ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față ;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 3311/1/2010 petentul M.C. a

formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 644 din 27 martie 2009

pronunțată în Dosarul nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

În motivarea cererii

petentul a invocat „descoperirea de fapte noi și împrejurări care nu au fost

cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii, ceea ce face ca hotărârile să

fie netemeinice”.

În rândul faptelor și

împrejurărilor care nu au fost cunoscute au fost enumerate următoarele :

- supunerea sa și a

familiei sale unor multiple amenințări supreme, șantaj, îngrădirea unor

drepturi și libertăți cetățenești, hărțuiri politice din partea lui T.B. (și a

acoliților săi) care luptă pe toate căile să obțină încă un mandat la

Președinția României și apoi să instaureze un regim dictatorial, săvârșind

fapte grave prin care încalcă Constituția;

- impunerea

înaintării unor plângeri penale împotriva adversarilor politici ai

președintelui T.B. ca o condiție pentru rezolvarea cazului său (cererea de a fi

recunoscut drept „luptător în rezistența anticomunistă”;

- a depus la Înalta

Curte de Casație și Justiție în anul 2005 o plângere ce a constituit obiect al Dosarului

nr. 1747/2005, sentința 291 prin care i s-a respins ca inadmisibilă plângerea.

Faptele și împrejurările

de mai sus nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii aferente

dosarului de mai sus, cât și Dosarului nr. 4883/1/2007, respectiv Dosarul nr. 1592/1/2009.

- guvernul B. a

blocat inițiativele rezolvării situației sale;

- s-au exercitat

amenințări într-o locație a M.Ap.N. fapt ce a dus la neprezentarea petentului

la procesul din 27 martie 2009 pentru revizuirea în dosarul nr. 1592/1/2009 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție și de asemenea i s-a cerut să nu candideze

la alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009 și să nu facă contestație la

adresa acestor alegeri;

- a fost ademenit și

apoi i s-a impus să devină membru P. respectiv să susțină pe față campania

pentru un nou mandat la Președinția țării a lui T.B., deși el avea alte

convingeri politice.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând cererea de revizuire a petentului, în

conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (1) C. proc. pen., o consideră

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Revizuientul

consideră că după revoluția din decembrie 1989 a ajuns, treptat, victima noului

sistem politico-economic prin promotorii acesteia care, prin diferite măsuri

sau atitudini, nu l-au promovat, l-au marginalizat și i-au încălcat drepturile,

mai ales din momentul în care a devenit „susținătorul Monarhiei Constituționale

și al Casei Regale din România”, culminând cu faptul că în noaptea de 19

ianuarie 2009, în trenul rapid pe ruta Iași - București” a fost supus unui supracontrol

CFR, ocazie cu care s-a produs amenințarea supremă atât în tren, cât și într-o

unitate M.Ap.N. pentru a nu se prezenta la Înalta Curte de Casație și Justiție,

de a refuza să candideze sau să se prezinte la alegerile europarlamentare din

vara lui 2009, presiuni la care a fost supus și ulterior.

Pentru tot ceea ce i

s-a întâmplat și continuă să i se întâmple, după anul 2005, îl găsește vinovat

pe T.B.

Astfel, după ce i s-a

refuzat recunoașterea calității de „luptător în rezistența anticomunistă”, a

fost supus unor abuzuri manifestate din partea președintelui B. și a acoliților

săi (internarea în spitale de psihiatrie, reducerea ritmului vieții la limita

supraviețuirii, aplicarea metodei torturii, distrugerea familiei, discriminarea

pe criterii politice, lovitura politică, șantajul).

Cu unele dintre

presupusele fapte ale Președintelui României a sesizat parchetul și pentru că

plângerile i-au fost respinse ca neîntrunind elementele necesare sesizării,

petentul s-a adresat cu plângeri asemănătoare direct Secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, unde a solicitat condamnarea demnitarului și a

„acoliților” săi.

O asemenea plângere a

constituit obiect al Dosarului penal nr. 4883/1/2007 care, prin sentința nr. 428

din 18 iunie 2007 a fost respinsă ca inadmisibilă.

Recursul împotriva

sentinței a fost respins ca neîntemeiat prin decizia nr. 107 din 25 februarie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva deciziei

penale nr. 107 din 25 februarie 2008 petiționarul a formulat cerere de revizuire

care a constituit obiectul Dosarului nr. 1592/1/2009 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Prin sentința penală nr.

644 din 27 martie 2009, instanța supremă a dispus trimiterea cererii de

revizuire spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, conform art. 397 C. proc. pen.

Nemulțumit de

soluție, petentul a atacat-o cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție -

C9 și a constituit obiectul Dosarului nr. 4409/1/2009, prin decizia nr. 680 din

28 septembrie 2009 a fost respins ca nefondat.

Cererea de revizuire

a sentinței nr. 644 din 27 martie 2009 a constituit obiect al Dosarului penal

cu nr. 6753/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În cursul actelor

premergătoare judecării admisibilității cererii a fost solicitat Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să comunice modul în care a fost

soluționată ultima plângere adresată de petentul M.C.

A fost depusă

rezoluția nr. 14758/3215/VIII/1/2009 din 15 iulie 2009 prin care a fost

respinsă ca informă sesizarea petentului M.C., având ca obiect anularea

alegerilor din 7 iunie 2009 și refacerea lor corectă, întrucât acuzațiile nu au

fost justificate în vreun fel.

Respectiva plângere a

fost depusă inițial la Înalta Curte de Casație și Justiție, după care a fost

trimisă spre competentă soluționare parchetului.

Prin sentința penală nr.

1582 din 7 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6753/1/2009 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea cererii de revizuire a

sentinței penale nr. 644 din 27 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1592/1/2009

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Împotriva sentinței,

revizuientul M.C. a declarat recurs și acesta a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 52 din 25 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8936/1/2009 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători.

Prin adresa nr. 1592/III/6/2010

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, a înaintat concluziile sale, solicitând respingerea

ca inadmisibilă a cererii de revizuire deoarece motivele invocate nu se

regăsesc în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen.

Analizând actele și

lucrările dosarului (au fost atașate dosarele în care s-au pronunțat hotărârile

sus-menționate, petentul revizuient, neprezentându-se pentru susținerea cererii

sale), Înalta Curte de Casație și Justiție o consideră inadmisibilă.

Din examinarea

dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii

de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească,

definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unei împrejurări de care

depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași

dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în

care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate

de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din

același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În cauză,

revizuientul a formulat o cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri care nu

îndeplinește condițiile prevăzute în art. 393 C. proc. pen. cu referire, între

altele, la condiția că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în

sensul examinării problemelor existente faptei și vinovăției inculpatului,

finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a

procesului penal.

Or, în cauză prin

sentința penală nr. 644 din 27 martie 2009, hotărârea care face obiectul

prezentei cereri de revizuire, a fost trimisă cererea de revizuire a petentului

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cerere care viza

decizia penală nr. 107 din 25 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, (prin care s-a respins recursul petentului îndreptat

împotriva sentinței penale nr. 428 din 18 iunie 2007 care a respins plângerea

petentului ca inadmisibilă, aceasta fiind informă), nu conține o rezolvare a fondului

cauzei, în sensul dispozițiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

Mai mult decât atât,

revizuientul, deși a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C.

proc. pen., susținerile sale nu se pot încadra în acest caz și nici în vreunul

din cazurile de retractare prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc.

pen.

Față de aceste

considerente, conform art. 403 alin. (3) C. proc. pen. va respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul M.C. a sentinței

penale nr. 644 din 27 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Obligă revizuientul

la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2010.