ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 107/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu începere din ziua de 30 septembrie 2004, mai multe ziare centrale și posturi de televiziune din România au relatat despre faptul că L.S.F., judecător la Tribunalul București, este protagonista unei casate video erotice conținând filmul „T.S.S.”, care a fost difuzat în Danemarca. Ca urmare a impactului pe care aceste relatări l-au produs în mass-media, dar și în opinia publică, cu cererea din 05 octombrie 2004, magistratul s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând apărarea reputației sale. De asemenea, la data de 30 septembrie 2004 a depus o cerere de demisie în magistratură. Solicitarea judecătorului L.S.F.

pentru apărarea reputației sale a făcut obiectul dezbaterilor în ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 06 octombrie 2004 când a fost prezentată nota Direcției Inspecției Judiciare referitoare la o sesizare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind implicarea aceluiași judecător în activități care aduc atingere prestigiului funcției de magistrat. Pe baza constatărilor cuprinse în nota mai sus menționată și luând act de retragerea cererii de demisie, după ascultarea judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus continuarea cercetărilor în vederea verificării aspectelor semnalate de L.S.F., precum și a administrării tuturor probelor necesare pentru a se stabili o eventuală implicare a acesteia în activități ce aduc atingere normelor deontologice și prestigiului funcției.

Totodată, Consiliul a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice asupra unui număr de 7 casete video și două fotografii, puse ulterior la dispoziția expertului. Prin hotărârea nr. 201 din 04 noiembrie 2004, Consiliul Superior al Magistraturii, cu majoritate de voturi, a respins ca neîntemeiată cererea judecătorului pentru apărarea reputației sale profesionale. Pentru a adopta această hotărâre, Consiliul a reținut că în perioada 06 iunie 2001-01 aprilie 2004, L.S.F. a avut domiciliul în imobilul situat în municipiul București, sectorul 5, aparținând lui N.R.M., imobilul în care s-au desfășurat activități de video-chat, iar față de proprietarul imobilului s-a început urmărirea penală.

Că, judecătorul s-a implicat în activități și întruniri ale membrilor MISA, precum și în acțiuni de protest împotriva unor măsuri luate față de unii lideri ai acestei organizații de către organele în drept și este asociat, împreună cu mama sa la SC S. SRL Piatra Neamț, încălcând astfel prevederile art. 112 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească atunci în vigoare și cele cuprinse în art. 7 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, potrivit cărora magistraților le este interzis să desfășoare activități comerciale. S-a mai reținut pe baza probelor administrate că magistratul nu a depus declarația de interese, iar declarația sa de avere nu face referire la calitatea lui de asociat într-o societate comercială.

În sfârșit, din raportul de expertiză criminalistică a rezultat fără echivoc faptul că persoana ce apare în filmul „T.S.S.” este judecătorul L.S.F., fiind de asemenea posibil ca aceasta să fi participat și la manifestarea MISA din 12-13 martie 2002, potrivit înregistrărilor video prezentate. Hotărârea Consiliului magistraturii a fost atacată cu recurs de către L.S.F. Recurenta a susținut că această hotărâre a fost adoptată cu nesocotirea mai multor drepturi și libertăți consacrate atât de legislația națională, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, printre care se regăsesc dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea vieții private și de familie, libertatea de gândire, de conștiință și de religie.

Că în realitate, a fost supusă unei proceduri în cadrul căreia i s-au adus acuzații despre care nici măcar nu a avut cunoștință și apărările sale în legătură cu acestea nu au fost câtuși de puțin analizate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii. Prin decizia nr. 1 din 06 martie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a admis excepția de necompetență materială ridicată din oficiu, dezînvestindu-se în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe.

S-a motivat că recursul declarat în cauză nu vizează controlul judecătoresc al unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii dată în exercitarea rolului său de instanță disciplinară pentru magistrați și cenzurabilă în condițiile art. 22 pct. 2 din Legea nr. 304/2004, ci al unei hotărâri dată de Consiliu în îndeplinirea atribuției stabilite prin art. 31 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la data soluționării cererii a cărei rezolvare excede competenței atribuite completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin art. 49 pct. 2 din același act normativ. Examinând recursul prin prisma motivelor de casare invocate și în raport de normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că el este nefondat.

Concluzia se impune întrucât, așa cum rezultă din verificările ample efectuate de către Consiliul Superior al Magistraturii ca urmare a cererii judecătorului L.S.F., în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale care să justifice luarea unor măsuri de apărare a reputației acesteia, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și a dispozițiilor art. 74 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților. În conformitate cu aceste ultime dispoziții legale, Consiliul Superior al Magistraturii, garant al independenței justiției, are dreptul și obligația de a apăra corpul magistraților și pe membrii săi împotriva oricărui act care ar putea afecta independența sau imparțialitatea magistratului în înfăptuirea actului de justiție ori crea suspiciuni cu privire la acestea.

Potrivit normei conținută în alin. (2) al art. 74, magistratul care consideră că independența și imparțialitatea îi sunt afectate în orice mod prin acte de imixtiune în activitatea judiciară sau de influențare a evoluțiilor sale profesionale se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune măsurile necesare, conform legii. În cauza de față, dovada unor acte de imixtiune în activitatea judiciară a recurentei nu a fost făcută. Pe de altă parte, expertul tehnic C.G., desemnat să efectueze o expertiză criminalistică a celor 7 casete video și 2 fotografii puse la dispoziție, a concluzionat că persoana ce apare în filmul „T.S.S.” este L.S.F., confirmând astfel, justețea unor relatări din presă și emisiunile televizate cu privire la conduita extraprofesională necorespunzătoare a magistratului.

Indiscutabil, implicarea acestuia în unele activități de susținere a unor simpatizanți MISA, dar mai ales participarea sa la realizarea unui film erotic, difuzat în străinătate, constituie manifestări prin care s-a adus atingere onoarei și probității profesionale a magistratului. În sprijinul concluziei de mai sus, trebuie menționate și celelalte constatări menționate în note referitoare la rezultatul verificărilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii în ședința din 06 octombrie 2004, ca urmare a cererii formulate de L.S.F. pentru apărarea reputației profesionale. Este vorba de implicarea judecătorului în activități și întruniri ale membrilor MISA, acțiuni de protest împotriva unor măsuri luate împotriva unor lideri de către autoritățile publice competente, încălcarea normelor legale care interzic magistraților să desfășoare activități comerciale și a celor privind declarațiile de interese și de avere.

Constatările respective nu au fost combătute de recurentă prin alte probe administrative în fața Consiliului Superior al Magistraturii și nici pe parcursul judecării recursului. În condițiile date, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că existau suficiente temeiuri pentru a se stabili că în speță nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru luarea unor măsuri de apărare a reputației profesionale a recurentei, deoarece manifestările sale reprobabile dovedite au fost de natură să compromită grav demnitatea funcției de magistrat. Contrar susținerilor din recurs, pe durata întregii proceduri care s-a desfășurat în fața Consiliului Superior al Magistraturii , L.S.F. a avut posibilitatea de a formula un memoriu și mai multe note explicative în legătură cu propriile apărări și de a înfățișa unele înscrisuri considerate a fi concludente.

În afară de nota Direcției Inspecției Judiciare, privind rezultatul verificărilor dispuse în ședința din 06 octombrie 2004, s-a atașat în dosarul Consiliului referatul judecătorilor inspectori referitor la verificările efectuate ca urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a propus sesizarea Colegiului de conducere al acestei instanțe în vederea exercitării unei acțiunii disciplinare împotriva judecătorului. Existența și conținutul tuturor mijloacelor de probațiune mai sus-menționate au fost cunoscute de către recurentă, situație în care fără temei aceasta pretinde că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea dreptului său la apărare, precum și a altor drepturi și libertăți fundamentale.

Cât privește afirmațiile recurentei făcute ulterior înregistrării recursului în legătură cu alcătuirea Consiliului Superior al Magistraturii, cu calitatea unor membrii și pretinsa nulitate a actelor juridice efectuate, Înalta Curte constată că ele exced cadrului acestei căi de atac, astfel cum a fost determinat prin cererea de recurs înaintată în termenul legal și oricum, justețea apărărilor respective nu rezultă din probatoriile administrate atât în fața Consiliului Superior al Magistraturii , cât și a instanței de judecată. Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.S.F. împotriva hotărârii nr. 201 din data de 04 noiembrie 2004 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.