ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 991/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 890 din 22 martie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca fiind inadmisibil

recursul declarat de petenta D.A. împotriva Sentinței penale nr. 432 din 03

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut că prin Sentința penală nr. 432 din 3 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins ca fiind

inadmisibilă contestația la executare formulată de petenta D.A. împotriva

Sentinței penale nr. 377 din 06 noiembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția I penală, în Dosarul nr. 7279/2/2011.

În esență, obiectul

contestației a fost obligarea la plata cheltuielilor judiciare de către

instanța de fond respectiv Curtea de Apel București, însă s-a apreciat că acest

motiv nu se poate încadra în dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. întrucât nu vizează o nelămurire sau împiedicare la executare, decizia

Curții de apel fiind clară sub toate aspectele inclusiv în ceea ce privește

obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Contestația a fost

pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 care nu mai

prevedea posibilitatea executării recursului împotriva acestor hotărâri,

aceasta având un caracter definitiv.

Împotriva deciziei

penale sus-menționată petenta a formulat contestație în anulare contestatoarea

D.A., fiind nemulțumită de soluția pronunțată în cauza care formează obiectul

prezentei contestații în anulare.

Examinând contestația

în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta

Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea

de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se

sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul

contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în

principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre

cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

), cu privire la

care existau probe la dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1

1

).

Examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată pe

de-o parte că, cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de

dispozițiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 30 de zile de la data

pronunțării deciziei contestate, însă motivele invocate nu sunt dintre cele

prevăzute în art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen., astfel încât contestația în

anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Ca atare, văzând

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

D.A. și va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatoarea

D.A. împotriva Deciziei penale nr. 890 din 22 martie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 8939/2/2011.

Obligă recurenta

contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN