ÎCCJ, Decizia nr. 323/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1590 din 25 septembrie 2008

pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost

respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva Rezoluției

nr. 442/P/2008 din 8 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Împotriva sentinței

sus-menționate, petentul M.C.V. a declarat recurs, iar Completul de 9 Judecători

al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia nr. 278 din 27 aprilie

2009 a respins, ca nefondat, recursul formulat.

Împotriva deciziei nr.

278 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători,

petentul M.C.V. a formulat cerere de revizuire.

Prin sentința nr. 74

din 22 ianuarie 2010, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție

examinând cererea de revizuire formulată de petent, în raport cu dispozițiile

legale aplicabile în materie, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a constatat că aceasta este inadmisibilă, astfel că a  respins-o, ca

atare.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs revizuentul M.C.V.

Examinând hotărârea

atacată, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 393

hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura

penală cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal

rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin

o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea

erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Revizuirea, fiind o

cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în

cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele în măsură să

conducă la o reexaminare a cauzei penale.

În cauză, revizuentul

M.C.V. a formulat cererea solicitând revizuirea deciziei nr. 278 din 27 aprilie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, prin

care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței nr. 1590

din 25 septembrie 2008, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul M.C.V.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de

revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen.,

deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispozițiilor art.

345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că „Instanța hotărăște prin

sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz,

condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal”.

Mai mult decât atât,

revizuentul nu a invocat critici care să poată fi încadrate în vreunul din

cazurile de retractare prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Pe de altă parte, cât

timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât, în situația

contrară s-ar contraveni dispozițiilor procesuale menționate și principiului

instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva

hotărârilor judecătorești, părțile [...] pot exercita căile de atac, în

condițiile legii

”

.

Așadar, soluția

primei instanțe, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată

de revizuent împotriva deciziei nr. 278 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, completul de 9 judecători, este legală și temeinică.

În consecință,

neexistând motive care analizate din oficiu să ducă la casarea hotărârii

atacate, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.C.V.

împotriva sentinței nr. 74 din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6328/1/2009.

Totodată, în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata

sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul M.C.V. împotriva sentinței nr. 74

din 22 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 6328/1/2009.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 mai 2011.