ÎCCJ, Decizia nr. 419/2011

Asupra cererii de revizuire de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1582 din 7 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a trimis cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva acestei sentințe, petentul M.C. a declarat recurs, iar prin decizia nr. 52 din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a fost respins recursul ca nefundat, cu motivarea că instanța care a judecat cauza în primă instanță este Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât cererea de revizuire trebuia adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție.

Împotriva Deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 Judecători, petentul M.C. a formulat cerere de revizuire. Prin decizia nr. 688 din 25 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a trimis cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Completul de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin referatul nr. 10630/2362/III-6/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-au formulat concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentul M.C..

Examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 403 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 393 hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, din conținutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt, pe care le conțin hotărârile judecătorești. Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Pe de altă parte , cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă , întrucât, în situația contrară s- ar contraveni dispozițiilor procesuale menționate și principiului instituit prin art. 129 din Constituția României , potrivit căruia „ împotriva hotărârilor judecătorești , părțile [...] pot exercita căile de atac , în condițiile legii ”. În cauză, revizuentul M.C. a formulat cererea solicitând revizuirea deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010 a Completului de 9 judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuent împotriva sentinței nr. 1582 din 7 octombrie 2009 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, în baza art. 397 alin. (1) C. proc.

pen., s-a trimis cererea de revizuire formulată de revizuent la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de petent nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., care stipulează că „Instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal”. Mai mult decât atât, susținerile revizuentului nu se pot încadra în vreunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc.

pen. Totodată, Înalta Curte constată că, toate motivele indicate în susținerea cererii au fost invocate pur formal, fără a fi dovedite, neconducând la concluzia temeiniciei cererii, avându-se în vedere și condițiile în care instanța trebuie să analizeze cererea de revizuire, conformându-se limitelor stabilite de art. 393 și art. 394 C. proc. pen. În consecință, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8936/1/2009. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., revizuentul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C. împotriva deciziei nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 8936/1/2009. Obligă revizuentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2011.