ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 991/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 890 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca fiind inadmisibil recursul declarat de petenta D.A. împotriva Sentinței penale nr. 432 din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin Sentința penală nr. 432 din 3 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins ca fiind inadmisibilă contestația la executare formulată de petenta D.A. împotriva Sentinței penale nr. 377 din 06 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 7279/2/2011.

În esență, obiectul contestației a fost obligarea la plata cheltuielilor judiciare de către instanța de fond respectiv Curtea de Apel București, însă s-a apreciat că acest motiv nu se poate încadra în dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. întrucât nu vizează o nelămurire sau împiedicare la executare, decizia Curții de apel fiind clară sub toate aspectele inclusiv în ceea ce privește obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Contestația a fost pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 care nu mai prevedea posibilitatea executării recursului împotriva acestor hotărâri, aceasta având un caracter definitiv.

Împotriva deciziei penale sus-menționată petenta a formulat contestație în anulare contestatoarea D.A., fiind nemulțumită de soluția pronunțată în cauza care formează obiectul prezentei contestații în anulare. Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1 1 ). Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., instanța constată pe de-o parte că, cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 30 de zile de la data pronunțării deciziei contestate, însă motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute în art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă. Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.A. și va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea D.A. împotriva Deciziei penale nr. 890 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8939/2/2011. Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie 2013. Procesat de GGC - NN