ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2145/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2145/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1062 din 5 noiembrie 2008

pronunțată în dosarul nr. 4613/110/2007, judecătorul fondului

din cadrul Tribunalului Bacău, secția comercială și

contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității de

reprezentant a SC P. SRL Bacău a numitei T.E., invocată de pârâta SC

A.G. SRL Bacău și garanta SC R. SRL Bacău și a anulat

acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Bacău prin

administrator T.E.; a admis excepția lipsei calității procesuale

active a intervenientei în interes propriu T.E. și a respins pentru lipsa calității

procesuale active cererea de intervenție în nume propriu formulată de

aceasta; a respins cererea de chemare în garanție a SC R. SRL Bacău

formulată de pârâta SC A.G. SRL Bacău ca nefondată.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că cererea principală viza

evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în Bacău, în baza

titlului de proprietate reprezentat de sentința civilă nr. 356 din 29

septembrie 2005, definitivă și irevocabilă, pronunțată

de Tribunalul Bacău.

Pârâta a formulat cerere de chemare

în garanție împotriva SC R. SRL, precizând că deține

spațiul de la această societate, titular al dreptului de proprietate

asupra aceluiași spațiu. A formulat, totodată, o cerere de

arătare a titularului dreptului. Prin întâmpinare, a invocat o serie de

excepții, precum și caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în

judecată.

Judecătorul a apreciat ca

fondată excepția lipsei calității de reprezentant al SC P.

SRL Bacău a numitei T.E., motivat de faptul că societatea a fost

dizolvată prin sentința civilă nr. 1534 din 11 decembrie 2000

pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8657/2000, pentru

nemajorarea capitalului social, radierea din Registrul Comerțului

intervenind la data de 9 mai 2006, conform mențiunii. Se mai reține

că deși acțiunea a fost formulată anterior radierii

societății comerciale, dizolvarea în care intrase societatea

atrăgea deschiderea procedurii de lichidare; or, acțiunea în evacuare

introdusă de societate prin T.E. excede operațiunii de lichidare.

Judecătorul fondului a admis

și excepția lipsei calității procesuale active a

intervenientei T.E., motivat de faptul că societatea avea la constituire

doi asociați, iar în urma intervenirii decesului unuia dintre

asociați, reclamanta nu a efectuat demersuri pentru transformarea

societății în societate cu asociat unic; de asemenea, s-a

reținut că la data formulării cererii de intervenție în

interes propriu, societatea era radiată din Registrul comerțului.

Cererea de chemare în garanție

formulată de pârâta SC A.G. SRL împotriva SC R. SRL a fost respinsă

pe considerentul că nu funcționează obligația de

garanție, nefiind îndeplinite prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Excepția tardivității

cererii de chemare în garanție, invocată de reclamantă a fost

analizată din perspectiva prevederilor art. 61 alin. (1) C. proc. civ.,

fiind constatat că această cerere a fost depusă o dată cu

întâmpinarea; de altfel, depunerea ei la un alt termen nu ar fi atras

sancțiunea tardivității, ci doar consecința judecării

ei separat de cererea principală.

Față de modul de

soluționare a excepțiilor, expuse anterior, judecătorul a

apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte excepții invocate în

cauză, vizând lipsa capacității procesuale de folosință

a SC P. SRL și inadmisibilitatea cererii de arătare a titularului

dreptului; din același considerent nu a mai fost analizată nici

cererea reconvențională formulată de SC R. SRL și cererea

de arătarea titularului dreptului.

Chemata în garanție SC R. SRL a

formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 1062/2008, motivat de

faptul că judecătorul fondului nu s-a pronunțat cu privire la

cererea reconvențională formulată în cauză.

Prin sentința civilă nr. 162

din 29 aprilie 2009, judecătorul fondului a admis cerere de completare a

sentinței civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 și a respins ca

nefondată cererea reconvențională formulată de SC R. SRL.

S-a reținut incidența prevederilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.;

pe fondul cererii reconvenționale s-a reținut că doar pârâtul

poate formula o asemenea cerere, SC R. SRL neavând o asemenea calitate.

Judecătorul a mai reținut că nu a fost administrată nicio

probă pentru dovedirea cererii reconvenționale.

Împotriva sentinței civile nr. 1062

din 5 noiembrie 2008 au formulat apel reclamanta SC P. SRL, intervenienta T.E.

și chemata în garanție SC R. SRL.

Reclamanta SC P. SRL și

intervenienta T.E. au criticat sentința de fond din perspectiva

greșitei soluționări a cauzei în baza excepțiilor lipsei

calității de reprezentant și a lipsei calității

procesuale active, invocând faptul că problema calității de

reprezentant a fost tranșată în litigiul ce a vizat stabilirea

dreptului de proprietate asupra imobilului, litigiu desfășurat în

contradictoriu cu SC R. SRL; or, în acest litigiu societatea a fost reprezentată

de T.E., sentința definitivă și irevocabilă

pronunțată constituind temeiul formulării cererii de evacuare. A

mai invocat prevederile art. 236 din Legea nr. 31/1990. Reclamanta a solicitat

admiterea apelului și casarea sentinței de fond cu trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Chemata în garanție a criticat

sentința de fond din perspectiva nesoluționării cererii

reconvenționale, solicitând admiterea apelului și pronunțarea

asupra acestei cereri, precum și asupra cheltuielilor de judecată.

Chemata în garanție SC R. SRL a

formulat apel și împotriva sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie

2009 pe care a criticat-o tot raportat la faptul că judecătorul

fondului nu s-ar fi pronunțat cu privire la cererea

reconvențională, deși achitase o taxă de timbru considerabilă.

Prin decizia nr. 58 din 30 noiembrie

2009, completul de apel din cadrul Curții de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul

declarat de reclamanta SC P. SRL Bacău și a schimbat în parte

sentința nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 în sensul admiterii cererii de

chemare în judecată și evacuării pârâtei SC A.G. SRL Bacău din

spațiul comercial situat în Bacău; a anulat ca netimbrat apelul

declarat de chemata în garanție SC R. SRL Bacău împotriva

aceleiași sentințe și a respins ca nefondat apelul declarat de

chemata în garanție împotriva sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie

2009; a menținut sentința civilă nr. 1062 din 5 noiembrie 2008

în ce privește respingerea cererii de chemare în garanție.

Completul de apel a apreciat

greșita soluționare a excepției lipsei calității de

reprezentant al SC P. SRL Bacău a numitei T.E., reținând că

împrejurarea dizolvării și radierii societății nu exclude

dreptul asociatului de reprezentant al societății, precum și

acela de a avea calitate procesuală activă în protejarea

patrimoniului societății. S-a mai reținut că după

dizolvarea societății nu a fost numit un lichidator, astfel încât nu

a încetat mandatul de reprezentant al lui T.E.

Pentru aceleași considerente,

judecătorii apelului au apreciat ca fiind greșit

soluționată și excepția lipsei calității

procesuale active a intervenientei T.E.

Judecătorii apelului au

apreciat că nu se impune aplicarea prevederilor art. 297 C. proc. civ.,

dată fiind vechimea cauzei, înregistrată pe rolul instanțelor în

anul 2005, precum și faptul că a mai suferit o casare cu trimitere

spre rejudecare. Aceștia au apreciat că o nouă casare cu

trimitere spre rejudecare ar fi pur formală.

Judecătorii apelului au

constatat neîndeplinirea obligației legale de timbrare de către

chemata în garanție SC R. SRL Bacău, timbraj necesar pentru

soluționarea căii de atac declarate împotriva sentinței civile nr.

1062 din 5 noiembrie 2008, astfel că au dispus anularea acestei cereri.

Apelul declarat de chemata în garanție

împotriva sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie 2009 a fost apreciat ca

neîntemeiat, judecătorii reținând că dată fiind respingerea

cererii reconvenționale de către judecătorul fondului, nu puteau

fi acordate cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de

timbru aferentă acestei cereri.

Împotriva deciziei de apel au

formulat recurs pârâta SC A.G. SRL Bacău și chemata în garanție SC

R. SRL.

Pârâta SC A.G. SRL și-a

întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc.

civ., criticând modul de soluționare a excepțiilor lipsei

calității de reprezentant și lipsei calității

procesuale active, apreciind că nu se poate reține o confuziune a

patrimoniului societății cu patrimoniul intervenientei, în

condițiile în care statutul societății nu conținea o

clauză expresă de continuare a activității acesteia cu

moștenitorii asociatului defunct, iar asociatul T.E. nu a efectuat

demersuri pentru transformarea în societate cu asociat unic; pârâta a criticat,

de asemenea, și modul de soluționare a cauzei, menționând

că față de prevederile art. 297 C. proc. civ., se impunea

soluția de casare cu trimitere spre rejudecare în condițiile în care

judecătorul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei; se invocă,

totodată, acordarea a ceea ce nu s-a cerut, chiar reclamanta solicitând în

cererea de apel casarea cu trimitere spre rejudecare.

Chemata în garanție SC R. SRL Bacău

a criticat decizia de apel din perspectiva greșitei soluționări

a excepțiilor invocate (excepția lipsei calității de

reprezentant și excepția lipsei calității procesuale

active), invocând în esență aceleași considerente ca și

pârâta SC A.G. SRL Bacău; a invocat și încălcarea prevederilor art.

297 C. proc. civ., completul de apel soluționând cauza pe fond, deși

judecătorul fondului nu a efectuat o analiză în acest sens,

limitându-se la analiza excepțiilor; or, era necesară o analiză

aprofundată a cauzei pe fond, în condițiile în care se susține

că imobilul proprietatea reclamantei este altul decât cel asupra

căruia își exercită proprietatea chemata în garanție.

Prin notele de concluzii scrise

depuse la dosar, reclamanta SC P. SRL Bacău și intervenienta T.E. au

solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind ca fiind legală

soluția pronunțată de completul de apel în ce privește cele

două excepții.

Nu au fost administrate probe în

această fază procesuală.

Analizându-se actele și

lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de

apărările invocate, se apreciază ca fiind întemeiate recursurile

declarate în cauză, pentru următoarele considerente:

Se reține incidența în

cauză a prevederilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, se

apreciază că judecătorii apelului au acordat mai mult decât s-a

cerut: reclamanta SC P. SRL Bacău a solicitat prin cerere de apel casarea

sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, prin

raportare la prevederile art. 297 C. proc. civ., care impun această

soluție în situația în care se constată că judecătorul

primei instanțe a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea

fondului. Or, judecătorii apelului, trecând atât peste prevederea

legală imperativă, cât și peste principiul

disponibilității procesuale manifestată de reclamantă, a

soluționat cauza în fond, chiar dacă judecătorul primei

instanțe nu a realizat o asemenea analiză.

Se reține totodată că

decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, judecătorii

apelului rezumându-se la analiza greșitei soluționări de

către judecătorul primei instanțe a excepțiilor invocate în

cauză. Deși prin dispozitiv, judecătorii soluționează

cauza și pe fond, considerentele nu cuprind argumentele apreciate ca

determinante pentru admiterea cererii de chemare în judecată.

În sfârșit, se reține

că decizia de apel a fost dată cu încălcarea legii. Astfel,

judecătorul primei instanțe a soluționat cauza fără a

intra în cercetarea fondului acesteia. Potrivit prevederilor art. 297 C. proc.

civ. (prevederi cu caracter imperativ), în cazul în care completul de apel

considera că în mod greșit au fost admise excepțiile invocate,

avea obligația legală de a trimite cauza la prima instanță

pentru a se realiza analiza fondului cauzei. Nu poate fi reținut

considerentul completului de apel în sensul că o asemenea casare ar fi pur

formală: în primul rând o asemenea motivare nu poate exclude de la aplicare

o prevedere imperativă a legii; în al doilea rând casarea cu trimitere

spre rejudecare nu poate fi considerată ca fiind pur formală în

speța de față, în condițiile în care, așa cum se

arată în sentința de fond, judecătorul, ca urmare a admiterii unor

excepții, nu a mai procedat la analiza celorlalte excepții și a

cauzei. Pe de altă parte, rațiunea avută în vedere de legiuitor

în stabilirea soluției de desființare cu trimitere spre rejudecare în

această situație a avut la bază asigurarea dreptului la un

proces echitabil, părțile având dreptul de a-și vedea analizate

pretențiile în fond în fața judecătorului primei instanțe,

iar nu direct în apel.

În consecință, se

apreciază temeinicia recursurilor declarate în cauză, acestea urmând

a fi admise în conformitate cu prevederile art. 312. Cauza va fi trimisă

spre rejudecarea apelului, completul de apel având obligația ca în

măsura în care va aprecia nelegala soluționare a excepțiilor

să facă aplicarea prevederilor legale în materie, în raport de modul

de soluționare a litigiului de către judecătorul primei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâta SC A.G. SRL Bacău și chemata în garanție SC R. SRL Bacău

împotriva deciziei nr. 58 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, pe care o casează și trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.