ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2918/2013

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În prezenta cauză contestatoarea a formulat în termen legal plângere împotriva ordonanței din 15 aprilie 2011 dispusă în Dosarul nr. 799/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a rezoluției din 14 iunie 2011 dispusă de Procurorul General al aceluiași parchet în Dosarul nr. 179/UU/2/2011, solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror în vedere începerii urmăririi penale față de intimații nominalizați în plângerea sa. Prin sentința penală nr. 97/P din 20 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins ca nefondată plângerea petentei S.G. împotriva rezoluțiilor menționate.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petenta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, recurs ce a fost respins ca fiind inadmisibil prin decizia penală nr. 740 din 28 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva acestei decizii la data de 5 noiembrie 2012 petenta S.G. a formulat contestație în anulare adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În motivarea contestației în anulare contestatoarea a arătat că deși a solicitat acordarea unui termen de judecată, întrucât era în imposibilitate de prezentare motivat de afecțiuni medicale, cererea sa a fost respinsă, procedu-se la judecarea cauzei. Înalta Curte examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare constată că motivul pe care se sprijină contestația și anume art. 386 lit. b) C. proc.

pen., reținându-se totodată că în practicaua deciziei penale nr. 740 din 28 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală petenta deși a formulat o cerere de amânare, depunând în acest sens acte medicale, s-a apreciat de instanță că față de obiectul cauzei dedusă judecății, cât și de faptul că nu era necesară citarea acesteia, s-a dispus continuarea judecății cauzei. Cu ocazia judecării recursului petentei instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 8 al aceluiași cod este definitivă, petenta exercitându-și dreptul la recurs împotriva unei hotărâri definitive, astfel că acesta este inadmisibil.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă în principiu, urmând a fi respinsă. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: - când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; - când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; - când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i 1 ) C. proc.

pen., cu privire la care existau probe la dosar; - când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; - când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Cum prezenta contestație în anulare a fost formulată împotriva unei hotărâri penală dată într-o cauză prin care s-a respins ca fiind inadmisibil recursul declarat, Înalta Curte constată că în raport de natura cauzei în care s-a pronunțat soluția contestată în prezenta cerere, nu sunt incidente cazurile prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., enumerate mai sus, astfel că, văzând și dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va respinge cererea formulată de contestatoarea S.G. și o va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.G. împotriva deciziei penale nr. 740 din 28 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 839/36/2011. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2013.