ÎCCJ, Decizia nr. 419/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 419/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
revizuire de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 1582 din 7 octombrie 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 397 alin. (1)
C. proc. pen., s-a trimis cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei
sentințe, petentul M.C. a declarat recurs, iar prin decizia nr. 52 din 25
ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9
judecători, a fost respins recursul ca nefundat, cu motivarea că instanța care
a judecat cauza în primă instanță este Secția penală a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, astfel încât cererea de revizuire trebuia adresată Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție.
Împotriva Deciziei nr.
52 din 25 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9
Judecători, petentul M.C. a formulat cerere de revizuire.
Prin decizia nr. 688
din 25 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9
Judecători, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a trimis cererea de
revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 52 din 25
ianuarie 2010 pronunțată de Completul de 9 Judecători al Înaltei Curți de
Casație și Justiție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin referatul nr. 10630/2362/III-6/2011
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-au formulat
concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de
revizuentul M.C..
Examinând cererea de
revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 403 C. proc. pen., Înalta Curte
constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor
art. 393
hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura
penală, cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal
rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin
o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea
erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești.
Revizuirea, fiind o
cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în
cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele în măsură să
conducă la o reexaminare a cauzei penale.
Pe
de
altă
parte
,
cât
timp
prin
lege
nu
este
reglementată
posibilitatea
extinderii
exercitării
căii
extraordinare
de
atac
a
revizuirii
și
împotriva
hotărârilor
judecătorești
pronunțate
în
soluționarea
plângerilor
formulate
în
temeiul
art. 278
1
C. proc. pen., o
atare
cale
de
atac
nu
este
admisibilă
,
întrucât,
în
situația
contrară
s-
ar
contraveni
dispozițiilor
procesuale menționate și
principiului
instituit
prin
art. 129 din
Constituția
României
,
potrivit
căruia
„
împotriva
hotărârilor
judecătorești
,
părțile
[...] pot
exercita
căile
de
atac
,
în
condițiile
legii
”.
În cauză, revizuentul
M.C. a formulat cererea solicitând revizuirea deciziei nr. 52 din 25 ianuarie
2010 a Completului de 9 judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin
care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuent împotriva
sentinței nr. 1582 din 7 octombrie 2009 a Secției penale a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, prin care, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a
trimis cererea de revizuire formulată de revizuent la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de
revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen.,
deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispozițiilor art.
345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că „Instanța hotărăște prin
sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz,
condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal”.
Mai mult decât atât,
susținerile revizuentului nu se pot încadra în vreunul din cazurile prevăzute
expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte constată că, toate
motivele indicate în susținerea cererii au fost invocate pur formal, fără a fi
dovedite, neconducând la concluzia temeiniciei cererii, avându-se în vedere și
condițiile în care instanța trebuie să analizeze cererea de revizuire,
conformându-se limitelor stabilite de art. 393 și art. 394 C. proc. pen.
În consecință, în
temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva
deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8936/1/2009.
Totodată, în baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul va fi obligat
la plata sumei de
400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva
deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8936/1/2009.
Obligă revizuentul la
plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 19 septembrie 2011.