ÎCCJ, Decizia nr. 491/2011

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

1630 din 29 octombrie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuentul M.C.V. împotriva deciziei nr. 1135 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 936/42/2009,

cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Revizuentul M.C.V. a

formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1135 din 23 martie 2010 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respins,

ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V. împotriva unei hotărâri prin

care s-a soluționat o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în

judecată.

Cererea de revizuire

a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin sentința nr. 1630 din 29 octombrie 2010, cu motivarea

că hotărârea definitivă a cărei revizuire se solicită nu este o hotărâre prin

care să se fi rezolvat fondul cauzei prin dispunerea unei soluții de

condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, astfel încât nu poate

face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Împotriva acestei sentințe,

revizuentul M.C.V. a declarat recurs.

Recursul declarat de

revizuent este inadmisibil.

Prin decizia nr. 1135

din 23 martie 2010 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V.

împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat o plângere împotriva unei

soluții de netrimitere în judecată.

Ulterior, s-a

solicitat revizuirea deciziei nr. 1135 din 23 martie 2010 a Secției Penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire fiind respinsă ca

inadmisibilă prin sentința nr. 1630 din 29 octombrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Potrivit art. 407 C.

proc. pen., hotărârile instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac

ca și hotărârile la care se referă revizuirea.

Pe de altă parte

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de

a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după

caz, nedefinitive.

Având în vedere modul

în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile

judecătorești, Înalta Curte constată că decizia nr. 1135 din 23 martie 2010,

fiind pronunțată de instanța de recurs învestită să soluționeze recursul

îndreptat împotriva unei hotărâri, prin care s-a respins ca nefondată o

plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, nu mai poate fi

atacată cu recurs.

Prin urmare, nici sentința

nr. 1630 din 29 octombrie 2010, prin care s-a soluționat cererea de revizuire

nu poate fi atacată cu recurs.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția

inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către

instanță, este întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. penală, Curtea va

respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul M.C.V.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

penală, recurentul revizuent va fi obligat

la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.C.V. împotriva sentinței nr.

1630 din 29 octombrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 6636/1/2010.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.