ÎCCJ, Decizia nr. 33/2011

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 480 din 24 octombrie 2006 pronunțată de Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul H.G. împotriva adresei nr. 1413/725/2006 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică. Împotriva sentinței sus-menționate, petentul H.G. a declarat recurs, iar Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 499 din 17 septembrie 2007 a respins, ca tardiv, recursul formulat. Prin sentința penală nr. 1242 din 30 iunie 2008, definitivă prin decizia nr. 2888 din 27 aprilie 2009 a Completului de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., formulată de H.G. împotriva sentinței penale nr. 480 din 24 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Prin sentința nr. 426 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul H.G. împotriva rezoluției procurorului nr. 505/P/2007 din 6 noiembrie 2007. Împotriva acestei sentințe, petentul a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 538 din 29 septembrie 2008 a Completului de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva deciziilor nr. 499 din 17 septembrie 2007 și nr. 538 din 29 septembrie 2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, petentul H.G.

a formulat cerere de revizuire. Prin sentința nr. 1847 din 6 noiembrie 2009, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție examinând cererea de revizuire formulată de petent, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că aceasta este inadmisibilă, astfel că a respins-o, ca atare. Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuentul H.G. Examinând hotărârea atacată, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 393 hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești. Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art.394 C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale. În cauză, revizuentul H.G.

a formulat cererea solicitând revizuirea deciziilor nr. 499 din 17 septembrie 2007 și nr. 538 din 29 septembrie 2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, prin care s-au respins ca tardiv, respectiv ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței nr. 480 din 24 octombrie 2006, respectiv sentința nr. 426 din 10 martie 2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care au fost respinse ca inadmisibilă, respectiv ca nefondată, plângerea formulată de petentul H.G. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că hotărârile vizate prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinesc condițiile art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conțin o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc.

pen., care stipulează că "Instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal". Mai mult decât atât, revizuentul nu a invocat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen. Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât, în situația contrară s-ar contraveni dispozițiilor procesuale menționate și principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Criticile recurentului revizuent reiau în esență aspectele invocate în plângerea penală adresată primei instanțe și au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a și demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei instanțe. Așadar , soluția primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziilor nr. 499 din 17 septembrie 2007 și nr. 538 din 29 septembrie 2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 9 Judecători, este legală și temeinică.

În consecință, neexistând motive care analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.G. împotriva sentinței nr. 1847 din 6 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6118/1/2009. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul H.G. împotriva sentinței nr. 1847 din 6 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 6118/1/2009. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.