ÎCCJ, Decizia nr. 490/2011

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1366 din 6 septembrie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.C.V. împotriva deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11700/2/2009, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: La data de 17 mai 2010, revizuentul M.C.V. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V.

împotriva sentinței penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă de către Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin sentința nr. 1366 din 6 septembrie 2010, cu motivarea că hotărârea definitivă a cărei revizuire se solicită nu este o hotărâre prin care să se fi rezolvat fondul cauzei prin dispunerea unei soluții de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, astfel încât nu poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac. Împotriva acestei sentințe, revizuentul M.C.V. a declarat recurs. Recursul declarat de revizuent este inadmisibil. Prin decizia nr. 1905 din 13 mai 2010 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C.V.

împotriva sentinței penale nr. 53 din 25 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Ulterior, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1905 din 13 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire fiind respinsă ca inadmisibilă prin sentința nr. 1366 din 6 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit art. 407 C. proc. pen., hotărârile instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea. Pe de altă parte dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Având în vedere modul în care legea reglementează exercitarea căilor de atac cu privire la hotărârile judecătorești, Înalta Curte constată că decizia nr. 1905 din 13 mai 2010, fiind pronunțată de instanța de recurs învestită să soluționeze recursul îndreptat împotriva unei hotărâri, prin care s-a respins ca nefondată o plângere împotriva unei soluții de netrimitere în judecată, nu mai poate fi atacată cu recurs. Prin urmare, nici sentința nr. 1366 din 6 septembrie 2010, prin care s-a soluționat cererea de revizuire nu poate fi atacată cu recurs. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul M.C.V. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.C.V. împotriva sentinței nr. 1366 din 6 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4365/1/2010. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.