ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2145/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 4613/110/2007, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității de reprezentant a SC P. SRL Bacău a numitei T.E., invocată de pârâta SC A.G. SRL Bacău și garanta SC R. SRL Bacău și a anulat acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Bacău prin administrator T.E.; a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei în interes propriu T.E. și a respins pentru lipsa calității procesuale active cererea de intervenție în nume propriu formulată de aceasta; a respins cererea de chemare în garanție a SC R. SRL Bacău formulată de pârâta SC A.G.

SRL Bacău ca nefondată. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că cererea principală viza evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în Bacău, în baza titlului de proprietate reprezentat de sentința civilă nr. 356 din 29 septembrie 2005, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Bacău. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție împotriva SC R. SRL, precizând că deține spațiul de la această societate, titular al dreptului de proprietate asupra aceluiași spațiu. A formulat, totodată, o cerere de arătare a titularului dreptului. Prin întâmpinare, a invocat o serie de excepții, precum și caracterul neîntemeiat al cererii de chemare în judecată.

Judecătorul a apreciat ca fondată excepția lipsei calității de reprezentant al SC P. SRL Bacău a numitei T.E., motivat de faptul că societatea a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 1534 din 11 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 8657/2000, pentru nemajorarea capitalului social, radierea din Registrul Comerțului intervenind la data de 9 mai 2006, conform mențiunii. Se mai reține că deși acțiunea a fost formulată anterior radierii societății comerciale, dizolvarea în care intrase societatea atrăgea deschiderea procedurii de lichidare; or, acțiunea în evacuare introdusă de societate prin T.E. excede operațiunii de lichidare.

Judecătorul fondului a admis și excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei T.E., motivat de faptul că societatea avea la constituire doi asociați, iar în urma intervenirii decesului unuia dintre asociați, reclamanta nu a efectuat demersuri pentru transformarea societății în societate cu asociat unic; de asemenea, s-a reținut că la data formulării cererii de intervenție în interes propriu, societatea era radiată din Registrul comerțului. Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC A.G. SRL împotriva SC R. SRL a fost respinsă pe considerentul că nu funcționează obligația de garanție, nefiind îndeplinite prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ. Excepția tardivității cererii de chemare în garanție, invocată de reclamantă a fost analizată din perspectiva prevederilor art. 61 alin. (1) C. proc.

civ., fiind constatat că această cerere a fost depusă o dată cu întâmpinarea; de altfel, depunerea ei la un alt termen nu ar fi atras sancțiunea tardivității, ci doar consecința judecării ei separat de cererea principală. Față de modul de soluționare a excepțiilor, expuse anterior, judecătorul a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte excepții invocate în cauză, vizând lipsa capacității procesuale de folosință a SC P. SRL și inadmisibilitatea cererii de arătare a titularului dreptului; din același considerent nu a mai fost analizată nici cererea reconvențională formulată de SC R. SRL și cererea de arătarea titularului dreptului. Chemata în garanție SC R. SRL a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 1062/2008, motivat de faptul că judecătorul fondului nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză.

Prin sentința civilă nr. 162 din 29 aprilie 2009, judecătorul fondului a admis cerere de completare a sentinței civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 și a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de SC R. SRL. S-a reținut incidența prevederilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.; pe fondul cererii reconvenționale s-a reținut că doar pârâtul poate formula o asemenea cerere, SC R. SRL neavând o asemenea calitate. Judecătorul a mai reținut că nu a fost administrată nicio probă pentru dovedirea cererii reconvenționale. Împotriva sentinței civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 au formulat apel reclamanta SC P. SRL, intervenienta T.E. și chemata în garanție SC R. SRL. Reclamanta SC P. SRL și intervenienta T.E.

au criticat sentința de fond din perspectiva greșitei soluționări a cauzei în baza excepțiilor lipsei calității de reprezentant și a lipsei calității procesuale active, invocând faptul că problema calității de reprezentant a fost tranșată în litigiul ce a vizat stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului, litigiu desfășurat în contradictoriu cu SC R. SRL; or, în acest litigiu societatea a fost reprezentată de T.E., sentința definitivă și irevocabilă pronunțată constituind temeiul formulării cererii de evacuare. A mai invocat prevederile art. 236 din Legea nr. 31/1990. Reclamanta a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Chemata în garanție a criticat sentința de fond din perspectiva nesoluționării cererii reconvenționale, solicitând admiterea apelului și pronunțarea asupra acestei cereri, precum și asupra cheltuielilor de judecată.

Chemata în garanție SC R. SRL a formulat apel și împotriva sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie 2009 pe care a criticat-o tot raportat la faptul că judecătorul fondului nu s-ar fi pronunțat cu privire la cererea reconvențională, deși achitase o taxă de timbru considerabilă. Prin decizia nr. 58 din 30 noiembrie 2009, completul de apel din cadrul Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC P. SRL Bacău și a schimbat în parte sentința nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și evacuării pârâtei SC A.G.

SRL Bacău din spațiul comercial situat în Bacău; a anulat ca netimbrat apelul declarat de chemata în garanție SC R. SRL Bacău împotriva aceleiași sentințe și a respins ca nefondat apelul declarat de chemata în garanție împotriva sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie 2009; a menținut sentința civilă nr. 1062 din 5 noiembrie 2008 în ce privește respingerea cererii de chemare în garanție. Completul de apel a apreciat greșita soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant al SC P. SRL Bacău a numitei T.E., reținând că împrejurarea dizolvării și radierii societății nu exclude dreptul asociatului de reprezentant al societății, precum și acela de a avea calitate procesuală activă în protejarea patrimoniului societății.

S-a mai reținut că după dizolvarea societății nu a fost numit un lichidator, astfel încât nu a încetat mandatul de reprezentant al lui T.E. Pentru aceleași considerente, judecătorii apelului au apreciat ca fiind greșit soluționată și excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei T.E. Judecătorii apelului au apreciat că nu se impune aplicarea prevederilor art. 297 C. proc. civ., dată fiind vechimea cauzei, înregistrată pe rolul instanțelor în anul 2005, precum și faptul că a mai suferit o casare cu trimitere spre rejudecare. Aceștia au apreciat că o nouă casare cu trimitere spre rejudecare ar fi pur formală. Judecătorii apelului au constatat neîndeplinirea obligației legale de timbrare de către chemata în garanție SC R. SRL Bacău, timbraj necesar pentru soluționarea căii de atac declarate împotriva sentinței civile nr. 1062 din 5 noiembrie 2008, astfel că au dispus anularea acestei cereri.

Apelul declarat de chemata în garanție împotriva sentinței civile nr. 162 din 29 aprilie 2009 a fost apreciat ca neîntemeiat, judecătorii reținând că dată fiind respingerea cererii reconvenționale de către judecătorul fondului, nu puteau fi acordate cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri. Împotriva deciziei de apel au formulat recurs pârâta SC A.G. SRL Bacău și chemata în garanție SC R. SRL. Pârâta SC A.G. SRL și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., criticând modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității de reprezentant și lipsei calității procesuale active, apreciind că nu se poate reține o confuziune a patrimoniului societății cu patrimoniul intervenientei, în condițiile în care statutul societății nu conținea o clauză expresă de continuare a activității acesteia cu moștenitorii asociatului defunct, iar asociatul T.E.

nu a efectuat demersuri pentru transformarea în societate cu asociat unic; pârâta a criticat, de asemenea, și modul de soluționare a cauzei, menționând că față de prevederile art. 297 C. proc. civ., se impunea soluția de casare cu trimitere spre rejudecare în condițiile în care judecătorul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei; se invocă, totodată, acordarea a ceea ce nu s-a cerut, chiar reclamanta solicitând în cererea de apel casarea cu trimitere spre rejudecare. Chemata în garanție SC R. SRL Bacău a criticat decizia de apel din perspectiva greșitei soluționări a excepțiilor invocate (excepția lipsei calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale active), invocând în esență aceleași considerente ca și pârâta SC A.G.

SRL Bacău; a invocat și încălcarea prevederilor art. 297 C. proc. civ., completul de apel soluționând cauza pe fond, deși judecătorul fondului nu a efectuat o analiză în acest sens, limitându-se la analiza excepțiilor; or, era necesară o analiză aprofundată a cauzei pe fond, în condițiile în care se susține că imobilul proprietatea reclamantei este altul decât cel asupra căruia își exercită proprietatea chemata în garanție. Prin notele de concluzii scrise depuse la dosar, reclamanta SC P. SRL Bacău și intervenienta T.E. au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind ca fiind legală soluția pronunțată de completul de apel în ce privește cele două excepții. Nu au fost administrate probe în această fază procesuală.

Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază ca fiind întemeiate recursurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente: Se reține incidența în cauză a prevederilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, se apreciază că judecătorii apelului au acordat mai mult decât s-a cerut: reclamanta SC P. SRL Bacău a solicitat prin cerere de apel casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, prin raportare la prevederile art. 297 C. proc. civ., care impun această soluție în situația în care se constată că judecătorul primei instanțe a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Or, judecătorii apelului, trecând atât peste prevederea legală imperativă, cât și peste principiul disponibilității procesuale manifestată de reclamantă, a soluționat cauza în fond, chiar dacă judecătorul primei instanțe nu a realizat o asemenea analiză.

Se reține totodată că decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, judecătorii apelului rezumându-se la analiza greșitei soluționări de către judecătorul primei instanțe a excepțiilor invocate în cauză. Deși prin dispozitiv, judecătorii soluționează cauza și pe fond, considerentele nu cuprind argumentele apreciate ca determinante pentru admiterea cererii de chemare în judecată. În sfârșit, se reține că decizia de apel a fost dată cu încălcarea legii. Astfel, judecătorul primei instanțe a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului acesteia. Potrivit prevederilor art. 297 C. proc. civ. (prevederi cu caracter imperativ), în cazul în care completul de apel considera că în mod greșit au fost admise excepțiile invocate, avea obligația legală de a trimite cauza la prima instanță pentru a se realiza analiza fondului cauzei.

Nu poate fi reținut considerentul completului de apel în sensul că o asemenea casare ar fi pur formală: în primul rând o asemenea motivare nu poate exclude de la aplicare o prevedere imperativă a legii; în al doilea rând casarea cu trimitere spre rejudecare nu poate fi considerată ca fiind pur formală în speța de față, în condițiile în care, așa cum se arată în sentința de fond, judecătorul, ca urmare a admiterii unor excepții, nu a mai procedat la analiza celorlalte excepții și a cauzei. Pe de altă parte, rațiunea avută în vedere de legiuitor în stabilirea soluției de desființare cu trimitere spre rejudecare în această situație a avut la bază asigurarea dreptului la un proces echitabil, părțile având dreptul de a-și vedea analizate pretențiile în fond în fața judecătorului primei instanțe, iar nu direct în apel.

În consecință, se apreciază temeinicia recursurilor declarate în cauză, acestea urmând a fi admise în conformitate cu prevederile art. 312. Cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului, completul de apel având obligația ca în măsura în care va aprecia nelegala soluționare a excepțiilor să facă aplicarea prevederilor legale în materie, în raport de modul de soluționare a litigiului de către judecătorul primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta SC A.G. SRL Bacău și chemata în garanție SC R. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 58 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.