ÎCCJ, Decizia nr. 46/2012

Asupra recursului de

față:

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1378 din 12 septembrie

2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.A.R.R. împotriva

sentinței penale nr. 20 din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 8952/1/2009; a fost obligată

revizuenta la plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut, în

esență, că prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat

a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petentă împotriva rezoluției nr. 23220/5227/VIII/1/2009 din 10

noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, apreciindu-se că plângerea nu vizează una dintre

soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Sentința atacată a rămas definitivă prin respingerea, ca

nefondat a recursului, prin Decizia nr. 101 din 28 februarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Completul de 9

Judecători.

Astfel, instanța

investită cu soluționarea cererii de revizuire, a constatat că

cererea formulată este inadmisibilă deoarece nu are ca obiect o

hotărâre care să cuprindă o rezolvare a fondului cauzei.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat recurs revizuenta, criticând-o,

astfel după cum rezultă din cuprinsul motivelor de recurs (filele 2-4

dosar recurs), al concluziilor scrise (filele 11-12 și 19 dosar recurs)

și orale (consemnate în partea introductivă a deciziei) pentru

infracțiunile grave comise împotriva statului și petentei.

Analizând recursul

prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. se

constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru

considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la

art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot

fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluționare

fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanțial,

formulându-se o soluție de condamnare, achitare sau de încetare a

procesului penal.

Această

concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 394 alin.

(2) și alin. (3) C. proc. pen. care reprezintă reglementarea a

două condiții în care pot fi invocate cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.

Astfel, prin art. 394

alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire

la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori

de condamnare” iar prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen. se prevede că

motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c), d) constituie cazuri de

revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau

netemeinice”.

Rezultă,

așadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situațiile

în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o

rezolvare a fondului.

Se va reține,

totodată că în procedura specială reglementată de

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanța, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

raportat la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., analizează

plângerea formulată împotriva unei soluții de netrimitere în

judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând

rezoluția sau ordonanța atacată, plângerea formulată

și orice înscrisuri depuse de părți.

Soluțiile ce pot

fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen. și nu includ stabilirea vinovăției

și nici a existentei fapte în accepțiunea art. 345 C. proc. pen. prin

condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de

persoana trimisă în judecată.

Față de

aspectele prezentate se va considera că soluția pronunțată

de prima instanță asupra cererii de revizuire este justă.

Calea

extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra

hotărârilor judecătorești ce nu cuprind o soluție asupra

fondului cauzei, față de specificul procedurii în care sunt

pronunțate. A accepta o soluție contrară ar determina o

încălcare gravă a dispozițiilor art. 129 din Constituție,

ceea ce este inadmisibil.

Se reține,

totodată, că aspectele invocate de recurentă în susținerea

căii de atac promovate exced obiectului cauzei și pe cale de

consecință, nu pot fi primite.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta M.A.R.R. împotriva sentinței nr.

1378 din 12 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4110/1/2011.

Obligă recurenta

revizuentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2012.