introdusă la această instan ță la data de 12 aprilie 2013, contestatorul I.M. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1219 din 8 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9686/306/2012, arătând că datorită timpului scurt de la data primirii citației, respectiv 04 aprilie 2013 și până la termenul din 08 aprilie 2013 nu a avut nici o posibilitate de a se prezenta la instanță la data fixată. Contesta ția în anulare este inadmisibilă. Analizându-se în principiu contesta ția în anulare, se constată p otrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri a) c ând procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, b) c ând partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta, și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, c) c ând instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar, d) c ând împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) c ând, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1). Conform dispozițiilor art. 387 alin. (2) C. proc. pen., în cererea de contesta ție în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a)-c), trebuie sa se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia. În cauză, de și susținerile contestatorului ar putea fi încadrate în textul prevăzut de art. 386 lit. a C. proc. pen., analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că această cale de atac poate fi promovată doar împotriva hotărârilor definitive pronunțate în recurs, respectiv în ultima cale ordinară de atac prevăzută de dispozițiile procedurale în materie.

În speța de față hotărârea pronunțată este într-un recurs la recurs, altfel spus, prin decizia contestată s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul I.M. împotriva unei alte decizii definitive pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanță de recurs. Or, în această situa ție, hotărârea ce putea fi contestată pe calea contestație în anulare ar fi fost Decizia penală nr. 82 din 22 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, și nicidecum cea împotriva căreia s-a îndreptat contestatorul. În consecin ță, contestația în anulare formulată de contestator, este inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare și a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.M. împotriva Deciziei penale nr. 1219 din 08 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2013.