ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.11.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2684/2009

HOTĂRÂRE
03.11.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2684/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 87 din 28 martie 2008, Tribunalul Bacău, secția comercială, a

respins ca nefondată acțiunea de evacuare promovată de reclamanta SC V.C. SRL

GURA-VĂII în contradictor cu pârâta SC T. SRL GURA-VĂII precum și cererea de

chemare în garanție a AUTORITĂȚII ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNEI GURA -

VĂII reprezentată de primarul comunei Gura Văii.

Instanța

de fond a reținut că deși prin hotărâre judecătorească CONSILIUL LOCAL AL

COMUNEI GURA – VĂII a fost obligat să emită o hotărâre privind acordul de încheiere

cu societatea a contractului de atribuire în folosință gratuită a

construcțiilor zootehnice dezafectate, acesta, în timpul litigiului a încheiat

cu pârâta un contract de concesiune.

Prin

Hotărârea nr. 19 din 22 mai 2007, Consiliul Local a abrogat Hotărârea nr. 14

din 14 mai 2004 ce a stat la baza încheierii contractului de concesiune și a

aprobat atribuirea în folosință gratuită a imobilelor menționate, hotărâre

notificată pârâtei, încheindu-se contractul de atribuire cu acest obiect.

Cum

contractul de concesiune nu a fost desființat, pârâta deținând imobilul în baza

acestui titlu și fiind de buna credință la momentul încheierii lui, instanța de

fond a respins acțiunea reclamantei.

Cererea

de chemare în garanție a fost respinsă ca rămasă fără obiect iar excepția

lipsei calității procesuale active a fost respinsă reținându-se că reclamanta

s-a subrogat în dreptul proprietarului în a solicita evacuarea.

Curtea

de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.

Critica apelantei cu privire

la soluția de respingere a acțiunii în evacuare motivată pe existența titlului

în condițiile în care hotărârea pe care s-a întemeiat contractul de comision a

fost anulată, a fost înlăturată de instanța de apel.

Prin

decizia apelată s-a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe

dispozițiile art. 1426 C. civ. din a cărui interpretare rezultă că reclamanta

în calitate de locatar nu poate solicita evacuarea pârâtei, terț, întrucât

aceasta opune un titlu valabil, respectiv contractul de concesiune, care nu a

fost invalidat.

În

contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC V.C. SRL pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare

invocă greșita apreciere a instanței de apel cu privire la valabilitatea

contractului de concesiune în condițiile în care hotărârea Consiliului Local

care a stat la baza acestuia a fost anulată iar contractul său prin care i-au

fost atribuite folosința gratuită a imobilelor este valabil.

Intimatul

CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI GURA – VĂII a depus întâmpinare la dosar prin care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că pe rolul

Judecătoriei Onești se află dosarul nr. 3515/270/2009 având ca obiect

rezilierea contractului de concesiune nr. 2616 din 8 iulie 2004 pe care l-a

încheiat cu pârâta SC T. SRL GURA-VĂII, la cererea AUTORITĂȚII ADMINISTRATIV

Recursul

nu este fondat.

Recurenta reclamantă a

promovat o acțiune în evacuare motivat de faptul că bunurile pe care le deține

pârâta în baza unui contract de concesiune, formează obiectul unui contract de

atribuire în folosință gratuită în beneficiul său iar hotărârea Consiliului

Local care a stat la baza contractului de concesiune a fost anulată.

Titlul

pe care-l invocă reclamanta respectiv contractul de atribuire în folosință

gratuită este ulterior contractului de concesiune, și unul și celălalt fiind

încheiate cu CONSILIUL LOCAL GURA VĂII iar până în prezent contractul de

concesiune nu a fost desființat pe nici o cale.

Cum acțiunea în evacuare este acțiunea

locatorului împotriva locatarului în cazul de față pentru lipsa titlului, și

cum pârâta justifică un titlu locativ prin contractul de concesiune anterior

încheiat, care nu a fost desființat, convențional sau pe cale judecătorească,

instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1436 și urm. C.

civ., cu privire la încetarea locațiunii.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat ca nefondat în raport de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurenta –

reclamantă SC V.C. SRL GURA-VĂII împotriva deciziei nr. 107 din 12 decembrie

2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3181/2011
nu se poate reține nici frauda la lege nici cauza ilicită. Ca urmare, reclamanta a formulat apel ce a fost respins prin decizia nr. 113 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ÎCCJ 2010-06-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2145/2010
Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 4613/110/2007, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bacău, secția comercială și contenc
ÎCCJ 2010-03-10
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1624/2010
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bacău cu nr. 1771/2006, reclamantul R.M. a chemat în judecată Primăria comunei Zemeș, jud. Bacău și primarul comunei Zemeș, solicitând obligarea acestora să răspundă la notificarea în
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2139/2012
2002, Curtea de Apel Bacău, secția civilă a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței susmenționate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația și în consecință: - a anulat decizia nr. 241/2001 emisă de SC M.
ÎCCJ 2011-02-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2011
fost destinat satisfacerii nevoilor proprii de transport și alimentare cu materie prima și combustibil pentru întreprinderea de industrializare a cărnii. Totodată, a arătat că imobilul nu se încadrează în prevederile art. 3 alin. (4) din Le
Sursă